Rodica Culcer: "A fost nevoie de o infuzie masiva de clarviziune politica englezeasca pentru ca PSD sa-si redescopere vocatia social-democrata, adica sa inteleaga intr-un tarziu ca nici ambiguitatea putere-opozitie, nici alianta cu liberalii nu-i pot asigura relansarea".
La drept vorbind, echipa domnului Geoana ar fi putut ajunge la aceleasi concluzii ca si cele prezentate de expertii de la Penn, Schoen and Berland Associates daca ar fi respectat sondajele institutelor romanesti. Toate i-au aratat ca pierde teren intovarasindu-se cu PNL si ca razboiul cu cel mai popular politician al momentului - Traian Basescu - a daunat grav sanatatii partidului. Vasile Dancu nu a spus nici el altceva, dar a fost izgonit pentru indrazneala.
La drept vorbind, chiar si in absenta unui sondaj, expertii britanici le-ar fi dat liderilor PSD aceleasi sfaturi. Marea Britanie este o tara a optiunilor politice clare si nete: esti fie Labour, fie Tory, si esti Labour sau Tory din convingere. Toti liderii partidelor din Albion au fost consecventi cu crezul lor politic, chiar daca in actiunea practica au existat nuante. Nascut intr-o familie de orientare conservatoare, Tony Blair a ales Partidul Laburist pentru ca se potrivea mai bine convingerilor sale; iar Gordon Brown este un exemplu elocvent de conviction politician, dupa cum se definea cu mandrie la inceputul mandatului sau.
La fel se intampla si in Statele Unite: esti democrat sau republican, nu esti democrat aliat cu republicanii cand acestia se afla la putere - sau invers - doar ca sa mai capeti si tu o bucatica de ciolan. Sistemul electoral al anglo-saxonilor - vot uninominal fara nicio completare - favorizeaza si el claritatea optiunilor. Nu este loc de compromisuri si concesii decat punctual, in cazuri speciale. Alegerile se incheie ca si finalele campionatelor de fotbal: cu un singur castigator, care-si asuma integral si raspunderea pentru indeplinirea programului politic.
Coalitiile si compromisurile sunt apanajul Europei continentale, iar in Romania am putut constata cu tristete ca ele nu functioneaza chiar deloc. Cu atat mai putin ar fi putut functiona o alianta PSD-PNL, fie ea concretizata intr-o alianta de guvernare, cum propunea Dinu Patriciu, fie ea informala cum au incercat s-o sustina Mircea Geoana si Viorel Hrebenciuc. Romanii nu mai inghit orice amestec. Sa admitem totusi ca liderii PSD aveau nevoie de girul unor experti externi ca sa transeze disputa interna asupra caii de urmat. Nimeni nu e profet in tara lui, asa ca nici Vasile Dancu nu putea fi profet in propriul partid.
La drept vorbind, PSD nu are alta solutie decat ramanerea in opozitie chiar si dupa probabila cadere a guvernului Tariceanu daca doreste sa ramana un jucator semnificativ pe scena politica. La toamna se anunta scumpiri care risca sa anuleze beneficiile obtinute de pe urma majorarii pensiilor. Nu va fi foarte placut sa te prezinti in alegeri in 2008 cu un asemenea bilant; va fi in schimb extrem de avantajos pentru un partid social-democrat din opozitie sa critice absenta masurilor de protectie pentru categoriile defavorizate si sa promita marea cu sarea. Nu cred, asadar, ca PSD, indiferent ce declara liderii sai, doreste sa guverneze pe ultima suta de metri a acestei legislaturi, iar de alegeri anticipate nu are nevoie inainte sa mai creasca in sondaje.
Ce se va intampla asadar daca actualul guvern va cadea in septembrie? Multe publicatii s-au grabit sa dea raspunsuri categorice desi este evident prematur sa speculam. Optiuni nu sunt totusi prea multe, pentru ca orice alianta ar fi echivalenta cu o sinucidere pentru partile componente. Cum spuneam, romanii s-au saturat de „lucrul amestecat” si vor o formula clara, care sa asigure si asumarea totala a raspunderii.
Avem asadar toate sansele sa avem un guvern monocolor, deci minoritar, care se va limita la pregatirea alegerilor. Dupa alegeri, in schimb, va incepe din nou balul si, daca electoratul nu va da un verdict clar iar sistemul de vot nu se va schimba, se vor crea noi cupluri. Politica din convingere va face un pas inapoi in beneficiul politicii de nevoie, al compromisului si al trocului. Aceasta pare a fi soarta convingerilor in politica romaneasca: sunt scoase la defilare doar in vremuri de restriste.
Recomandările noastre
