Când un președinte invită public la turnătorie, când oferă e-mailul și propria persoană ca altar al delațiunii magistraților (cu nume, sau la adăpostul -jegos - al anonimatului), dispuși la o astfel de mizerie, nu mai asistăm la un accident de limbaj, ci la o mutație de regim interior. Turnătoria nu este un instrument.

Este o stare de spirit. Ea nu funcționează fără o antropologie degradată: oameni dezobișnuiți de verticalitate, convinși că binele se face pe la spate, că adevărul trebuie șoptit autorității și niciodată rostit în agora. Când șeful statului legitimează acest reflex, el nu apără legea, ci rescrie moralitatea: loialitatea față de instituție devine superioară loialității față de conștiință.