Cred că de data asta dl. Marcel Ciolacu are dreptate.„Haideţi să spunem adevărul. De ce a apărut Roşia Montană? Ca să apară un partid politic. Acea manifestare, ‘Uniţi salvăm Roşia Montană’, într-o lună de zile s-a transformat, în Piaţa Victoriei, în Uniţi Salvăm România, în USR, unde era lider domnul Cioloş. Domnul Cioloş, când Sorin Grindeanu depunea jurământul la Cotroceni, de prim-ministru, toată lumea cred că aştepta ca domnul Cioloş să îşi ia ficusul, să plece acasă. Nu. Domnul Cioloş făcea şedinţă cu ministrul Culturii şi trimitea Roşia Montană să intre în UNESCO. Este clar că a fost ceva la mijloc. Să vină să dea explicaţii”, a spus Ciolacu, la Antena 3  „Aşteptăm întâi decizia şi vom vedea. (…) Eu am promis că după decizie o să pun la dispoziţie toate documentele din Guvernul României, exact tot lanţul. Sunt o groază de prim-miniştri care au insistat. Viorica Dăncilă a amânat cu trei ani de zile. A venit domnul Orban şi a considerat că trebuie imediat. Au mai întrebat o dată oamenii: ‘Domnule, sunteţi siguri?’ Şi domnul Cîţu a dat. Deci este ceva la mijloc. Cineva va trebui să spună de ce a fost insistenţa asta. Ce ascundeţi, de fapt şi de drept, la această decizie”, Întrebarea care decurge clar din cele enunțate este pe buzele tuturor românilor, cred: se va îndrepta  statul, prin instituțiile lui împotriva celor care au adus România în această situaţie? „Domnul Cioloş are pensie specială de la Parlamentul European. A fost şi comisar, are de unde să plătească. Şi în cazul vaccinurilor, s-a declanşat o anchetă. Haideţi să aşteptăm. Nu împart eu dreptate. Nu sunt judecător. Pe mine mă interesează banii – să nu plătim aceste sume. Să vedem decizia şi pe urmă vom lua o hotărâre”, a conchis Ciolacu. Pe mine, sincer, ca martor al tuturor acestor ”întâmplări”, mă lasă rece urmările ”cazului” Roșia Montană. Mă lasă rece și lipsa unor condamnări a tuturor acestor lepre care într-un fel sau în altul și-au trădat țara. Preferam ca România să poată beneficia de resursele pe care le mai are și care n-au fost vândute deja, contra comisioane groase capitalului străin; aș fi preferat ca în timpul pandemiei țara să nu fi fost jecmănită prin diverse forme de crima organizată politică a guvernului liberalo-userist de atunci, și mi ar fi plăcut să nu fim furați de Ursula, cea cu sms-urile, cu Burla și cu prelungirile USR-iste din același guvern. ”Oamenii ajunşi în sclavie sunt mai cruzi decât oamenii liberi. Aceştia din urmă meditează la ştiinţe, meditează la interesele naţiunii, discern marile modele şi le imită. Legile sunt condiţiile sub care oamenii independenţi şi izolaţi s-au unit pentru a forma o societate... Suma porţiunilor de libertate sacrificate de fiecare pentru binele său, constituie suveranitatea unei naţiuni, iar depozitarul şi administratorul legitim al acestora este suveranitatea. Niciun om nu şi-a oferit fără interes din propria-i libertate spre folosul binelui public; această himeră n-o întâlneşti decât în romane. Dacă s-ar putea, fiecare din noi ar vrea ca obligaţiile ce-i leagă pe unii, să nu ne privească pe noi: orice om se crede în toate buricul pamântului”. Asta ne spune marele jurist Cesare Beccaria în  celebra lui carte ”Despre delicte şi pedepse” scrisă în 1764. Însă oamenii  în România de azi nu mai sunt independenţi. Sunt doar izolaţi, astfel că nu se mai pot uni pentru a forma o societate. Suveranitatea României a fost deja, aproape în totalitate  amanetată. Populația României a ajuns într-un fel de sclavie ”soft”,  și au devenit mai cruzi decât când erau mai liberi și mai puțin înspăimântați de planurile globaliste ale neomarxiștilor lui Soros. Deci nu mai au cum să mediteze la ştiinţe, la interesele naţiunii, și nicidecum nu mai discern marile modele, pe care să le imite. Fiindcă istoria se vrea rescrisă de această pegră de la Davos, culmea neomarxismului actual. Și atunci, cu ce anume pedeapsă să-i ”răsplătești” pe acești derbedei din USR, USR PLUS, RENEW - sau cum s-or mai fi numind puii de securiști autori ai dezastrelor cu Roșia Montană, cu dezastrul achiziționării de vaccinuri, cei care au vrut să legalizeze drogurile, cei care sunt azi disperați fiindcă au fost lăsați din mână „de trădătorii de neam, cei care i-au creat”… ”Greața” lui Sartre este un roman, în care personajul, Antoine Roquentin, ține o evidență, prin intermediul jurnalului, a trăirilor sale. Roquentin trăiește o perioadă în care se simte pierdut, în care nu ințelege ce se întamplă cu el. În plus, este stăpânit de o senzație de greață, care îl doboară: "Atunci m-a apucat Greaţa, m-am lăsat să cad pe banchetă, nu mai ştiam nici măcar unde mă aflam; vedeam cum în jurul meu se învîrtesc încet culorile, îmi venea să vomit. Şi iată: de atunci Greaţa nu m-a mai lăsat, a persistat." Însemnarile din jurnal îl conduc treptat spre dezlegarea acestui mister. Roquentin este de fapt dezgustat de lipsa de esență a oamenilor. Și pour cause, ei nu-și mai dau seama de propria existență, neputand astfel să ajungă la stabilirea unei esențe. De fapt,  lipsa libertății  generează stările descrise pe parcursul jurnalului: "Azi dimineață am vrut și n-am putut să ridic o hârtie aruncata pe jos. Asta-i tot, nici măcar nu e un eveniment. Da, dar ca să spun adevărul curat, am fost profund impresionat: m-am gândit ca nu mai sunt liber." "Greaţa", romanul lui Sartre, este considerat a fi un manifest al existenţialismului francez.  După unii, Sartre este  un fel de mentor al tinereţilor noastre, când se număra printre cele mai prezente subiecte de discuţie. Îmi amintesc bine: încercam să descifrăm sensul acestei noţiuni şocante, ”greaţa".  Chiar dacă un asemenea sentiment venea în contradicţie cu entu­ziasmul vârstei noastre,  dar şi cu spiritul timpului, cu deschiderea culturală a anilor 70. Anii au trecut şi, treptat, acestă "destindere" culturală a fost sufocată de Ceaușeascu și de ”cadrele” sale, care călcau tot mai apăsat pe libertățile noastre. Simțeam ca pe un frison greața… Dar. Astăzi constat că acea greață de atunci, s-a trensformat azi într-o ”majestuoasă” SCÂRBĂ. Nu este aceeași greață să-i vezi pe acești  mai tineri viermi la cravată, transformați peste noapte din ONG-iștii ecologiști în parlamentarii și consilierii verzi  apăruți din părinți securiști ai lui Ceaușescu, de sub pulpana puhavă a lui Florian Coldea, membrii USR neadaptați comportamental la noul statut, intrând în turmele partidelor noastre clasice cu o agresivitate de lupi flămânzi. Este chiar scârbă.  Așa sunt, deși puțini analiști  se feresc să vadă asta. Așa îi prezintă un domn care semnează ”contele de St. Germain”, probabil nu întâmplător, pe care l-am parafrazat pe alocuri dar și viziunea dlui Răzvan Boanchiș, care-i numește pe bună dreptate ”parțial eclozați”. Ei sunt cei care au adus în politica noastră scandalurile din stradă, dezlănțuirile golancei ieșene care jignea și filma în stânga și-n dreapta, aroganța dusă în pamflet de gang practicată în aparițiile televizate… Un nou stil! Cu un pavoaz sclipicios, de atras fluturii pe lampă: modernizare, emancipare, schimbarea unei generații expirate cu o generație proaspătă, de oameni noi, cinstiți, devotați valorilor occidentale, adepți ai globalizării și ai estompării identitare. Și-au format și ei un fel de Gardă de Fier care, în momentele de dificultate politică, umplu la comandă Piața Victoriei prin mobilizări pe Internet, având în frunte exaltați decerebrați, dispuși la orice acțiuni imunde pentru a-și demonstra că există. Derbedei violenți precum cel care pândește pe cei care vin la interogatorii, bătăușul de bătrâni, și alții care se leagă de garduri sunt creații, instrumente și exponenți ai primitivismului userist. În mic, ei sintetizează ce este USR în mare. O bandă de practicanți ai terorii. Modalitate suburbană de a trăi politica, predată asemeni unei ștafete, ”confraților” Simion& Șoșoacă… Lehamitea devine, când îi vezi defilând doct pe ecrane printr-un simplu reflex, procedeu de autoapărare.  Un alt fel de greaţă - mai pe româneşte greața transformată în "scârbă" - devine copleșitoare. Practic, te duci la baie și vomiți. Mai ales de când s-au reunit cu alte gunoaie urât mirositoare care put la fel de îngrozitor. Rebuturile Liberalilor și cei care mențin în politică damful  împuțit al scelerării băsiste. Editorialul poate fi urmărit AICI