Cazul celor trei magistrați de la Tribunalul Covasna, Lorand Andras Ordog, Maria Daniela Velican și Gabriel Uță, cercetați în dosarul lui Viorel Hrebenciuc, a fost mai pușin mediatizat. Totuși este relevant de arătat cum s-a ajuns la sentința frauduloasă prin care prințul Gheorghe Paltin-Sturdza era cât pe ce să pun mâna pe 43.277 de hectare.

Totul începe pe 22 decembrie 2011, atunci când Judecătoria Sf. Gheorghe, făcând o analiză minuțioasă a tuturor probelor din dosar (22 pagini) a stabilit că înscrisurile noi, depuse de prințul Paltin Sturdza, nu au valoare determinantă, nu au schimbat cu nimic starea de fapt reținută de instanțele anterioare, motiv pentru care a respins cererea de revizuire astfel cum fusese precizată. Cazul urma să ajungă la Tribunalul Covasna, acolo une președinte al instanței era Lorand Andras Ordog, prietenul deputatului Ioan Adam (PSD).

 

Primul pas: Hiba sistemului,  un singur complet de fond funciar

Prima hibă a sistemului, este explicată de Ordog, într-o discuție cu Adam: ”tot la noi se întoarce”, completul C8 era singurul complet de fond funciar din cadrul Tribunalului Covasna. Decis dosarul ajungea la un complet din care făcea parte Ordog.

 

Al doilea pas: Șpagă la președintele completului

 

Pentru a fi sigur că totul decurge perfect, Adam a povestit la DNA că i-a dat 50.000 de euro lui Ordog. “Discuția s-a purtat în biroul acestuia. La un moment dat, ne-am îndreptat către holul din spatele biroului unde am scos din buzunarul din interiorul hainei plicul cu cei 10.000 de euro și i-am înmânat lui Ordog Lorand. În timp ce reveneam în birou, Ordog mi-a spus că este în regulă și că speră să rezolv problema cu Sturdza, de unde eu am dedus că se referea la restul banilor până la 50.000 euro,” a povestit Adam.

 

Al treilea pas: Judecătorul superficial care voia să se  pensioneze

 

Dosarul este soluționat cu o viteză uluitoare, iar pe 17 aprilie 2012, Paltin-Sturdza are câștig de cauză. Și, după cum a am arătat, i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 43.277 ha, deși ceruse doar 23.000 de hectare. Potrivit DNA, referitor la certitudinea pe care o avea Ordog că poate impune soluția admiterii recursului din 2012,a fost relevantă declarația de martor dată de grefiera Cojocaru Luciana Liliana despre relația dintre președintele Tribunalului (Ordog Lorand) și judecătorul Uță Gabriel: “Părerea mea este în perioada respectivă Uță Gabriel era un pic cam superficial, dorea să iasă la pensie și făcea cam ce i se spunea de către Ordog Lorand”. Această declarație se coroborează cu declarația lui Uță Gabriel, din care reiese că acesta este un judecător fără ample cunoștințe juridice și, probabil din acest motiv, o persoană foarte ușor influențabilă de către un coleg de complet care deține și funcția de președinte al instanței.

 

A patrulea pas: Unul dintre judecători a semnat minuta după publicare în Ecris

 

Din declarația judecătoarei Velican reiese că Ordog, deși nu apucase să citească dosarul, era convins soluția ”corectă” și s-a oferit să întocmească minuta și să motiveze hotărârea de admitere. În plus, din declarația acesteia a reieșit faptul că Ordog a dispus introducerea în ECRIS (sistemul infomatic al instanței n.r.) a minutei înainte ca toți membri completului să o vadă și s-o semneze. Velican a arătat în cuprinsul declarației din 31 octombrie 2014: Dacă aș fi văzut minuta în forma aceasta în ziua de 17 aprilie 2012, nu aș fi semnat-o niciodată. Grefierul completului, Constantin -Florin Pîslaru, a dat o declarație de martor la DNA, din care a rezultat că “doamna Velican nu a semnat minuta în ziua respectivă și Ordog mi-a spus să o bag în Ecris chiar dacă nu avea semnătura doamnei Velican”.

 

A cincillea pas: Greșeală uriașă,  s-au grăbit cu pronunțarea

 

Procurorii DNA arată că această sentință frauduloasă a fost dată îcu o rapiditate nespecifică unor astfel de spețe de fond funciar:

  • după ce 4 instanțe anterioare spuse că Elie Vlad Sturdza (cel în numele căruia Platin-Sturdza cerea moștenirea n.r.) nu are dreptul să i se reconstituie dreptul de proprietate asupra pădurilor de pe Valea Trotușului,
  • știind că dispun cea mai mare reconstituire de teren forestier din România,
  • fără a fi în prezența vreunui înscris nou care să schimbe starea de fapt reținută de instanțele anterioare,
  • fără a se efectua vreo expertiză în cauză (Deși anterior, în altă decizie nr. 51/31.01.2012, Ordog afirma că este obligatorie întocmirea expertizei topografice prin care să se identifice imobilele obiect al reconstituirii dreptului de proprietate, amplasamentul și situația lor juridică în trecut și în prezent),
  • știind că în 1948 calitatea de proprietar deposedat au avut-o descendenții lui ND Ghica,
  • fără a avea măcar o probă în sensul că Maria Mavrocordat(fiica lui Dimitrie Ghica – în viață în 1948 – și autoarea lui Elie Vlad Sturdza) ar fi deținut un singur hectar de pădure pe Valea Trotușului,
  • folosindu-se cu viclenie de o decizie ULTERIOARĂ a unei alte instanțe (decizia 4700 din 08 aprilie 2009 a ÎCCJ –în condițiile în care se cerea revizuirea unei hotărâri din 2007),
  • ignorând complet motivele din sentința dispusă de judecătorul fondului (20 de pagini de motivare efectivă) – ceea ce este inadmisibil în condițiile în care era acești judecători erau primii care aveau o părere diametral opusă după Comisiile locale, Comisia Județeană Bacău, Judecătoria Onești, Tribunalul Bacău, Judecătoria Sf. Gheorghe și cunoșteau faptul că decizia lor nu putea fi atacată,
  • nesocotind faptul că de revizuentul ceruse doar 23.000 de ha,
  • știind că inițial (2005) la Comisiile Locale de Fond Funciar din Bacău se ceruse doar 30.000 de ha pădure,schimbându-și practica anterioară constantă referitoare la aceste diferențe,

Este de menționat, potrivit DNA, faptul că efectuarea unei expertize ar fi stabilit că pe terenurile revendicate de către Paltin Gheorghe Sturdza a fost reconstituit în mod legal dreptul de proprietate față de câteva sute de proprietari, pe o suprafață de aproximativ 18.000 de ha, ceea ce ar fi fost de natură să ducă, în mod evident la o altă soluție.