EVZ Special
Cum s-a născut Parteneriatul Strategic cu SUA: Constantinescu dezvăluie culisele vizitei lui Bill Clinton la București
Din cuprinsul articolului
Baia de Fier. Pe scena BLP Trends – „Vieți care inspiră”, fostul președinte Emil Constantinescu a deschis culisele unuia dintre cele mai grele viraje de politică externă ale României post-1989: legătura directă cu Washingtonul, nașterea Parteneriatului Strategic România–SUA (11 iulie 1997) și contextul vizitei istorice a lui Bill Clinton la București. Dincolo de cronologia oficială, Constantinescu a reconstituit o hartă de canale personale, decizii rapide și simboluri atent așezate, care au proiectat România ireversibil spre Occident.
O relație construită înainte de Cotroceni: „încredere și respect”
Potrivit mărturiei sale, firul cu Washingtonul nu începe în 1996, ci la începutul anilor ’90. Invitat constant la universități americane și la „mic dejunul cu rugăciune” de la Washington, Constantinescu a intrat devreme în dialog cu Bill și Hillary Clinton, Al Gore, dar și cu „greii” gândirii strategice – Zbigniew Brzeziński, Henry Kissinger, Joseph Nye. În 1994, a stat la masă cu președintele SUA într-un format restrâns, gândit pe tema reconcilierii; spune că de atunci s-a născut un raport de încredere personală.
După 1996, la Cotroceni, a urmat partea tehnică a încrederii: „am tăiat firul roșu” și am pus „fir albastru” cu Casa Albă – metafora lui pentru un canal direct, rapid cu Washingtonul. În aceeași logică, el descrie un canal personal cu Élysée, care va conta în momente-cheie.
Madrid 1997: bătălia invizibilă și promisiunea pentru „al doilea val”
La summitul NATO de la Madrid (iulie 1997), România nu intră în primul val (Polonia, Cehia, Ungaria), dar Constantinescu susține că a obținut susținerea majorității aliaților pentru București și, mai important, o formulă politică: România pe primul loc al extinderii următoare. În povestea lui, Jacques Chirac a jucat dur „ca pentru Franța”, iar Madeleine Albright i-a cerut explicit un mesaj public care să nu blocheze consensul de extindere – mesaj pe care l-a dat.
Dinspre Madrid, Clinton aterizează la București (11 iulie 1997) pentru ceea ce Constantinescu numește „mai mult decât NATO”: lansarea Parteneriatului Strategic România–SUA. În lectura sa, parteneriatul a funcționat ca descurajare politică și garanție de securitate în anii următori, cimentând direcția euro-atlantică.
„Nu hot-dog, nu Cola, nu jazz”: Piața Universității ca ritual civic
Aici începe povestea de culise a vizitei lui Clinton, spusă cu umor, dar cu miza simbolului. În memoriile sale, ambasadorul SUA Alfred H. Moses notează cum, în preziua evenimentului, echipa americană cochetase cu o rețetă „de crowd-building” made in USA: chioșcuri McDonald’s, Cola gratuită, un mic concert de jazz, pentru a asigura atmosferă în Piața Universității.
Zoe Petre, șefa cancelariei prezidențiale, transmite propunerea. Răspunsul președintelui: nu. Piața Universității este loc de reculegere civică, unde au murit oameni la Revoluție și la Mineriadă; acolo „va cânta Cristian Pațurcă cu imnurile Pieței”, nu jazz. „E un loc sacru”, povestește Constantinescu. Episodul e relevant pentru felul în care administrația de atunci a înțeles ritualizarea demnității: fără festivism importat, cu simbolurile noastre.
„Al treilea discurs” scris cu creionul: Clinton și momentul demnității
Pe scenă, alături de Constantinescu, Clinton ar fi rescris pe loc, cu creionul, părți din discurs, „simțind” energia mulțimii. A rămas celebră fraza – citată de fostul președinte și folosită de el ca mantră a demnității – că România e importantă pentru America și poate arăta lumii „că există o cale mai bună decât conflictul, diviziunea și represiunea”. Pentru Constantinescu, acel „model” rostit de cel mai puternic om al lumii a însemnat recunoaștere pentru o țară obișnuită prea des să se vadă ca victimă.
„Parteneriatul Strategic a produs efecte pe termen lung – definiția unui eveniment istoric”, explică el. Dar dincolo de strategia dură, a produs demnitate publică.
Parteneriatul, nuanța „mai mult decât NATO”
În anii următori, povestea Parteneriatului Strategic revine ca ancoră (în lectura lui Constantinescu) atunci când România navighează crize grele – de la Kosovo 1999 la așezarea treptată a cooperării militare și a bazelor. Din relatarea sa, parteneriatul a oferit o descurajare politică mai rapidă decât ar fi permis mecanismele multinaționale. Nu e limbaj oficial; e interpretarea unui actor principal asupra „efectului-umbrelă” geopolitic creat atunci.
Evenimentul BLP Trends a fost organizat de Big Life Project și susținut de:
Simtel Group
Infinity Capital Investments
Asociația Română pentru Energie Verde și Dezvoltare Durabilă (AREVDD)
G Energy Solutions (GES)
ANT Energy
We Love Cars
Digital Work Force
Limitless
Conacul Olarilor
Asociația Ades Pentru Dezvoltarea Economiei Sustenabile
Conversația poate fi urmărită integral aici: YouTube – Live
