Se întâmpla în 1958, când tulcenii nemulţumiţi de decizia prin care erau forţaţi să accepte colectivizarea, s-au ridicat împotriva autorităţilor comuniste.

Trimis la faţa locului pentru a aplana conflictul era chiar secretarul CC al PCR, Nicolae Ceauşescu, cel care în 1965 avea să preia puterea. În cele din urmă, s-a impus voinţa sătenilor, dar ea avea să fie scump plătită. În derularea evenimentelor o fi contat probabil şi ce se întâmplase cu un an mai devreme.

La 4 decembrie 1957, având gradul de general-locotenent de armată (fiind șeful Direcției Superioare Politice a Armatei și adjunct al Ministrului Forțelor Armate), Ceaușescu a condus unitățile militare care au înăbușit răscoala țăranilor din Vadu Roșca (jud. Vrancea).

La fel ca văcărenii, şi ei se împotriveau colectivizării forțate. Flancat de două tancuri, Ceaușescu a ordonat personal deschiderea focului de pe mitralierele aflate în camioanele care însoțeau tancurile.

Au murit 9 țărani și alți 48 sunt răniți, conform celor relatate de Varujan Vosganian în volumul autobiografic „Cartea șoaptelor”.

În cele din urmă, Văcăreni şi-a recăpătat vechiul statut în decembrie 2003.

„Informaţii precise asupra înfiinţării satului Văcăreni nu se cunosc. Tradiţia spune că în vremea veche un om din Reni ar fi pierdut o vacă, care a trecut Dunărea şi Balta Crapinei.

Plecând să o caute, se zice că a găsit-o prin aceste locuri. Văzând că pe aici sunt locuri bune de păşune şi-a adus şi celelalte vite pe care le mai avea şi a făcut o târlă.

Mai târziu au venit şi s-au aşezat aici mai multe familii din Basarabia, Moldova şi Muntenia, care au dat denumirea satului Văcăreni.

În anul 1968, comuna Văcăreni a fost desfiinţată abuziv, reclamându-se rebeliunea populară din 1958, când ţăranii proprietari nu au fost de acord cu colectivizarea forţată.

Atunci, Nicolae Ceauşescu, secretar al C.C. al P.C.R. cu probleme agrare a fost însărcinat cu aplanarea conflictului şi s-a deplasat în comuna Văcăreni.

Misiunea lui s-a soldat cu îndârjirea locuitorilor care nu au renunţat la proteste până nu a fost îndeplinită solicitarea acestora, anume ruperea cererilor de colectivizare făcute sub presiune armată.

Rezultatul acestei victorii a fost plătit foarte scump: arestări masive (anchetaţi sub stare de arest 110 din care 45 condamnaţi la 2-10 ani), presiuni asupra familiilor condamnaţilor.

De asemenea memoria locală a reţinut acest conflict ca singur motiv al desfiinţării comunei Văcăreni. După un lung process de lobby care a durat din 1990 până în 2003 comuna Văcăreni a fost reînfiinţată în anul 2003 prin Legea nr. 471/2003.

La Văcăreni a fost dezgropat un important tezaur monetar, despre care se crede că a fost ascuns în anul 1396, după lupta de la Nicopole.

Tezaurul conţine monede de pe timpul lui Mircea cel Bătrân, Vlad l precum si monede turceşti”, arată info-sud-est.ro.

„Atestată documentar încă de la 1573 când apare menționată într-un Defter turcesc sub numele de Văkăreni, pe o listă unde sunt trecute obligațiile față de Înalta Poartă, așezarea a fost declarată comună și avea în componența sa satul Garvăn, odată cu revenirea Dobrogei la patria mamă, România, în 1878.

Văcăreni a devenit în scurt timp un centru de comunicare pentru localitățile din proximitate, aici se adunau la sfat pescarii, meșteșugarii, cultivatorii de tutun, truditorii pământului, aici se desfășurau examenele de absolvire a școlii elementare de către elevii din întreaga zonă.

După rebeliunea populară din 1958, când țăranii s-au opus colectivizării forțate iar proprietarii de terenuri au rupt documentele prin care erau obigați să ofere pământurile și agoniseala familiei, statului, chiar în fața lui Nicolae Ceaușescu, secretar al CC al PCR, care a venit să convingă mulțimea.

Capii rebeliunii s-au ales cu ani grei de pușcărie iar reorganizarea administrativ teritorială din 1968, a readus comuna la statutul de sat aflat în administrarea comunei Luncavița.

După referendumul din 10 Noiembrie 2002, Văcăreni și-a recăpătat statutul de comună.

Duminică, 12 Ianuarie 2020 a fost  lansată Monografia Comunei Văcăreni, Județul Tulcea într-un cadru festiv, monografie scrisă de doi dintre fiii satului, Victor Jijileanu și Gherghina Tofan”, arată dobrogeanews.ro.

explicaţie foto: tânărul general Nicolae Ceauşescu şi Gheorghe Gheorghiu-Dej, liderul comunist al României din 1947 până în 1965, anul morţii.