Recentele dezvăluiri din scandalul milioanelor ascunse de ochii Fiscului în băncile elvețiene (Swiss Leaks), dar și tot mai desele cazuri de corupție și de evaziune fiscală ne fac să ne punem cel puțin două întrebări, cât se poate de legitime: „Câți bani au fost scoși, pe căi oculte, sau pur și simplu, cu valizele, din economia românească?” și „Cum putem face ca acești bani, sau o parte cât mai mare din ei, să se întoarcă în România?”
La prima vedere pare aproape o utopie, dar avocatul Gabriel Biriș, cunoscut specialist în dreptul fiscal, a lansat, de curând, o posibilă soluție: „un moment zero, construit în mod responsabil, astfel încât să ne putem concentra pe viitor fără a repeta greșelile trecutului”.
Biriș propune să copiem modelele de succes din Belgia sau Marea Britanie: declararea voluntară a banilor repatriați din străinătate, bani din care statul să rețină un impozit de X % (dublu, pentru ce nu se poate justifica după încheierii perioadei de declarare voluntară); înlăturarea efectelor nedeclarării anterioare (dobânzi, penalități, evaziune); depunerea unei declarații de patrimoniu pentru a exista o referință, inclusiv pentru viitoarele controale.
Specialistul citat susține că astfel s-ar putea reuși scoaterea la lumină a unei bune părți din economia subterană, repatrierea unor sume importante din conturi aflate în afara României și eficientizarea controalelor fiscale în viitor.
Ne puteți urmări și pe Google News
Când vine vorba însă despre cum s-ar putea repatria sumele rezultate din activități de corupție sau asimilate (majoritatea probabil), Gabriel Biriș se comportă mai degrabă ca un politician: „acestea comportă o discuție separată”.
Are și dreptate – niciun afacerist, politician sau guvernant nu va risca să-și repatrieze averea ascunsă prin Elveția sau aiurea, dacă astfel se va alege cu acuzații penale și, implicit, confiscarea sumei repatriate! Se impune atunci și o amnistie penală? În ce condiții și cu ce preț? Și dacă, numai după o amplă dezbatere a societății civile, am accepta și un astfel de moment, cum ne asigurăm că nu o vor lua de la capăt cu evaziunea și corupția?
Trăim într-o economie în care firmele mari și nu numai, care au contracte cu statul, comit înregistrări de operațiuni comerciale și înregistrări de cheltuieli fictive și constituie scheme de evaziune fiscală doar pentru a putea acoperi în contabilitate șpăgile date politicienilor, pentru care, bineînțeles, nu primesc factură!
În timp, firmele devin ținte sigure pentru Fisc, Parchet sau pentru cei care vor să-i scoată din piață, în timp ce politicienii își duc milioanele, cu valiza, la bănci din străinătate! Unii spun că este vorba, deja, de zeci de miliarde de euro!
Dacă „restartarea” sau „momentul zero” ar fi soluția pentru acest ou al lui Columb, cum și în ce condiții, ar trebui să dezbatem, cu toții, nemțește, pragmatic, urmărind interesul comun – repatrierea banilor furați. O dezbatere în care să lăsăm deoparte dulcele-amar fetiș al răzbunării.
P.S: Nu vorbim aici de Elena Udrea, Dorin Cocoș sau Adriean Videanu. Nici măcar de Viorel sau de Andrei Hrebenciuc. Sunt convins că aceștia vor fi judecați, și condamnați în caz că li se dovedește vinovăția, cu mult înainte de punerea în practică, vreodată, a unei astfel de măsuri.
Recomandările noastre
