Cu câteva săptămâni în urmă, am petrecut două zile pline și amețite în Amsterdam. Nu pentru că am folosit droguri, ci pentru că acolo simțeam că viața este normală. Am fost încântata să văd magazinele deschise, pistele de biciclete aglomerate și cafenelele de pe canalele de apă. Am fost consolată de faptul că nu am văzut oameni purtând măști.

Viața de zi cu zi pentru majoritatea dintre noi s-a schimbat. Viața cu mască, fără mască, cu ochelarii care se aburesc când citești semnele de pe podelele din magazine și din trenuri și autobuze este lipsită de bucurie. Vigilența constantă te obosește; iar vizibilitatea măștilor este neliniștitoare.

În timp ce stăteam la coadă la St Pancras pentru a mă îmbarca în Eurostar spre Amsterdam, am observat o mentalitate de turmă. La apropierea de bariera pentru bilete, la scanerele de bagaje și la biroul de imigrarea am observat cum pasagerii, inclusiv eu, așteptau toate instrucțiunile de teamă să nu deranjeze spațiul cuiva sau, doamne ferește, să respire în acesta.

În ceea ce privește relaxarea carantinei, olandezii sunt cu șase săptămâni mai avansați ca Marea Britanie. Ca și aici, vizitele la muzee trebuie rezervate în avans, iar măsurile post-COVID, deja cunoscute, cu privire la spălatul mâinilor și a igienizării, sunt foarte evidente – la atracții, magazine, restaurante și hoteluri.

Având în vedere efortul de a reduce contactul între echipa de curățenie și oaspeți, hotelul meu curăța camerele numai la cerere. Unele magazine restricționează numărul de clienți și chiar dacă, în general, clienții cedau trecerea altora, regulile de distanțare de 1,5 metri nu erau observabile Olanda.

Din greșeală, am încălcat regula de 1,5 m distanță la sosirea în stația centrală. O baterie de telefon terminată însemna că nu îmi mai puteam accesa biletul pentru a părăsi stația. Având în vedere ca personalul era absent, la recomandarea unui localnic, l-am urmărit dupa barieră, înainte să pot intreba „ești sigur?”, și asa am trecut.

Măștile trebuie purtate în transportul public (amendă pentru nepurtare este de 95 de euro), inclusiv în taxiuri, dar nu sunt obligatorii în interiorul clădirilor publice. Comparativ cu gările britanice, stația centrală era aglomerată. Am fost luată prin surprindere de faptul că atât de puțini navetiști purtau măști.

În Bar Kantoor, restaurantul unde am luat masa în acea seară, nimeni nu s-a așezat la bar, iar opțiunile adaptate anti-COVID au inclus un cod QR lipit pe masă pentru a comanda la distanță. Dar m-am simțit relaxata și spre deosebire de prima mea cină post-carantină în Marea Britanie, unde am fost servită de un ospătar care purta vizieră și separată de ceilalți de un Perspex, măștile erau absente.

Olanda nu a avut măsurile stricte de carantină impuse la fel ca în alte țări europene. Primul ministru Mark Rutte a asigurat ceea ce se numește carantină „inteligentă”, având încredere în populație să se comporte întelegător și să practice o distanțare sigură. Nu a fost un drum lin. La începutul lunii mai, Rutte a trebuit să introducă măsuri suplimentare, după ce regulile au fost încălcate.

La Rijksmuseum, casa maeștrilor olandezi, a fost monitorizată capacitatea în galeriile mai mici, la fel ca și accesul la magazinul de suveniruri. În afară de asta, m-am rătăcit liberă, nu m-am îngrijorat că aş putea deranja spațiul nimănui sau că alţii l-ar putea deranja pe al meu. Unii ar putea să se îngrozească de acest fapt, dar pe pistele de biciclete m-am obișnuit să opresc la semafor, împreuna cu alți câțiva bicicliști și să nu mă simt vinovată sau să am grijă să port o mască.

Soarele și exercițiile fizice, combinate cu entuziasmul unei experienţe noi, m-au ajutat, dar după o zi de pedalat, în jurul centrului și vestului orașului, vizitând câteva muzee, uitându-mă în vitrinele din cartierul Jordaan și plimbându-mă de-a lungul canalelor, m-am simțit ca o baterie încărcată la maxim. Pedalând a două zi, nivelul meu de serotonină era extrem de rdicat. Impresia unui străin asupra vieții într-un alt oraș va fi întotdeauna simplistă. Dar, din perspectiva unui turist, localnicii din Amsterdam păreau să se descurce în viață – în mod sensibil și amabil.

 

Situatia actuală și pentru Olanda, nu este prea roz. Potrivit Institutului Național pentru Sănătate Publică și Mediu, de două ori mai multe cazuri noi de COVID-19 au fost raportate săptămâna trecută (15-21 iulie), comparativ cu cea precedenta. Numărul de reproducere (Rt) este peste unu. Pentru fiecare pas înainte, facem mai mulţi înapoi. Dar ce experienţă placută a fost scurtă mea călătorie în Amsterdam. Pentru prima dată după multe luni am uitat de coronavirus. M-am simţit ca în vacanță.