De 1 Mai nu s-a serbat dintotdeauna Ziua Muncii. Românii de dinainte de comunism serbau, în prima zi a lunii mai, Armidenii, denumită și ziua pelinului sau a bețivului. În acea zi, oamenii țineau o serie de tradiții, iar bărbații nu beau decât vin pelin, de dimineață până noaptea.

„Adă oalele pe masă, cu pelin cofița-i plină, în norocul tău drăguțo”, așa cântau românii de Armideni, cunoscută în popor drept ziua pelinului sau ziua bețivului. Era o sărbătoare populară, cu data fixă pe 1 Mai. Această dată este considerată începutul primăverii, iar sărbătoarea se ținea pentru roadele pământului și pentru a evita dezastrele naturale precum grindina sau seceta.

Arminden este de fapt o zeitate a vegetației, așadar era vorba de o sărbătoarea are origini păgâne. Se obișnuiește ca în aceasta zi să se pună câte un pom sau câte o crenguță verde la poartă, ușa sau ferestrele caselor. Este supranumită și sărbătoarea lui Ieremia, de la vechiul slav Ieremii nidini (ziua lui Ieremia).

Sărbătoarea de 1 Mai nu era muncitorească

La români, Armindeni era prăznuit din timpuri străvechi, potrivit publicației Evenimentul Istoric.

De 1 Mai, care nu era deloc pe atunci muncitoresc, peste tot răsuna cântecul:

„Adă oalele pe masă

Cu pelin cofița-i plină

În norocul tău drăguțo

Și-n nororcul meu închină”.

În dimineața zilei de 1 mai, cârciumarul bătea canaua la butoiul cu pelin în prezența unor cunoscători, care aveau de hotărât dacă negustorul pusese prea puțină peliniță, adică iarbă de pelin, în vinul adus de pe la Drăgășani sau Odobești, mai relatează Evenimentul Istoric.

De Armideni nu se bea decât pelin toată ziua

În acea zi nu se bea decât pelin și toată lumea pleca la iarbă verde, cu un miel viu, care era sacrificat acolo și apoi fript la proțap. Petrecerile boierilor români de frunte, din vremea veche, erau însoțite și de întreceri de călărie. Se scoteau caii până și din grajdurile domnești, împodobiți cu valtrapuri cusute cu aur. Astfel, defilau pe câmpia Colentinei sau la Băneasa și prin Herăstrău, înaintea lui Vodă, care era înconjurat de toată boierimea țării.

Bucureștenii petreceau în diverse grădini celebre, precum Cișmigiu, Grădina Scuta, Bordeiu, Grădina cu Cai, Grădina lui Hagi Ilie sau Grădina Heliade de la Moși.

Cum se serba 1 Mai sau Armidenii la sate

De 1 Mai, românii sărbătoreau și primăvara oficială, după o iarnă grea. Unul dintre obiceiuri era ca oamenii să își pună la poartă, la ușa și la ferestrele caselor câte o crenguță verde. De altfel, în tradiția rurală, armindenul era un copac curățat de crengi și împodobit cu spice de grâu.

La țară, tinerii plecau în pădure, în munte și tăiau cel mai înalt copac, precum un brad sau un fag, pe care îl cărau pe umeri până în sat. Îl curățau de crengi, dar la vârf îi lăsau câteva, pe care le împodobeau. Armindenul era ridicat, până la prânz, în centrul satului. Pe tulpină se puneau cununi de flori și spice de grâu.

După aceea avea loc o întrecere a tinerilor, care se adunau și puneau uneori pariuri, câștigând cel ce putea să se urce până sus.

De asemenea, în sâmbăta premergătoare Armindenului, din fiecare familie pleca cineva să aducă un mesteacăn tânăr și crengi înfrunzite de tei. În zorii zilei, înainte de răsăritul soarelui, fiecare gospodar punea mesteacănul la poartă și crengi de tei la streșinile casei și ale șurii. Apoi își împodobeau interiorul casei cu flori de iasomie și tei.