EVZ Special
Cum a pus la cale Ion Iliescu o potemkiniadă cu prilejul vizitei la Iași a lui Nicolae Ceaușescu
Am dezvăluit într-un număr anterior că lucrez la prefața cerută de Dan Andronic la cartea sa „În umbra puterii. Istorii din lumea informațiilor secrete. De la Ceaușescu pînă, la Băsescu”.
Semnalam că e vorba de „transcrierea unui lung dialog al lui Dan Andronic cu Aurel Rogojan, printre altele, fostul șef de cabinet al lui Iulian Vlad. Potrivit CV-ului, Aurel Rogojan a fost numit, în 1977, la vîrsta de 28 de ani, în postul de șef al Cabinetului generalului locotenent Iulian N. Vlad, Secretar de Stat la Ministerul de Interne. Îl va urma pe acesta în demnitățile sale ulterioare, de la adjunct al ministrului de Interne (1984-1987), ministru secretar de stat și sef al Departamentului Securității Statului (1987-1989). După 1989, a fost implicat în făurirea SRI și a lucrat cu mai mulți directori ai Serviciului.”
Pentru mine cărțile sînt un prilej de două feluri de lectură: Lectura de lucru, în vederea unei prefețe, a unei documentări, a unor note. Lectura pasiune, lectura lacomă, urmare a seducție exercitate de text asupra mea.
Nu de puține ori, lectura începută în vederea lucrului se transformă rapid în lectura patimă. Așa s-a întîmplat cu interviul de o carte luat de Dan Andronic generalului Aurel Rogojan. Interlocutorul e o veritabilă mașinărie de istorisit întîmplări din lumea prin care a trecut. De aici valoarea de excepție a cărții din punctul de vedere al literaturii memorialistice.
Redau mai jos un exemplu.
După așa zisul exil de la Timișoara, de fapt, o perioadă gîndită de Nicolae Ceaușescu drept o școală a vieții pentru activistul de birou Ion Iliescu, acesta din urmă e trimis la Iași ca prim secretar al județenei de partid. Aurel Rogojan vrea să ne explice antipatia lui Ion Iliescu de după decembrie 1989 față de Iulian Vlad. Pentru aceasta el relatează o suită de întîmplări de pe parcursul unei vizite la Iași a lui Nicolae Ceuașescu. Cum de știe Aurel Rogojan, care lucra la cabinetul de Iulian Vlad, despre aceste întîmplări? Ne răspunde introducerea la istorisirile propriu zise:
D.A.: Ați amintit anterior că l-ați văzut prima dată pe Iliescu la Beiuș, în anul 1966, când v-a fost înmânată Diploma de onoare a C.C. al P.C.R. După aceea, când l-ați mai văzut? A.R.: În luna septembrie 1977, de această dată, față în față cu generalul Iulian Vlad. A fost o vizită de lucru a lui Ceaușescu, de aproape o săptămână, în județele Iași, Suceava și Neamț. Generalul Iulian Vlad a fost desemnat să se ocupe de securitatea acestor vizite, după ce în luna iunie Ceaușescu îl luase cu el în Republica Democrată Germană. D.A.: Acolo fusese desemnat să-l însoțească în mod excepțional. A.R.: După plecarea lui Mihai Pacepa a început să se ocupe de vizitele externe. Momentul la care mă refer este din toamna anului 1977. Din 15 mai 1977, Iulian Vlad era deja secretar de stat. ”
Aurel Rogojan poveștește aceste întîmplări pentru a ne lămuri o chestiune legată de destinul lui Iulian Vlad de după decembrie 1989. O face cu o anume seriozitate de general, chiar dacă în rezervă. Eu însă am citit rîndurile din carte despere visita lui Nicolae Ceaușescu la Iași rîzînd cu poftă, ca și cum aș fi citit din Gogol:
D.A.: Am înțeles, haideți să vedem cum a fost la Iași. A.R.: Revenim la întâlnirea generalului Iulian Vlad cu Ion lliescu, prilejuită de vizita lui Nicolae Ceaușescu la Iași. Înainte de sosirea lui Ceaușescu, ofițerii din direcțiile centrale au efectuat recunoșterea traseului și a obiectivelor vizitei. Ofițerul care răspundea de problema învățământului superior a sesizat că macheta amenajării hidrotehnice a bazinului râului Someș, realizată de Institutul de Construcții din București în colaborare cu specialiști de la facultățile de profil din Cluj, Timișoara și Iași, fusese expusă la deschiderea anului universitar precedent la Cluj, lui Nicolae Ceaușescu fiindu-i însă cunoscută de la Timișoara. Ofițerul coordonator al problemei zootehniei a sesizat că „bălțata de Maramureș“, o rasă de vaci creată pe suportul genetic elvețian al rasei Simmental, a fost prezentă și în alte expoziții vizionate de Ceaușescu. Ofițerul Direcției a II-a responsabil pe domeniul construcțiilor de locuințe a raportat că într-un cvartal ce urma a fi prezentat ca finalizat nu sunt gata decât câteva blocuri, cele din frontul stradal sunt pavoazate cu drapele, lozinci și panouri propagadistice și că cel puțin 800 de familii fără locuință îl vor întâmpina pe Ceaușescu „cu jalba în proțap“. Ofițerul care a efectuat recunoșterea la Ferma pomicolă Bivolari a sesizat că în merii de pe marginea aleii pe care va trece Nicolae Ceaușescu s-au agățat mere cu fir textil nesesizabil.
D.A.: Seamănă din ce în ce mai mult cu satele-fantomă prezentate împărătesei Ecaterina a II-a, ceea ce ne arată că imaginația celor care vor să fie pe placul stăpânilor este destul de limitată. A.R.: Cam așa ceva. În seara premergătoare vizitei lui Ceaușescu, șeful Inspectoratului Județean al Ministerului de Interne, în calitatea sa și de membru al Comitetului Județean de Partid, a fost mandatat să prezinte aspectele mai sus-menționate lui Ion Iliescu și membrilor Biroului Comitetului Județean Iaşi, convocat special pentru analiza stadiului pregătirii vizitei. Ion Iliescu nu a fost deloc receptiv, ba, mai mult, s-a exprimat că rutina cu care se fac vizitele nu lasă loc observării unor detalii de nimic. A doua zi, în timpul vizitei la Universitatea din Iași, Nicolae Ceaușescu, cu ironie, a remarcat că macheta amenajării bazinului Someșului a fost adusă acolo probabil din dorința hidrotehnicianului Ion Iliescu de a demara amenajarea bazinelor hidrografice ale râurilor Prut și Siret, căci lui macheta i-a mai fost prezentată la Cluj și Timișoara. La ferma zootehnică a reproșat că biata văcuță bălțată se află în turneu permanent. În livada pomicolă, Elena Ceaușescu a poftit să culeagă personal un măr roșu arătos, dar Emil Bobu, care cunoștea înșelătoria, s-a repezit el, dar nu a avut dexteritatea necesară și trăgea fără succes de mărul ce nu se dădea dezlegat. A salvat situația un aghiotant din escortă, dar Nicolae Ceaușescu observase, deși mergea grăbit.
D.A.: Deja pare o comedie bufă… A.R.: A urmat vizita în cvartalul de locuințe cu probleme. O mare de oameni se bulucea, forțând cordonul de jalonieri, să ajungă la Nicolae Ceaușescu cu scrisorile în mână. Președintele a intervenit imediat: „Neagoe, dă ordin să se preia toate scrisorile“. Marin Neagoe era aghiotantul principal, șeful escortei prezidențiale. Coloana a încetinit și vrafuri, vrafuri scrisorile erau depuse chiar pe bancheta din spate a autoturismului de teren „ARO“ decapotat. Ca din senin apare o familie, soț și soție, aceasta cu un sugar în brațe. Nicolae Ceaușescu cere șoferului să oprească. Femeia cu copilul începe: „Conașule, domnule Ceaușescu, dacă ne-ai dat casă, nu ai vrea mata cu doamna să ne creștinați puradelul, să aibă parte de noroc pe lume?“ Nicolae Ceaușescu, zâmbind îi zice: „O să-i trimit un cadou la botez. Reține, Neagoe, Iliescu, să te ocupi personal“. În seara zilei respective, Nicolae Ceaușescu s-a întâlnit cu Comitetul județean de partid, unde l-a criticat sever pe Ion Iliescu, apreciindu-i ca nemulțumitoare activitatea și reproșându-i că numai cu propaganda și agitația nu se vor putea rezolva problemele sociale ale județului. În dimineața zilei următoare, Ion Iliescu s-a văzut cu generalul Iulian Vlad în holul Hotelului „Traian“, împrejurare în care, foarte nervos, i-a adresat reproșuri că Securitatea dinadins l-a informat pe Ceaușescu numai despre lucrurile negative din activitatea sa și că pentru el, ca prim-secretar, vizita a fost un eșec creat de Securitate. Când vorbea, bătea sacadat cu tocul pantofului drept în pardoseală. Când nu vorbea, clănțănea și scrâșnea din măsele.”
Sursa: cristoiublog.ro
Recomandările noastre
