“România se pregăteşte să îşi modernizeze hidrocentralele sau să construiască altele noi, iar companiile chineze sunt binevenite să participe la licitaţii.
Vrem să construim şosele şi autostrăzi, facilităţi industriale, iar expertiza şi capitalul chinez sunt, la rândul lor, binevenite. Avem mărfuri chinezeşti în România, dar ne dorim mai mulţi investitori, mai mulţi turişti, mai mulţi studenţi chinezi”.
Când a rostit aceste cuvinte în faţa unei asistenţe adunate, joia trecută, la Centrul Expo de la Shanghai, ministrul de Externe Teodor Baconschi a subliniat o realitate banală. România suferă la capitolele infrastructură şi investiţii străine, iar capitalul extern ar putea accelera modernizarea proiectată la Bucureşti.
Pe de altă parte, în condiţiile crizei economice globale, pieţele occidentale şi-au pierdut din capacitatea de a împinge capital peste graniţele propriilor state.
România încearcă să urce pe Marele Zid
Astăzi, propoziţia aceasta e un truism: statele asiatice şi economiile lor sunt singurele care şi-au păstrat forţa investiţională anterioară recesiunii. Regiunea a avut o creştere economică de 7% în 2009, iar o proiecţie recentă a Băncii Mondiale estima o cifră şi mai optimistă pentru 2010: 8.7%.
În plus, spre deosebire de partenerii europeni, ţările asiatice au deficite publice scăzute şi datorii externe gestionabile. Cu alte cuvinte, pentru orice stat capabil să facă proiecţii pe termen mediu şi lung, aceste ţări sunt partenerii ideali. Posibila reorientare a României spre investitorii asiatici, susţinută de verbul diplomatic al lui Teodor Baconschi, şi-a devoalat însă mecanismele debile în ziua următoare discursului ministerial.
Vineri, la Shanghai, sub cupola mărului-pavilion care găzduise cu douăzeci şi patru de ore în urmă lansarea falimentară a brandului turistic, s-a desfăşurat un Forum Economic Româno-Chinez, organizat de Ministerul Economiei şi menit să consolideze relaţiile financiare dintre Bucureşti şi Beijing.
- Absenţa preşedintelui Traian Băsescu de la evenimentele dedicate Zilei Naţionale a României la Expo 2010 Shanghai a fost motivată, joi, de Teodor Baconschi cu argumentul “austerităţii”, o explicaţie ciudată în condiţiile în care delegaţia românească a numărat peste 150 de persoane. Surse de la Palatul Cotroceni care au preferat să-şi păstreze anonimatul susţin însă aceeaşi poziţie, avansând fragilitatea bugetară ca motiv al absenţei prezidenţiale. România a ajuns în punctul în care nu-şi mai permite să-şi trimită cel mai înalt reprezentant pentru dezvoltarea dialogului economic alături de cea mai mare putere asiatică de pe glob? "Prezența mea aici e o garanție suficientă", a fost singura reacție a ministrului Baconschi.
O REALITATE PARALELĂ
România, văzută de la Shanghai: autostrăzi generoase şi miliarde de euro
Comisarul General al României la EXPO 2010, Ferdinand Nagy, ambasadorul României la Beijing, Viorel Isticioaia, consulul general al României la Shanghai, Florin Tacu, Dan Simion, ministru-consilier în cadrul Biroului de Promovare Economică şi Comercială de la Shanghai al MECMA, Gabriel Ghelmegeanu, de la Camera de Comerț Româno-Chineză, şi reprezentanţi ai mediului de afaceri din România şi China au participat la Forumul Economic.
Dacă partea de discursuri a reluat, în termeni generici, nevoia consolidării relaţiilor economice dintre România şi China, prezentările grafice ale oportunităţilor oferite au semănat cu o mascaradă. Pe scurt, mesajul transmis mediului de afaceri asiatic a părut mai degrabă o încropire de date fără nicio legătură cu realitatea.
Forumul Economic le-a oferit investitorilor chinezi prilejul să afle că România va avea, în 2014, 1099 kilometri de autostradă şi 1452 în construcţie. Nicio vorbă despre cum arată, de fapt, România în 2010, acolo unde Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale (aceeaşi care a oferit statisticile cosmetizate prezentate chinezilor) proiectează pentru anul în curs finalizarea a 275 kilometri de autostradă. Totul, pe hârtie.
Banii care n-au mai venit
Dacă, totuşi, cu doar câteva mii de kilometri de drumuri nu-i poţi impresiona pe chinezi (în Shanghai, reţeaua de şosele expres e impresionantă), atunci poate măcar perspectivele finanţărilor europene să-i convingă. 33 de miliarde de euro ar putea accesa România în perioada 2007-2013 folosind programele comunitare, i-au anunţat oficialii Bucureştiului pe investitorii asiatici.
Din nou, au uitat să precizeze că jumătate din perioada menţionată s-a scurs deja, iar România se află pe ultimul loc într-un top al ţărilor din Europa Centrală şi de Est privind capacitatea de absorbţie a fondurilor comunitare. Chiar la mijlocul săptămânii trecute, şeful misiunii FMI în România, Jeffrey Franks, avertiza că există riscul să pierdem 20 de miliarde de euro ca efect al modului dezastruos în care s-a gestionat strategia de atragere a fondurilor UE.
“Performanţa”: locul 149
Nici argumentul „taxării competitive” n-a fost ratat în discursurile oficialilor. Un tabel a prezentat avantajele pe care le oferă România, din acest punct de vedere, investitorilor. Asta deşi, cel puţin în sectorul contribuţiilor sociale, cifrele nu prea susţineau „competitivitatea” clamată de oficialii români.
Mai mult însă, un element important a fost cu totul uitat în oferta „avantajoasă” prezentată investitorilor chinezi: România ocupă în 2010 locul 55 în clasamentul Băncii Mondiale referitor la uşurinţa de a deschide şi derula o afacere, sectorul „taxelor” fiind absolut dezastruos – locul 149, obţinut graţie celor 113 dări pe care o companiei trebuie să le plătească anual în România.
“O vitrină credibilă în China”
Cireaşa de pe tortul argumentelor economice ale Bucureştiului a fost însă „portretul-robot” al angajatului mediu statistic român, dispus, conform prezentărilor de la Forumul Economic desfăşurat la Shanghai, să lucreze pe bani puţini.
Explicaţia? Din moment ce piaţa locurilor de muncă din România s-a redus drastic în ultimul an, iar angajările sunt un cuvânt interzis pe agenda companiilor, un investitor asiatic ar găsi aici tineri şcoliţi, fluenţi în cel puţin o limbă străină şi, mai ales, gata să-şi vândă munca pe bani puţini. „Doar Bulgaria e mai jos din punctul de vedere al costurilor legate de forţa de muncă”, a sunat argumentul oficial.
„România are talentul, ambiţia, tehnologia şi viziunea de a construi o vitrină credibilă în China”, spunea joi ministrul de Externe Teodor Baconschi. La Forumul Economic din ziua imediat următoare, Bucureştiul n-a reuşit să ofere decât o demonstraţie impecabilă de cinism şi ipocrizie. Un fel de-a vinde pielea ursului din pădure care se traduce, de fapt, pe termen mediu şi lung, prin a ne fura singuri căciula.
- În 2009, totalul schimburilor comerciale dintre România şi China a fost de 2.7 miliarde de dolari. 300 de milioane de dolari au reprezentat exporturi româneşti, iar 2.4 miliarde de dolari importuri din China.
- În prima jumătate a lui 2010 schimburile comerciale au totalizat 1.4 miliarde de dolari – 171 de milioane exporturi din România şi 1.3 miliarde importuri chinezeşti.
- Republica Populară Chineza ocupă, în prezent, locul 16 în topul investitorilor străini din România, în condiţiile în care investiţiile străine directe au însumat, în 2009, 4.5 miliarde de euro (doar Polonia a reuşit să performeze mai bine la acest capitol în spaţiul Europei Centrale şi de Est).
