Scriam în numărul anterior că obiectivul numărul unu al turiştilor veniţi la Aachen din toată lumea e Catedrala; mai precis, Octogonul construit de Charlemagne.

Nu ştiu care e obiectivul numărul doi al turiștilor în vizită la Aachen sau, mă rog, la Aix-la-Chapelle. Poate Town Hall, cu sala în care se ţineau banchetele împăraţilor germani, proaspăt încoronaţi în Catedrală.

Poate Elisenbrunnen, construită în 1827 ca loc de spa în centrul Oraşului de Regele Prusac Friedrich Wilhelm III şi numită astfel după prinţesa prusacă Elizabeth Ludovika de Bavaria, o mătuşă a celebrei Sissi. În mijlocul pavilionului curge apa de 52,8 grade C cu miros de sulf a unei fîntîni.

E un punct obligatoriu în orice tur al orașului cu ghid. Cîteva inscripţii dezvăluie numele celebre care au venit la Aachen ca să se trateze cu apa termală descoperită încă de pe vremea romanilor. Printre nume îl întîlnim pe cel al lui Petru cel Mare.

Pentru mine însă obiectivul numărul doi e o fîntînă, una dintre multele fîntîni şi grupuri statuare cu tîlc, zbenghiuri care fac Aachen-ul cochet şi despre care voi scrie într- un alt număr: Kreislauf des Geldes (Circulaţia banilor sau Fîntîna banilor). 

Fîntîna se găseşte în colțul de sus al Elisengarten, grădina în pantă dintre Elisenbrunnen şi Ursulinerstrasse. Am fost s-o văd, s-o fotografiez şi s-o filmez de mai multe ori. Rezultatul întreprinderii mele? O galerie de fotografii înfăţişînd fîntîna în diferite ipostaze, cele mai multe marcate de prezenţa publicului. Fîntîna a fost concepută în 1976 de sculptorul Karl Henning Seemann şi sponsorizată de Sparkasse Aachen. Apa care se învîrte în bazin simbolizează circuitul normal al banilor. Dincolo de acest circuit, sculpturile surprind circuitul anormal, ilegal, ascuns: circuitul banilor în afaceri de corupţie.

O monedă imaginară e trecută, în sensul invers acelor de ceasornic, din mînă în mînă, pe şest, de personaje hidoase întruchipînd: avariţia, lăcomia, îngîmfarea, lucrătura pe la spate, cerşetoria.

​

Ghidul de referinţă A Guide to Aachen, semnat de Sabine Mathieu, la Editura Einhard, în 2011, citează din sculptorul Henning Seeman: „Prin urmare puteți vedea în această fântână cum bunurile sunt primite în schimbul banilor, și cum cei care obțin majoritatea banilor pe căi ilicite fac apoi o mare scenă de teatru, aruncând bani cerșetorului ghemuit de pe cealaltă parte – ceva ce este la fel de relevant astăzi ca și în 1976 când am proiectat fântâna. … Micul grup cu un copil așezat la marginea fântânii ce își atârnă spre apă picioarele cu nonșalanță pare să reprezinte o atitudine mai pozitivă, întrucât copilul îi cere ceva tatălui, în timp ce acesta este ocupat să-și numere banii”.

Am fost curios să văd şi părerea turiştilor despre fîntînă, consemnată pe Tripadvisor. Orlando, din Florida, scrie că „Fîntîna reprezintă circuitul banilor, cu o viziune critică asupra corupţiei”.

Nu ştiu dacă Fîntîna reprezintă circulaţia banilor în cadrul corupţiei. Sigur e că, de multe ori pe parcursul călătoriei prin oraș (am dus-o şi pe fiică-mea, venită cu soţul şi copilul de la Bruxelles să mă întîlnească, să vadă fîntîna, prezentîndu-i-o entuziasmat), îi spuneam soţiei: – Hai să trecem pe la Corupți! Mai ales că peste drum se putea mînca cea mai bună înghețată din Aachen. Hai să trecem şi pe la corupţi!