Cum au ajuns nemţii şi englezii să fie căpşunari la arabi

Cum au ajuns nemţii şi englezii să fie căpşunari la arabi

Deşi e una dintre cele mai dorite destinaţii de către angajaţii din întreaga lume, Dubai nu este şi un loc unde aceştia să îşi păstreze banii. Potrivit Bloomberg, cele două milioane de salariaţi străini trimit în ţările de origine în medie 40% din venituri, sărăcind economia oraşului-stat, şi aşa afectat de supraîndatorarea către băncile internaţionale.

De ce se comportă străinii din Dubai, majoritatea profesionişti cu experienţă în domenii cu valoare adăugată mare, precum "căpşunarii" est-europeni plecaţi la munca de jos în Spania, Italia sau Germania?

Primul motiv este inflexibilitatea autorităţilor din Dubai. Acolo, străinii sunt consideraţi cetăţeni de mâna a doua, chiar dacă vin din SUA, Marea Britanie sau Germania. Au drepturi mai puţine decât localnicii, iar după renunţarea la locul de muncă sau pierderea acestuia trebuie să părăsească ţara în câteva săptămâni.

Neavând o siguranţă a şederii lor pe termen mai lung, marea majoritate a străinilor preferă să nu îşi facă planuri inutile, cumpărând proprietăţi sau investind în active financiare locale. Ei preferă să trimită banii în ţările de unde provin şi să îi investească acolo. Pensiile nu s-au inventat încă Un alt motiv este lipsa unui sistem de pensii. O problemă legată, oarecum, de cea anterioară, pentru că nimeni nu se gândeşte la pensie într-o ţară în care ştie că nu va rămâne până la bătrâneţe.

Guvernul din Dubai ia în calcul înfiinţarea unui astfel de sistem şi poartă discuţii cu Banca Mondială, care a furnizat deja mai multe soluţii. Printre ele se află şi introducerea unui ajutor de şomaj şi extinderea vizei pentru cei care îşi pierd locul de muncă.

Rezultatele pentru economia emiratului sunt dramatice. Fondurile de pensii ar asigura finanţare ieftină pentru deficitul bugetar foarte mare, la fel ca şi investirea banilor pe plan local de către străini. Împrumuturi la fel de scumpe ca ale României Datoria externă, incluzând-o pe cea publică şi pe cea a companiilor deţinute de stat, a ajuns până la 113 miliarde de dolari, la o economie de doar 80 de miliarde, fiind nevoie în 2009 de un împrumut de urgenţă de la vecinii din Abu-Dhabi, care deţin rezerve importante de petrol.

Un alt oraş-stat cu o dezvoltare fulminantă, Singapore, a reuşit să rezolve această problemă înfiinţând un fond de pensii cu contribuţie obligatorie, atât pentru cetăţenii locali cât şi pentru străini.

Rezultatul este că Guvernul din Dubai s-a împrumutat pe 10 ani în aprilie la o dobândă de 6,45% pe an, apropiată de cea la care se împrumută România, iar Singapore a făcut acelaşi lucru în iulie la doar 1,32%, aproape de SUA.