Cutremurul  care ne amintește că trebuie să avem spitale adevărate. Ce se pregătește la Bagdasar-Arseni!

Inevitabil, data de 4 martie este una care trezeşte teamă şi neputinţă, indiferent de vârsta românului.  Cei care au trăit acele evenimente groaznice din 4 martie 1977 şi le amintesc. Cei care nu erau născuţi, le-au auzit povestite de la părinţi şi de la bunici şi-şi doresc să nu li se mai întâmple şi lor aşa ceva.

Abia când natura îşi dezlănţuie stihiile oarbe asupra noastră, ne dăm seama cât suntem de mici şi de neputincioşi. Nu le putem opri. Nu le putem controla. Dar le putem limita distrugerile. Am devenit destul de puternici ca să ne salvăm, fie şi dintr-un dezastru.

Gândurile negre nu vin niciodată singure. Ele atrag şi alte gânduri negre, amintiri crunte, aşa cum în popor se spune că o nenorocire nu vine niciodată singură. Amintindu-ne astăzi de tragedia din 4 martie, pentru care nimeni nu a purtat nicio vină, cine să fie vinovat pentru un cutremur, nu putem însă să nu ne gândim şi la tragedia de la „Colectiv”. Desigur, de o mai mică amploare în ceea ce priveşte numărului victimelor, dar la fel de intensă ca durere şi deznădejde.

Catastrofele ne pândesc, fie că sunt naturale, fie produse de mâna omului.

Blonda lui Coldea vorbește. Marina Pandarof, despre relația cu fostul adjunct al SRI

Traian Băsescu și cea mai grea despărțire. Nu se vedea fără ea, a recunoscut totul

Ne amintim cu toţii că în timpul haosului de la „Colectiv”, ministrul de atunci al sănătăţii, Nicolae Bănicioiu a declarat chiar la faţa locului,  „că avem tot ce ne trebuie. Suntem pregătiţi”. Nu eram.

Ce mare lucru este o arsură? S-a întâmplat fiecăruia dintre noi şi nici măcar prin cap nu ne-a trecut să mergem la spital. S-a vindecat de la sine de cele mai multe ori. Şi totuşi. Atunci am aflat cei mai mulţi dintre noi că banala arsură căpătată în bucătărie, este cu totul şi cu totul altceva decât o arsură pe 70 la sută din pielea unui pacient. Că banalul se poate transforma rapid în moarte sigură. Am aflat că pacientul ars este unul cu totul special, care nu poate fi considerat vindecat decât atunci când iese pe picioarele lui din spital. Am mai aflat că un pacient ars are nevoie de nişte condiţii cu totul speciale deosebite de tratament. Şi am mai aflat cu durere pentru cei dispăruţi, compasiune pentru familiile lor şi îngrijorare pentru noi, că în ciuda asigurărilor date de ministrul de atunci, România nu este deloc pregătită să trateze marii arşi.

Un cutremur cum a fost cel din 1977 se poate repeta oricând. În urma lui vor izbucni incendii şi, inevitabil, vor fi şi oameni arşi.