Atunci când am început să scriu serialul „Noi suntem Statul!” nu am avut imaginea reală a mecanismului care va rezulta din episoadele găzduite de „Evenimentul zilei”. Am plecat de la o poveste spusă de un prieten, care mi-a relatat câteva imagini ce par smulse dintr-un fi lm suprarealist. Le-am mai spus, o să le reiau, ca să înțelegeți ce înseamnă „Noi suntem Statul!”. Un înalt demnitar își organizează ziua de naștere. Este invitat și Președintele României, care participă la petrecerea în format restrâns.

Erau la aceeași masă directori de servicii de informații, judecători cu rang înalt, procurori șefi , oameni politici, nu mulți, 10-12 persoane. Așteptat la intrare, Președintele este condus la masă, iar acolo i se spune, pe un ton tăios: Domnule Președinte, la această masă stă tot Statul! Noi vă garantăm al doilea mandat! Pentru unii poate părea o poveste, dar pentru mine a avut un iz de actualitate fi erbinte, fi ind similară cu ceea ce trăisem în perioada în care eram consultant politic. Mai întâlnisem situații de acest tip, iar astăzi vă voi relata una din ele, care are doar tangențial legătură cu calitatea mea de consultant politic.

Anumite întâmplări vor rămâne confidențiale

Pentru că, poate unii nu știu, am lucrat succesiv cu Adrian Năstase, Călin Popescu-Tăriceanu și Traian Băsescu. Am fost angajat de ei, alături de partenerii mei americani și israelieni pentru diverse momente electorale și neam făcut cât am putut de bine meseria, uneori câștigând, alteori pierzând.

Din postura unui om apropiat de Președintele României și Primul-Ministru pot spune că am văzut și am auzit multe, lucruri care vor rămâne confidențiale, fiind vorba de încrederea care mi-a fost acordată, dar și de obligația de a nu dezvălui mecanismele unor decizii importante ale Statului.

Pentru cei care au citit atent serialul „Noi suntem Statul!”, această afirmație nu pare fără sens, fiind vorba de faptul că în relatările mele nu am descris evenimente la care am participat direct, în calitate de consultant politic, ci lucruri pe care le-am aflat în ultima vreme ca jurnalist, documentând întâlniri și întâmplări care au stat și vor sta la baza serialului „Noi suntem Statul!”. Fără a avea legătură cu momentele în care eram legat de un contract și de o obligație de confidențialitate.

Partidele de tenis la nivel înalt

Am scris despre partidele de tenis din perioada 2010-2014 de la Ștrandul Generalilor și vila SRI T14, la care participau George Maior - Liviu Dragnea - Florian Coldea - Victor Ponta - Gabriel Oprea, uneori și Vasile Dâncu, am putea spune „nucleul politic” al Operațiunii „Noi suntem Statul!”, locul unde se luau decizii politice importante.

La aceste întâlniri, participa uneori și Laura Codruța Kovesi din postura de Procuror General al României, ulterior de procuror șef al DNA. Pot spune, fără ezitare, că Laura Codruța Kovesi a fost un om important în structura paralelă de putere care a funcționat până la demiterea și trecerea în rezervă a generalului SRI Florian Coldea.

De fiecare dată am precizat că nu am luat parte la acele evenimente „mondene”, că nu am jucat tenis cu șefii SRI sau liderii PSD, dar și faptul că am două mărturii directe ale unor participanți care atestau că așa s-au petrecut lucrurile pe terenurile de zgură.

Cu această dezvăluire am stârnit pasiuni puternice, pentru că sunt mulți oameni politici care au digerat destul de greu ideea că în timp ce erau fugăriți cu dosare de ANI, DNA sau ascultați „pe siguranță națională” de SRI, șefii lor politici jucau tenis și beau șprițuri cu cei care-i vânau.

Liviu Dragnea a fost extrem de incomodat de dezvăluirea legăturii intime pe care o avea cu Florian Coldea și Laura Codruța Kovesi, dar au apărut declarațiile lui Victor Ponta și Elena Udrea care confirmau ambele episoade, aducând amănunte noi.

Am deschis un capitol interzis atunci când am scris despre zilele de naștere ale prim-adjunctului directorului SRI Florian Coldea și ale directorului George Maior de la K2, despre prezența la aceeași masă a directorului SRI, președintei ICCJ, Procurorului General al României, primului-ministru, procurorului șef al DNA, alături de politicieni, generali SRI și alți magistrați.

Noaptea de 6-7 decembrie 2009

Noaptea alegerilor prezidențiale din 2009, turul doi. Lucrasem alături de consultanții străini în echipa de campanie a lui Traian Băsescu, dar odată cu începerea votului treaba noastră se cam terminase.

Perspectivele erau încurajatoare, fără a ne entuziasma, întrucât sondajele pe care le făcusem până în ultimul moment indicau o cursă strânsă, cu Mircea Geoană în postura favoritului, dar și cu un Traian Băsescu venind tare din urmă!

Vorbisem cu Traian Băsescu de dimineață, după primul val de chestionare venite din teren, de la secțiile de vot, situația nu era foarte roz, Antena 3 și Realitatea TV încălcau legile electorale cu nonșalanță și revărsau știri pro- Geoană.

În acea conversație matinală, Președintele Băsescu mi-a spus că s-a încheiat misiunea noastră, mi-a mulțumit pentru efort, mi-a spus că nu are de gând să facă nici un compromis și că nu avem altceva de făcut decât să așteptăm rezultatele finale. Nu era foarte optimist, dar începusem să mă învăț cu stilul său, pentru că de fiecare dată lucrează pe „worst case scena-rio”, cel mai prost scenariu posibil.

Sondajele, așa cum le știam, dădeau o diferență mică, de două procente, în favoarea lui Mircea Geoană, fără a putea include impactul real al ultimei dezbateri televizate, în care Traian Băsescu îl făcuse șah-mat pe Mircea Geoană. Cred că vă mai amintiți celebra întrebare: „Nici azi-noapte nu v-a plăcut la Vîntu?”, care a marcat pierderea alegerilor de către liderul PSD.

Dar să revenim la chestiunea principală.

Am aflat că a câștigat Băsescu înaintea tuturor!

În seara ultimului tur de scrutin al alegerilor prezidențiale, în jurul orei 20.00, pe când eram cu niște prieteni urmărind diversele posturi de știri, am primit un telefon: „Dane, am câștigat!Este 50,4 la 49,6 în favoarea lui Băsescu!”

Mă blochez pentru că aveam alte date de la cei care făceau sondaje pentru Antena 3 și Realitatea TV (pe atunci în aceeași barcă: anti-Băsescu și pro- PSD) și că aveau să-l dea câștigător pe Mircea Geoană cu 51-52 la sută.

Îi spun interlocutorului meu acest lucru, începe să râdă și îmi spune: „Nu te lua după ei, dă drumul la B1 TV (acolo avea loc un exit-poll făcut de CURS) și acolo o să vezi sondajul real. Am câștigat, ascultă-mă ce-ți spun!”

Cel care era la telefon știa ce spune, avea o funcție mare în stat.

Ușor neîncrezător, dar sardonic, le spun prietenilor mei (anti-Băsescu) să renunțe la Antena 3 și să dea pe B1 TV dacă vor să vadă rezultatele exacte date de CURS. Mai mult, răsucesc cuțitul și le spun că a pierdut Geoană cu 50,6 la 49,4. Se uită la mine ca la un lunatic, mai erau 45 de minute până la anunțarea exit-pollurilor, plus că încă se vota.

Vin exit-pollurile, urmează ce știți, bucuria lui Geoană, anunțul lui Băsescu, începe o noapte în care unul s-a culcat Președinte de țară și s-a trezit tot președinte de partid, iar Traian Băsescu a câștigat al doilea mandat.

Multe lacrimi și dezamăgiri într-o parte, bucurie în cealaltă…

Numai că, pentru mine, noaptea nu se terminase.

Acasă la Gabriel Oprea

Eram euforic, îl sun pe Gabriel Oprea (sau am primit un telefon de la el, nu mai știu exact), unul din susținătorii importanți ai președintelui Traian Băsescu, de care eram foarte apropiat în acel moment. Îi spun care-i rezultatul, îl știa și el.

Gabriel Oprea îmi zice: „Vino repede încoace, avem nevoie de tine!”

Întreb unde, îmi spune că la el acasă.

Mă urc în mașină, conducea altcineva, și mă duc repede acolo. Cred că era ora 22.00 - 22.30, rezultatele se anunțaseră, începuse o campanie furibundă la posturile de știri Antena 3 și Realitatea TV care continuau să-l dea pe Geoană câștigător. Cu excepția notabilă a B1 TV.

Intru în casă, dau peste Nicolae Onțanu, Puiu Iordănescu și Gigi Nețoiu, dacă-mi aduc bine aminte. Salut și sunt băgat într-o încăpere destul de mică, de vreo 20 de metri pătrați, plină de oameni.

Am înțepenit. Acolo era Statul!

O noapte alături de Kovesi și Coldea

În acel birou se găseau George Maior, directorul SRI, Florian Coldea, prim-adjunctul SRI, Laura Codruța Kovesi, procurorul general al României, Gabriel Oprea, fost ministru de Interne și încă o persoană înaltă pe care nu o cunoșteam. De multe ori am încercat să-mi amintesc figura lui, înclin să cred că era chestorul Petre Tobă, la acea vreme adjunct al Poliției Române, dar în privința lui aș putea să mă înșel. Nu-l cunoșteam, nu a vorbit aproape deloc, stătea într-un colț…

Cu Laura Codruța Kovesi, procurorul general al României, mă vedeam prima dată, pe generalul Florian Coldea cred că-l văzusem o dată sau de două ori până atunci, pe George Maior îl știam bine de pe vremea PSD, iar cu Gabriel Oprea eram prieten, dar mărturisesc sincer că eram stupefiat.

Aveam senzația acută că intrasem în ochiul uraganului.

Erau toți extrem de agitați, generalul SRI Florian Coldea, obosit și tensionat, intra și ieșea din cameră, primea date cu voturile din teritoriu, le transmitea mai departe, cred că președintelui Băsescu. Când stătea liniștit, Coldea vorbea puțin, mai mult asculta.

De ce mă chemaseră, poate vă întrebați, dar eu sincer nici nu îndrăzneam să deschid gura, de frică să nu mi se spună să ies afară, să stau cu Onțanu și Iordănescu.

Aveam senzația că asist la Noaptea Generalilor, după 20 de ani!

Kovesi și Coldea, extrem de preocupați de victoria lui Băsescu

Îi ascultam cum discutau de alegeri, de ceea ce fac cei de la PSD, cum se pregătesc să conteste alegerile, ce voturi au mai venit din străinătate, era o veritabilă celulă de criză.

La un moment dat, Laura Codruța Kovesi mă întreabă: „Ce-i de făcut cu ăștia de la Realitatea? Cum îi potolim?”

O întrebare ciudată venită din partea procurorului general al României, dar oricum tot ceea ce mi se întâmpla în acea seară era foarte ciudat, repet, părea o scenă dintr-un film suprarealist.

Răspund, cu tupeul care mă caracterizează: „Nu se vor potoli decât dacă-l potoliți pe Vîntu!” S-a lăsat tăcerea. Repet răspunsul. „Cum să-l potolim”, mă întreabă Kovesi. „Știți voi mai bine, sunt convins că aveți cu ce”, îi spun eu. Kovesi zâmbește.

Se trece la un alt subiect. Voturile din diaspora. Aici, Florian Coldea avea multe date și cifre, dar și George Maior primea informații. Se mută atenția pe reacția PSD, unul dintre cei prezenți (nu pot dezvălui cine) primea date în direct din celula de criză de la PSD, care număra voturile și stabilea strategia.

Discuția în micul birou al lui Gabriel Oprea continuă, cel mai agitat era, repet, Coldea, prim-adjunctul SRI, în rest Kovesi discuta amical cu Oprea și Maior, se vedea foarte clar că erau prieteni, nu erau la prima întâlnire de acest fel.

Din când în când, Kovesi întreba care- i situația votului, ce se mai aude de la PSD, ce spune Președintele. Cred că, atât cât am stat eu acolo, a primit cel puțin două telefoane la care a răspuns: „Da, domnule președinte”. După care ieșea din încăpere și continua discuția. În mod evident, Kovesi era o parte importantă a grupului, înțelegeam din modul în care punea întrebările referitoare la acțiunile ce se pot întreprinde.

Din când în când, spuneam și eu câte ceva, primisem un pahar cu whiskey, trăgeam de el să nu se termine.

La un moment dat, după vreo două ore, m-am ridicat și am plecat, vroiam cumva să pun capăt momentului, mai ales că mă apăsa tot ceea ce auzeam acolo.

Multe lucruri le auzeam, dar nu le înțelegeam. Au căpătat contur în 2017, o dată cu Operațiunea „Noi suntem Statul!”

Au rămas în acea încăpere Laura Codruța Kovesi, George Maior, Florian Coldea, Gabriel Oprea…

Oamenii care au făcut posibilă victoria lui Traian Băsescu în 2009.

Două probleme au rămas în suspensie

I-am lăsat discutând.

Două probleme aveau de rezolvat: validarea votului cu tot cu aportul din diaspora și reacția PSD, care avea de gând să conteste votul la alegeri. Alianța PSDPNL nu dădea semne că are de gând să lase lucrurile așa, era sigură că a câștigat alegerile prezidențiale. Declarația lui Victor Ponta, purtătorul de cuvânt al lui Mircea Geoană în campania electorală din 2009, era elocventă: PSD a câştigat la voturi, dar „la ei sistemul a funcţionat mai bine”. S-a întâmplat lucrul ăsta şi pe vremea lui Ceauşescu şi până la urmă a căzut şi Ceauşescu.

Victor Ponta a subliniat că „sistemul de fraudare şi de furt” al PD-L a „funcţionat mai bine”. „Ştiam că ne batem cu ei. Trebuia să câştigăm la zece procente ca să ne batem cu ei, dar nu am câştigat la zece, probabil am câştigat doar la trei-patru. Şi atunci sistemul lor a fost mai bun”, a spus purtătorul de cuvânt al lui Mircea Geoană.

Erau două probleme care aveau să-și găsească rezolvarea într-o săptămână.

Așa s-a ajuns la cazul Cătălin Voicu, la interdicția care i s-a pus acestuia imediat după validarea alegerilor de a nu lua legătura cu anumite persoane.

În loc de concluzie

Ca să fie clar, am auzit multe scenarii legate de alegerile prezidențiale din 2009. În mod cert, Traian Băsescu a câștigat alegerile, cum s-a votat în Diaspora a rămas doar o problemă a istoricilor, dar pot spune cu certitudine că aportul lui George Maior, Florian Coldea, Laura Codruța Kovesi, Gabriel Oprea a fost esențial. În ce măsură aveau dreptul să se implice într-un proces electoral, rămâne să judecați fiecare cu capul lui.

În operațiunea „Noi suntem Statul!”, o miză importantă a fost anihilarea lui Cătălin Voicu. O miză pe care am considerat- o legitimă la acel moment pentru că ceea ce se încerca era o exploatare a slăbiciunilor Statului.

Puțini știu că senatorul PSD și rețeaua sa din Justiție au fost la un fir de păr să întoarcă rezultatul alegerilor, așa cum se spunea în acea vreme.

Nu este o glumă, Cătălin Voicu putea întoarce rezultatul alegerilor prezidențiale, de altfel a și încercat, dar despre asta într-un episod viitor.

Ce am vrut să transmit prin relatarea întâmplării din noaptea alegerilor prezidențiale, pe care am trăit-o la intensitatea maximă?

Faptul că în 2009 am văzut cu ochii mei cum cei mai puternici funcționari ai Statului s-au implicat într-o activitate politică la cel mai înalt nivel, m-a făcut să înțeleg în 2017 faptul că descrierea momentelor din episoadele de până acum ale operațiunii „Noi suntem Statul!” sunt reale și asemănătoare.

Mai mult, ele descriu un mecanism al puterii pe care nici măcar politicienii nu-l intuiesc în adevărata lui dimensiune.