Controlat de Sorin Ovidiu Vîntu în mandatul Timofte, principalul serviciu de informaţii este considerat acum de americani "profesionist şi apolitic".

Cotidianul francez "Le Monde" a scris recent despre existenţa unor tensiuni între serviciile de informaţii şi Ministerul Administraţiei şi Internelor legate de lupta anticorupţie în România. Jurnalistul Mirel Bran, corespondentul prestigioasei publicaţii la Bucureşti, este de părere că serviciile de informaţii, în special SRI, au "voinţa de a distruge corupţia cu orice preţ", însă această lăudabilă ofensivă este temporizată de "lacunele" poliţiei în gestionarea informaţiilor primite. "Le Monde" a tras aceste concluzii din analiza declaraţiilor directorului George Cristian Maior după audierea la Comisia parlamentară de control a activităţii SRI.

Verdictul este corect, fără a explica de ce ofiţerii de informaţii se zbat să mişte "sistemul anchilozat şi ticăloşit", pe alocuri, iar poliţiştii, atunci când nu se înfrăţesc cu infractorii, au o regretabilă atitudine de non-combat.

Diferenţa nu ţine de salarii, altfel relativ asemănătoare. Determinarea SRI - o instituţie în care o reformă dureroasă, dar absolut necesară, se apropie de final - intră în coliziune cu pasivitatea Internelor - instituţia postdecembristă cea mai rezistentă la schimbare şi reformă.

Încurajat de constatările ultimului raport de ţară pe justiţie, SRI şi-a asumat rolul de înaintemergător în lupta anticorupţie, furnizând structurilor judiciare cu atribuţii de anchetă şi execuţie informaţii fără de care DNA şi DIICOT ar şoma. Reforma operată de George Cristian Maior în inima sistemului ticăloşit moştenit de la Radu Timofte a făcut posibilă această realitate aproape incredibilă în urmă cu câţiva ani: SRI a devenit motorul unui război pe viaţă şi pe moarte cu corupţia. Sigur că reforma SRI nu este încheiată, că nu e nici ireversibilă, dar miza este importantă pentru România şi merită toate riscurile. Reducerea semnificativă a corupţiei, anihilarea reţelelor de crimă organizată transfrontalieră şi un control eficient al frontierelor ar putea determina UE să renunţe la Mecanismul de Control şi Verificare în 2012 şi să voteze în unanimitate aderarea României la Schengen, aşa cum o curăţenie masivă în administraţie şi reducerea corupţiei în structurile locale şi centrale ar aduce în comunităţi o absorbţie corectă a fondurilor europene.

Rolul şi riscul asumate de către SRI nu sunt o găselniţă românească. Serviciile de informaţii au un rol important în lupta anticorupţie din orice stat democratic şi nici România nu face excepţie. Informaţiile, analizele şi prognozele SRI ajung pe masa decidenţilor, la preşedinţie, la guvern, la ministere şi la instituţii cheie din stat. Valorificarea şi probarea informaţiilor, transformarea lor în anchete şi dosare penale depinde de Poliţie, Parchete şi instanţele de judecată. Declaraţiile succesive din 2011 ale directorului SRI George Cristian Maior evidenţiază o foarte bună colaborare cu Ministerul Public şi zona judiciară, şi una mai puţin bună cu Ministerul Administraţiei şi Internelor.

DIAGNOSTIC

Săgeţi către structurile Poliţiei, elogii pentru Parchete

Cu siguranţă, "defazarea" a existat şi în anii trecuţi, dar SRI nu a arătat cu degetul spre MAI şi alte structuri judiciare. Acum pare că se grăbeşte într-o luptă contracronometru să treacă pe linie moartă cât mai mulţi dintre puternicii României certaţi cu legea, fie că sunt demnitari, magistraţi, oligarhi, înalţi funcţionari publici sau interlopi. După audierea în Comisia de control a SRI din 18 octombrie, George Cristian Maior declara: " (...) În ultimii doi ani au fost transmise de către SRI fie DIICOT, DNA, fie Ministerului de Interne, peste 1.500 de informări. (...) SRI nu este organ de aplicare a legii, este o instituţie care prezintă informări, multe dintre ele au ajutat la destructurări, altele din păcate sunt gestionate la nivelul organelor de aplicare a legii în felul în care sunt gestionate... Aceasta este o vulnerabilitate după părerea mea care trebuie tratată mai adecvat. Suntem obligaţi să ne ocupăm de aspectele de securitate naţională, de infracţiunile de drept comun va trebui să se ocupe foarte intens - şi nu vreau să comentez activitatea altor instituţii - în primul rând Poliţia, Ministerul de Interne."

Procurorii, parteneri ideali

Şase zile mai târziu, pe 24 octombrie, într-un interviu publicat de cotidianul "România liberă", Maior îndulcea, aparent, tonul. Întrebat dacă MAI, DNA sau DIICOT nu ţin cont de informaţiile SRI din nepricepere sau din rea-credinţă, Maior declara: "Nu am spus aşa ceva. (...) Uneori este însă mai greu din punct de vedere juridic ca informaţia primită să fie transformată în probă ca atare. Noi transmitem informaţii, DNA, DIICOT lucrează cu probe. Este cu totul altceva". O citire atentă demonstrează că şeful SRI disculpă doar Parchetele, invocând diferenţa dintre informaţie şi probă, nu şi Poliţia.

Anterior, în martie 2011, la bilanţul Ministerului Public, fără a se plânge de prestaţia Internelor, Maior puncta atunci în termeni elogioşi relaţia cu DIICOT şi DNA: "Peste 900 de informări au fost trimise în 2010 la Parchete. Cred că niciodată nu a fost un an mai bun al cooperării SRI cu Ministerul Public".

Doi ş'un sfert, călcâiul lui Achile

Deşi şeful SRI nu face referire directă la DGIPI, serviciul de informaţii al MAI, cunoscătorii ştiu că hiba actuală a structurilor poliţieneşti este tocmai această unitate informativă, urmaşa controversatei "Doi ş'un sfert". A fost o vreme când ofiţerii de la DGIPI se călcau pe picioare cu cei de la SRI pe zonele comune de competenţă. Era mai bine pentru decidenţi, pe masa cărora ajungeau informaţii din două surse, era benefic şi pentru servicii, nevoite să ofere informaţii curate şi cât mai aproape de adevăr. Nu e mai puţin adevărat că rivalitatea dintre SRI şi DGIPI a generat şi disfuncţii în activitatea ambelor servicii, operaţiuni ratate, derapaje sau reglări de conturi, dar, una peste alta minusurile au fost mai puţine decât plusurile.

Diagnostic EVZ: Reformă la SRI, haos la DGIPI

Fuga lui Omar Hayssam din vara anului 2006 a generat un val de demisii şi a dereglat balanţa pieţei informaţiilor din România. Locul lui Radu Timofte la SRI, după un scurt interimat al generalului Coldea, a fost luat de George Cristian Maior. Încet, dar sigur, Maior a reuşit să reformeze SRI. Mai are de lucru, dar serviciul s-a îndepărtat de politic şi de mediul de afaceri, zone de care se apropiase periculos în mandatul Timofte.

Generalul Virgil Ardelean, zis "Vulpea" a plecat de la comanda DGIPI în 2007. Ulterior, schimbările dese ale şefilor şi implicarea politicului au pus pe butuci unitatea, neferită de scandaluri şi controverse nici până atunci, dar condusă cu mână de fier vreme de opt ani de către Virgil Ardelean. Rând pe rând, Petre Albu, numit şi susţinut de liberali, Cornel Şerban (învinuit de corupţie şi arestat în cazul Puiu Popoviciu) şi Gelu Drăjneanu, ambii impuşi de tandemul Vanghelie-Voicu în mandatul lui Dan Nica, Ştefan Pop, cel care n-a avut nici o informaţie despre mitingul caschetelor la Cotroceni în mandatul lui Vasile Blaga şi, în sfârşit, Cristian Laţcău, numit de Traian Igaş, au eşuat la comanda DGIPI. Unitatea a avut din ce în ce mai puţine informaţii, iar multe dintre ele s-au scurs către infractori, în ciuda restructurărilor succesive operate de fiecare ministru din 2007 şi până în prezent. Traian Igaş nu vrea să desfiinţeze DGIPI şi caută o mână de fier care să o refacă. Va fi foarte greu de găsit fiindcă în cele 9 luni ale mandatului PSD mulţi dintre oamenii daţi afară de Ardelean au revenit şi au reuşit să izoleze şi să anihileze profesionişti de bună credinţă, precum Pop sau Laţcău. "Noi transmitem informaţii, DNA, DIICOT lucrează cu probe. Este cu totul altceva." GEORGE CRISTIAN MAIOR, directorul SRI

TEMERI

Inamicul public numărul 1 Cel mai speriat de schimbarea de paradigmă a serviciilor de informaţii se dovedeşte a fi Sorin Ovidiu Vântu, pentru care inamicul public numărul unu este, mai nou, SRI. Dacă Vîntu nu ar fi constatat pe propria piele că statul s-a întărit, iar cel mai redutabil adversar este serviciul condus de Maior şi Coldea, nu şi-ar fi îndreptat artileria grea asupra acestuia. Vîntu are şi de ce să fie îngrijorat. Cu câţiva ani în urmă nu mai avea nici un dosar pe rol. Avea disjungeri, NUP-uri, fusese achitat, se constatase prescrierea infracţiunilor. De când SRI lucrează cu motoarele turate la maxim, a adunat trei dosare noi, la care se adaugă redeschiderea celor vechi (FNI-FNA-BRS- BID-Banca Agricolă) şi conexarea lor într-unul singur.

PLÂNGERE. SOV se declară victima lui Maior FOTO: EVZ

FĂRĂ EI NU SE POATE

Panaceu informativ

"Anul 2010 a fost fără îndoială anul performanţei operaţionale. Am început să culegem roadele reformelor din anii anteriori. (...) Anul 2010 marchează cele mai importante succese operaţionale ale SRI din ultimele decenii", declara George Maior la bilanţul SRI.

"Serviciile dumneavoastră de informaţii pot spune că sunt profesioniste şi apolitice. Sunt şi foarte competente, ceea ce este important şi de aceea relaţiile noastre sunt atât de strânse", spunea la finele lui 2010 şi ambasadorul SUA, Mark Gitenstein. Ambele declaraţii sunt aproximativ exacte: Sorin Ovidiu Vîntu, Dumitru Iliescu, Cătălin Voicu sau Virgil Măgureanu nu mai controlează SRI, aşa cum se întâmpla în mandatul Timofte, însă loc de reformă mai este.

Nu se pot nega, însă, evidenţele: nicio acţiune de amploare a DIICOT, DNA sau ANAF nu ar fi fost posibilă fără SRI. De la interceptările telefonice şi cele ambientale până la culegerea de informaţii sau infiltrarea de ofiţeri acoperiţi, SRI a fost motorul luptei anticorupţie din România şi asta se vede la simpla trecere în revistă a anilor 2010-2011.

Ofiţerii acoperiţi, asul din mâneca lui Maior

Operaţiunea "Mită în Vămi" a fost orchestrată de SRI, DGA, DNA, Poliţia de Frontieră şi, parţial, Direcţia Vămilor. DGIPI nu doar că n-a avut informaţii, dar combatanţii au cerut ca serviciul de informaţii al Internelor să nu fie cooptat în acţiune, să fie ţinut cât mai departe, pentru a se evita scurgerile de informaţii.

În materie de clanuri interlope şi relaţiile lor cu capi ai poliţiei sau cu oameni politici, informaţiile DGIPI au lipsit, iar cele ale SRI nu au fost folosite. La Neamţ (cazul Şoric-Mararu), la Dâmboviţa (cazul Codruţ Oprea-Ghenosu, la Timiş (cazul Deta), la Giurgiu (cazul baschetbalistul american-clanul Butoane), la alte acţiuni ale grupărilor mafiote în Braşov, Dolj sau Constanţa, dacă s-ar fi ţinut seama măcar de informările SRI, incidentele, multe dintre ele soldate cu morţi şi răniţi, s-ar fi putut evita.

DESCALIFICANT PENTRU DGIPI

Igaş, ministru neprotejat

Lipsa protecţiei informative pentru oamenii ministerului, numărul unu în fişa postului la DGIPI, s-a văzut în două rânduri. Prima dată în cazul fostului secretar de stat Dan Fătuloiu, cel care s-a autodenunţat la DNA - ocolind structurile subordonate - atunci când omul de afaceri Cătălin Chelu l-a ameninţat şi i-a oferit mită un milion de euro, o casă şi alte bunuri pentru a nu-i conexa cele 48 de dosare penale aflate în cercetarea poliţiei.

A doua oară în cazul filierei din portul Constanţa, în care au fost implicaţi fostul secretar general al MAI Laurenţiu Mironescu şi senatorul PDL Mircea Banias. DGIPI a avizat numirea lui Mironescu, fără a da informaţii ministrului Igaş despre relaţiile suspecte ale acestuia cu protagoniştii dosarului. Şi dacă nu a ştiut, şi dacă le-a ascuns, DGIPI este vinovat, iar SRI şi DNA au fost instituţiile care au conlucrat la dosar.

Cele mai clare exemple de inactivitate şi ineficienţă a DGIPI sunt cazurile legate de Sorin Ovidiu Vîntu. De la plecarea lui Virgil Ardelean, despre SOV nu mai există informaţii în arhiva Internelor. Nu în ultimul rând, valul de arestări, în frunte cu cele de la Cluj, care au vizat lideri importanţi din administraţia publică locală ai PDL au fost instrumentate informativ de către SRI.

Cine este nemulţumit

Presa este circumspectă, la fel şi populaţia, dată fiind amintirea dureroasă a Securităţii. Au plecat mulţi dinozauri, dar destui tineri au multe din metehnele lor. Atacurile importante care ţintesc decredibilizarea serviciilor de informaţii, în general, şi a SRI, în mod special, nu vin de la presă, ci de la cei certaţi cu Justiţia.

"Se încearcă decredibilizarea mai ales pe aspectele legate de corupţia sistemică sau strategică. Veţi constata urmărind atent discursul public pe misiunile fundamentale ale SRI că el emană fie direct, fie indirect de la persoane foarte puternice, care au probleme cu Justiţia şi care încearcă să-şi proiecteze propriile probleme, propriile temeri legate de anumite aspecte de corupţie majoră prin a ataca sursa de informaţii. (...) Aceste atacuri la adresa SRI nu sunt în regulă", declara George Maior pe 17 decembrie 2010 pentru cotidianul "Adevărul".