Creierul este centrul de comandă al organismului. Acesta controlează aproape toate procesele corpului, inclusiv bătăile inimii, respirația, digestia, mișcările musculare, vorbirea, dar și toate cele cinci simțuri.

Primul om care a cercetat creierul și i-a acordat importanța cuvenită a fost medicul Alcmeon din Crotone. Acesta a trăit în jurul anului 500 î.H., și a susținut, în urma multiplelor disecții, că gîndurile, senzațiile și inteligența „vin” de la creier, și nu de la inimă.

Creierul este un organ complex pe care oamenii de știință nu au reușit să-l descifreze în totalitate, în ciuda faptului că foarte mulți au întreprins cercetări în acest domeniu. Tehnologia actuală nu permite o analiză amănunțită a acestuia, astfel că multe teorii ale cercetătorilor, cu privire la funcționarea sa, se bazează mai mult pe observații. Fie ele și cu ajutorul unor tehnologii.

Oamenii de știință au stabilit că acest organ se maturizează complet abia la vârsta de 25 - 30 de ani. Partea sa care continuă să se dezvolte este cortexul prefrontal, zona localizată în partea frontală a capului. Aceasta este implicată în activarea unor factori importanţi precum atenţia, planificarea, luarea deciziilor, controlul, gândirea logică, dezvoltarea personalităţii şi memoria pe termen scurt.

Diferența dintre cele două emisfere

Pe de altă parte, creierul este împărţit în două emisfere cerebrale, o știe toată lumea, dar, cu toate că seamănă foarte bine, între ele există o diferență uriașă cu privire la modul în care procesează informațiile.

Conform unei teorii avansată de cercetători, cele două emisfere cerebrale nu acționează unitar. Oamenii sunt controlați fie de emisfera stângă, fie de cea dreaptă, iar conform observațiilor științifice acest lucru se reflectă diferit în comportamentul lor. Se spune că oamenii care au partea stângă a creierului dominant, tind să fie mai analitice şi metodice în gândire. Pe de altă parte, creativitatea artistică este influențată de o activitate mai intensă în emisfera dreaptă a creierului.

Teoria lui Sperry

Această teorie datează din anii anii ‘60, când a fost formulate, în urma observațiilor, de către Roger W. Sperry, psiholog laureate al premiului Nobel. Conform teoriei lui Sperry, emisfera stângă este mai verbală, analitică şi mai ordonată decât cea dreaptă, motiv pentru care mai este numită și creier digital. Aceasta coordonează citirea, scrierea şi calculele matematice, controlează logica şi raţiunea bazată pe argumente.

Emisfera dreaptă este, în schimb, mai intuitive și induce un mod de gândire creative, mai puțin organizat, motiv pentru care este numită creier analogic. Cei care folosesc mai mult emisfera dreaptă a creierului au o imaginație mai bogată, simţ artistic, ritm şi lucrează cu percepţii şi reprezentări.

Acestea sunt doar teorii, singurul lucru cert fiind doar că cele două părți ale creierului nostru sunt diferite. Dar nu știm cu certitudine dacă este adevărat că o folosim mai mult pe una dintre ele, aşa cum folosim mai mult o mână, în funcție de care suntem catalogați ca dreptaci ori stângaci.

Ce spun ultimele cercetări despre cele două emisfere cerebrale

De altfel, teoria pare să fie infirmată de o echipă de neurologi care şi-a propus să testeze această premisă. După o analiză care a durat doi ani, asupra a 1.000 de subiecți, timp în care s-au folosit echipamente imagistice cu rezonanță magnetică, cercetătorii nu au reușit să clarifice situația. Nu au găsit nici o dovadă că această teorie este corectă.

Cele două emisfere cerebrale sunt conectate între ele prin fibre nervoase, care crează o rețea prin care circulă informațiile. Acestea lucrează împreună și se completează reciproc susțin oamenii de știință, după experiment. Nu există situaţii în care să fie suficientă folosirea doar a unei părți a creierului.

Astfel, susțin aceștia, emisfera stângă este creditată cu descifrarea limbajului, dar cea dreaptă ajută la înțelegerea contextului, a tonului folosit și dă anumite interpretări.  Partea stângă ne ajută să rezolvăm ecuații matematice, însă cea dreaptă face cel mai bine comparaţii şi estimări aproximative.

În aceste condiții, este bine ca ambele emisfere cerebrale să fie antrenate ca să funcționeze în mod armonios, atât cea „digitală”, cât și cea „analogă”. Un mediu stimulativ poate creşte capacitatea creierului de a învăţa cu 25%, pe când un mediu mai puțin stimulativ o poate scădea.