Unul dintre cei mai mari prim-miniştri ai României a fost Dimitrie A. Sturdza, pe numele său complet Dimitrie Alexandru Sturdza-Miclăuşanu.
O capacitate din toate punctele de vedere. Nu doar membru, ci preşedinte al celui mai mare forum ştiinţific al unei ţări, Academia! Cu o forţă de muncă de invidiat, D. A. Sturdza a ajuns ca om politic de patru ori prim-ministru al României între anii 1895-1909. Conservator din fire, nu doar ca orientare politică, el a ridiculizat tot ceea ce nu era românesc, punându-şi speranţa în energia propriului popor. Un adept al izolaţionismului...
Din nefericire, poate şi datorită efortului imens intelectual, Dimitrie A. Sturdza a înnebunit. Şi asta în timp ce era prim-ministru al ţării. Gândiţi-vă ce presiune pe colaboratori. Cum să-i spună Şefului că e nebun? Cu chiu, cu vai, apropiaţii l-au convins, sau mai bine zis păcălit, să meargă la un consult la Paris. A rămas ca o butadă, deşi e tragică, că după control medicii au întrebat anturajul cu ce se ocupă pacientul. Când au auzit că este prim-ministru au clătinat din cap cu admiraţie: „Ferice ţară trebuie să mai aveţi!”. Francezii chiar ne invidiau!
***
Alexandru Bogdan-Piteşti (1870 – 1922) a fost, fără îndoială, una dintre marile figuri ale României. Jurnalist, poet simbolist, dar şi agitator politic. Proprietar bogat, el a investit o avere în artă şi a fost unul din primii mecena români: i-a ajutat pe Macedonski, Tudor Arghezi, Mateiu Caragiale, Ştefan Luchian ş.a. De altfel, la conacul său din comuna Vlaici (judeţul Olt), poeţii şi pictorii veneau anual, vara, pentru adevărate tabere de creaţie. La masa sa erau zilnic câte 40 de artişti săraci, pe care îi ajuta dezinteresat cu bani.
Controversat şi cu înclinaţii homosexuale, Bogdan-Piteşti a devenit o legendă datorită „nebuniei” sale. Când Macedonski i-a cerut, de foame, o găină, i-a trimis una plină cu monede de aur! În 1899 a candidat pentru un loc de deputat şi s-a prezentat ţăranilor drept fiul domnitorului Alexandru Ioan Cuza. După ce a provocat o revoltă, a fost arestat. De fapt, a fost închis de vreo 40 de ori de-a lungul vieţii, acuzat de la agitaţii politice la şarlatanie. Înaintea Primului Război Mondial, a editat cotidianul „Seara”, finanţat de Germania, la care a lucrat şi Arghezi. La procesul său, fiind acuzat de trădare şi de şantaj, Bogdan-Piteşti a răspuns nervos şi mângâindu-şi ciocul: „Pardon, eu sunt escroc!”.
Politicienii noştri de azi, dincolo de faptul că sunt escroci şi un pic trădători, n-au vocaţia donaţiei, a ajutorului. Nu fac nimic pentru oameni. Spre deosebire de ei, Bogdan- Piteşti e chiar simpatic! Şi nu vor putea spune acelaşi lucru la proces!
Recomandările noastre
