Cum a încercat „Toarșu Nikita Sergheevici” să „coafeze” stalinismul

Data de 25 februarie 1956 rămâne emblematică pentru istoria sovietică. Era în desfășurare Congresul XX al PCUS. Deși nu fusese anunțat oficial, raportul secret citit la apogeul perioadei de desfășurare (14-25 februarie 1956) a provocat o furtună în conclavul sovietic. Era vorba de condamnarea crimelor staliniste! Evident, erau crime la care cei din sală contribuiseră mai mult sau mai puțin direct.

Raportul secret și implicațiile sale

Condamnarea stalinismului și „destalinizarea” erau determinate de cel puțin trei aspecte. Primul, evident, se dorea ca URSS să fie văzută bine în Occident. Comuniștii sovietici erau idealiști doar în propaganda pentru mase, în realitate, știau că nu pot să reziste fără „dușmanul de clasă” capitalist. Ori, în plin „Război Rece”, sovieticilor li s-ar fi bătut obrazul. De aceea, Nikita Sergheevici Hrusciov a decis să facă el primul pas.

A doua implicație, evident, era să scape de acoliții lui Stalin care ar fi pus presiune pe menținerea conservatorismului stalinist. Lavrenti Beria fusese eliminat și executat în decembrie 1953, într-un mod discret dar nu era singurul. Hrusciov a permis anumite eliberări din lagărele Gulagului siberian. Mulți prizonieri, inclusiv români s-au întors spre casele lor.

O a treia implicație a fost, evident, să fie văzuți aceia care voiau prea mult schimbarea și care ar fi ieșit la lumină încurajați de destalinizare. Comunismul s-a bazat foarte mult pe vorba populară „fii prieten cu un câine dar ține bâta aproape de tine”.

Ianis Hagi, gol superb pentru Alanyaspor, cu doar câteva zile înainte de Turcia - România

Cea mai mare comoară descoperită vreodată. A stat ascunsă 300 de ani

Raportul secret din 25 februarie 1956 a dezvăluit crimele lui Stalin de după Congresul XVII din 1934 și a dezvăluit doar acele persoane dintre foștii colaboratori ai lui Stalin care fuseseră deportați, închiși sau judecați.  Adică, Hrusciov nu aducea nicio vorbă despre „holodomor” (masacrarea ucrainenilor prin foamete în 1932-1933), despre colectivizare, deportarea kulacilor sau despre industrializarea forțată.  Liderul comunist italian Palmiro Togliatti a criticat raportul Hrusciov, afirmând că Hrusciov critica acel cult al personalității instituit de Stalin, în limitele...cultului personalității lui Stalin!

Ungaria în toamna lui 1956  - destalinizarea înțeleasă greșit la Budapesta

Reformistul Imre Nagy încercase la Budapesta să facă o reformă care ar fi apropiat Ungaria mai mult de Vest, decât ar fi ținut-o în lagărul socialist. Era prea mult pentru ce dorea Hrusciov. De aceea, reprimarea revoluției maghiare, deportarea în România a lui Imre Nagy, procesul și execuția, revenirea la un regim dur sub Janos Kadar au arătat că statele din Blocul de Est nu puteau să viseze la mai mult.

Au știut occidentalii despre raportul lui Hrusciov din 25 februarie 1956?

Evident, occidentalii au știut rapid despre întregul raport, nu doar despre ce citise Hrusciov. Victor Grayevski, evreu polonez spion cu acoperire de jurnalist al Agenției de presă a Poloniei comuniste a reușit să obțină o copie a raportului de la prietena sa, care lucra ca secretară a unui oficial polonez comunist de rang înalt, pe 31 mai 1956.  Această mișcare a aparținut Shin Bet, securității interne israeliene, conduse de  Amos Manor. Să nu uităm că Bolesław Bierut, liderul comunist al partidului și statului polonez a decedat suspect la 12 martie 1956, chiar la Moscova, la puține zile după Congresul XX al PCUS.

Shin Bet voia să știe ce anume scrisese acolo Hrusciov despre comuniștii de origine evreiască și dacă printre „staliniști” apăreau și comuniști evrei. Shin Bet a trimir raportul cadou pentru CIA în aprilie 1956, inaugurând un parteneriat strategic SUA-Israel.  În 5 iunie 1956, raportul ajungea publicat în New York Times.