Propaganda zilelor noastre nu mai are nici urmă de rușine. Au dovedit-o chinezii, afirmând că noul coronaviris a ajuns la Wuhan transportat de niște americani. Dar agenții Beijingului sunt niște bieți copii față de ziariștii turci, care deplâng respectarea drepturilor omului în democrațiile occidentale, uitând că în țara lui Erdogan democrația și drepturile omului au rămas o amintire îndepărtată. Nu compasiunea față de minoritățile oprimate, ci nevoile propagandei fac ca și Al Jazeera, o televiziune qatariotă extrem de sensibilă la interesele turcești, să devină portavocea asociațiilor pentru apărarea drepturilor  romilor, Până la urmă, folosirea adevărului împotriva inamicului e cea mai bună rețetă de propagandă.

În ultima lună, numai în România am înregistrat cel puțin opt cazuri în care polițiștii au folosit disproporționat forța împotriva romilor. Filmarea unuia dintre incidente, întâmplat în localitatea Bolintin-Vale, arată polițiști bătând romi încătușați, opt bărbați și un băiat de 13 ani, sub acuzația că ar fi făcut un grătar în afara locuințelor.

Mai mulți polițiști și jandarmi, unii în uniformă, alții nu, participau la pedeapsa colectivă. Doi polițiști pot fi văzuți ținând de brațe un bărbat rom care urlă în agonie, în vreme ce un al treilea îi biciuiește tălpile goale. Un alt polițist poate fi auzit folosind invective rasiale și amenințând pe oricine ar fi îndrăznit să reclame incidentul.

În aceeași perioadă am înregistrat două cazuri de violență polițienească împotriva romilor în Serbia și trei cazuri în Slovacia.

În cea din urmă, un caz implică un polițist care bate și amenință să împuște un grup de copii romi sub acuzația că ar fi încălcat o carantină impusă de armată în cartierul rom segregat Krompachy.

„Ne-am dus după lemne și polițaiul a început să ne fugărească și a strigat la noi că dacă nu ne oprim ne împușcă”, a declarat presei unul dintre copii. „Ne-am oprit, iar el ne-a dus într-un tunel și ne-a bătut acolo.”

Din nefericire, știrile despre abuzurile poliției din timpul pandemiei împotriva romilor din Europa de Est cu greu ar putea fi surprinzătoare.

În această regiune violența instituțională contra romilor este larg răspândită și are o istorie îndelungată. Nu mai demult de anul trecut, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că comunitățile rome se confruntă cu rasismul instituționalizat din partea autorităților polițienești din România.

Era deci doar o chestiune de timp ca poliția din regiune să înceapă să-și folosească proaspăt dobânditele puteri de urgență pentru a reprima comunitățile rome.

Cazurile recente de abuzuri polițienești contra romilor nu se limitează însă doar la Europa de Est. Incidente implicând măsuri polițienești disproporționate privindu-i pe romi și nomazi [„Travellers” în original - n.trad.] au apărut și în Belgia, unde o echipă de intervenție înarmată a evacuat mai multe familii din rulotele lor, inclusiv o femeie gravidă și copii; în Irlanda, unde poliția înarmată a fost prezentă la înmormântări ale nomazilor irlandezi, iar poliția militară a fost detașată pentru a prelua controlul asupra unei comunități din Kildare; și în Olanda, unde polițiștii au folosit forța excesivă pentru a aresta un bărbat rom și pe cei doi fii ai săi, iar pe mamă au trântit-o la pământ.

Astăzi asistăm la ceea ce se întâmplă atunci când structurile care trag în mod normal forțele de ordine la răspundere - presa, societatea civilă și sistemele judiciare - sunt paralizate de pandemie.

Cu ONG-urile, activiștii și jurnaliștii incapabili să lucreze în teren din cauza interdicțiilor și măsurilor de distanțare socială impuse de stat, singurele resurse pe care ne putem baza pentru a aduce în fața justiției polițiștii abuzivi sunt depozițiile martorilor și câteva filmări înregistrate pe ascuns de oameni înspăimântați.