Blocajul administrativ-edilitar din București riscă să producă cea mai mare pagubă economiei. Subiectul ignorat de mulți, din motive pe care le descriu mai jos, va ajunge în scurt timp să aducă o scădere economica mai mare decât în criza din 2009-2011 sau decât cea provocată de pandemie.
Într-o țară săracă, majoritatea oamenilor, săraci și ei, invidiază sau chiar urăsc minoritatea bogată. E drept că adesea au și motive, având în vedere fraudele de care am tot auzit de 32 de ani încoace, hoțiile de tot soiul. Adevărul e că viața nu e dreaptă, iar capitalismul sălbatic a lăsat mulți "pierzători" în urmă, afectând ingredientul esențial al păcii sociale, anume solidaritatea. Peste discrepanțele economico-sociale majore, au venit dezbinările de tot felul, alimentate, direcționate, instrumentate politic de ultimii 2 ocupanți ai fotoliului cotrocenist.
În acest context, este greu de evaluat iresponsabilitatea administrației PNL-USR a Bucureștiului, care lasă canistra cu benzină și bricheta în mâinile maimuței. Și deși unii invidioși ar fi tentați să se bucure de blocajul imobiliar, situația îi va afecta, direct sau indirect, în primul rând pe ei. Mari sau micii dezvoltatori imobiliari nu vor sărăci dacă nu vor mai face câteva sau câteva zeci de milioane de euro. Vor rămâne cu ce au acumulat deja. Însă România va plăti un preț uriaș al inconștienței. Și când spun România, mă refer la o bună parte dintre români, mai ales din București. Să le luăm pe rând:
1. Ca indiciu (empiric) sau chiar indicator (științific), ritmul, intensitatea, viteza și anvergura construcțiilor dau dimensiunea dezvoltării unei țări, din SUA până în China.
2. Din circa o treime a PIBului național, cât dă Bucureștiul la zestrea țării, aproape o cincime provine din industria imobiliară, cu toate segmentele ei. Deci aproape 6%. La circa 1200 de miliarde de lei, cât a fost PIBul în 2021, cele 6 procente înseamnă vreo 7 miliarde.
3. Aceste sume fiscalizate înseamnă taxe și impozite la Bugetul de stat și al consiliilor locale, bunuri și servicii antrenate și livrate pe orizontală, mii de firme, zeci sau chiar sute de mii de locuri de muncă. Pe scurt, un circuit economic ce implică o parte substanțială și diversă a societății, de la ingineri la muncitori, de la zugravi la notari, de la fabrici de ciment și BCA până la arhitecți, designeri, peisagiști, de la producători de termopane si parchet până la retaileri de becuri și gresie. Plus mulți, mulți alții. Toate aceste munci sau activități înseamnă valoare adăugată economiei, încasări la buget și trai pentru numeroase familii.
Argumentele lui Nicușor Dan, privind blocarea tuturor autorizațiilor și șantierelor, sunt legate de haosul urbanistic al ultimilor ani, care a generat neplăceri oamenilor și a afectat imaginea unor zone. Însă anularea PUZurilor, votată inconștient și iresponsabil de PNL și USR, alături de anularea în primă instanță a PUG, este ca și cum am fi incendiat de vii toți chinezii din Wuhan pentru a opri răspândirea virusului. Pare exagerat? Ei bine, nu este!
Pentru că în scurt timp, dacă și Planul Urbanistic General al Bucureștiului va fi anulat definitiv, nu va mai exista absolut nicio reglementare legală în domeniu, ceea ce înseamnă nu doar demolarea unei industrii, falimente în lanț și explozia șomajului, separat de cea a prețurilor locuințelor, dar va însemna că nicio lucrare edilitară nu se va mai putea realiza.
Va fi momentul în care oamenii simpli, mai ales votanții naivi ai PNL-USR-Nicușor Dan vor realiza că unele greșeli costă infinit mai scump decât satisfacția punctuală a momentului. Și că pierderea jobului nu îi va afecta pe dezvoltatorii imobiliari, ci doar pe cei care au crezut că pe 28 septembrie vor face duș cu apă caldă. Acum doi ani.
Recomandările noastre
