De cateva luni tot planuiam sa revad Africa. Initial m-am gandit sa merg in Tunisia si Algeria, am sunat chiar si la ambasada Algeriei pt. vize si am aflat conditiile ...

Impresii de vacanţă trimise de Bogdan Marcu, pentru concursul "Câştigă o vacanţă la Praga". Puteti participa şi voi trimiţând reportaje sau simple impresii, însoţite de imagini, la adresa turism@evz. Ma gandeam la o tura scurta de incalzire pt. big trip de la vara Bucuresti-Cape Town ... Insa s-a ivit o problema, si anume din cauza de afaceri, la vara nu voi putea pleca 3-4 luni sa fac big trip-ul ... So ... Ce-ar fi sa fac acum ceva mai lung ? Timbuktu suna bine ... Si ar fi superb sa vad Dakar-ul imi zic eu ... Gandul prinde contur ... Si uite asa, pe la sfarsitul lui ianuarie sunt in drum spre Roma, Italia sa-mi obtin vizele de Mauritania si Mali. Viza de Senegal o obtinusem din Bucuresti, de la consulatul lor onorific. In Roma am reusit in aceasi zi cand am ajuns sa obtin viza de Mauritania, iar cea de Mali a doua zi. Costurile la vize au fost 110 euro-Senegal/multiple intrari, 100 euro-Mauritania/multiple intrari si 35 euro-Mali/o intrare. Cu toate vizele in pasaport inapoi in Rumunija sa ma pregatesc. Stabilesc data plecarii 2 martie ... Si trec o saptamana-doua fara sa fac mare lucru la mobra ... Abia pe ultima suta de metri incep sa ma agit ... Nu mai am timp sa fac comanda la piese si asa mai dearte ... Victor ma ajuta si imi confectioneaza cutiile laterale din aluminiu plus suportul. Le terminam in ultima zi ... Pe langa asta s-a mai ivit o problema, am incercat adaptarea la pompa de benzina a unui releu ajutator ... din poacate cand i-am dat drumul s-a incins plus a trosinit un integrat ... in final am aflat ca nu era foarte important si merge si pe direct, dar m-a panicat nitel ...

Deasemenea, am avut marea inspiratie sa cumpar cu vreo 2 zile inainte sa plec un regulator de tensiune de schimb ... mi s-a ivit ocazia sa vad anuntul pe motociclism si am zis ca o fi vreun semn ... se pare ca a fost Inca o mica peripetie, am avut un accident cu xt-ul si mi-am facut echipamentul de cross ferfelita ... eu am scapat cu genunchii juliti, mobra nimic ... dar aveam sa plec imbracat ca un boschetar pana in Austria de unde urma sa imi cumpar alt echipament ... Si uite asa vine 2 martie ... kitul de lant e pe duca, echipament n-am, cauciucurile sunt muci si asa mai departe ... si totusi plec ...

Taica-meu ma duce cu dubita pana in Arad ... ajungem noaptea tarziu, pe la 3-4, pt. ca asteptasem in Bucuresti sa vad daca nu fac rost de integratul care explodase, dar nimeni nu a fost amabil sa ma ajute si mi-am bagat picioru si am plecat asa, dar destul de tarziu ... Spre Nadlac e coada mare de tiruri, asteptam in fundul lor inca fo ora pana vin niste gabori si ne indeamna sa o luam pe contrasens ... si asa ajungem si noi in Nadlac unde tragem la un motel dragut si ieftin ...

A doua zi, 3 martie, montez rapid cuferele de aluminiu pe mobra, fac bagajul si da-i. Trec rapid granita la unguri, cumpar vigneta si ma mai opresc doar din 200 in 200 km sa bag benzina. Pe la ora 17 sunt deja in Viena, unde trag la hostelul unde aveam rezerva. Aici mai dorm in camera cu niste americani care 2 nopti m-au terorizat prin faptul ca au venit tarziu in camera, au trancanit vrute si nevrute cand io incercam sa dorm ... Nu-i bai, dimineata i-am tinut si eu in suspans cu un dus prelungit in timp ce-si faceau somnul de frumusete 4 martie, zi de cumparaturi ... fuguta la Auner si inca cateva magazine de mobre ...

Cumpar echipament, uleiuri, kit de lant etc., tot mai putin cauciucuri care le aduceau doar pe comanda ... asta e, urmeaza sa caut in spania de cumparat. Inapoi la hostel, stresat seara de americani si stresat americani dimineata 5 martie, la 6 dimineata sunt la mobra, incarc bagajele si plec. Vremea e naspa, e frig si cerul e incarcat de nori. Aproape de Graz imi cade lantul pe autostrada, trag pe banda de urgenta, credeam ca mi s-a dus ambreiajul ... am noroc si a sarit "frumos" asa ca il pun inapoi, merg asa putin si caut un popas. Aici intind lantul la maxim dar tot are burta. Prin alpi fac frigul la greu si sunt imbracat subtire ... geaca de enduro, platosa, tricou de cross si un tricou normal ... pantaloni de cross ... abia asteptam sa vad o benzinarie si alimentam la 100 km sa ma mai incalzesc ... Imi tot ziceam, inca putin, ajung in Italia si e cald ...

Am ajuns eu in Italia, pe la Venetia m-am mai incalzit, dar apoi spre Livorno am intrat prin munti si s-a facut iar frig ... si daca era doar atat ... a inceput sa ploua si apoi sa ninga ... erma inghetat ca un kko, mergeam incet din cauza zapezii care se depunea pe autostrada, ma depaseau pana si tirurile ... s-a facut si noapte ... picaturi pe ochelari, faruri, lumini, deja era spre tortura ... Dar pe la ora 22:30 ajung in Livorno unde vrmea e mai ok, dar un vant f. puternic. Vreau sa zic ca am ajuns cu chiucu vai, pt. ca lantul a inceput s afaca probleme mari, cum acceleram mai tare incepea sa dea in gol sa sara peste dinti, ma tot rugam sa ma tina pana la Livorno si apoi in Barcelona vad unde sa-l schimb ...

Am probleme sa gasesc docul de unde sa i-au feribotul, astia se mutasera, oamenii ma indrumau in italiana si eu stiu doar engleza ... pe la 23:40 reusesc si gasesc ... dar aici nimeni ... astept in frig si vant inca fo ora, doua ... Vine un tip, imi da biletele si cica feribotul are intarziere majora ... pe la 5 dimineata ajunge abia ... Inca 3-4 ore in frig ... nu mai pot, vreau sa dorm putin, vreau sa imi simt mainile ... Fuguta in Livorno, 40 euro la hotel, dormit 3 ore beton, inapoi si sus pe feribot. Ziua de 6 martie mi-o petrec pe feribot ... merge incet si pe langa coasta pt. ca este furtuna ... Abia a doua zi, pe 7 martie ajung in Barcelona in jurul orei 11. Ca sa fie ghinioanele complete, cand mi-au legat mobra pe feribot, au pus chinga peste valva, a spart capacelul care a intrat inauntru si aerul a iesit afara ... M-a costat 2 cartuse cu co2 sa o umflu la loc ...

 

Aici trebuie musai sa gasesc un service. Lantul nu mai tine deloc, abia plec de pe loc, foaia mai ca nu mai are dinti ... Din tara imi gaseste matusa mea o adresa, merg glont acolo si contra sumei de 104 euro mi se schimba kitul (cu piesele mele din austria). Dureaza fo 3 ore care le ard aiurea prin Barcelona ... Dupa ce e ok mobra, plec spre Valencia, si de aici mai departe ... dar se face noapte si frigulet, asa ca ma ghidez aiurea dupa gps in cautarea unui hotel ... numai pe drumulete inguste si zona muntoasa ... Benzinariile aici se pare ca se inchid cum se face noapte si sunt pe vapori de benzina , insa am noroc, gasesc un motel dragut, 26 euro si dorm bine.

In fine, a fost o faza gen filme, western, cand intru in motel, avea bar la parter ... intru pe usa si toata lumea se opreste din discutii si se intoarce cu ochii pe mine ... fo 10 secunde a fost o liniste de mormant , apoi au inceput iar sa palavrageasca ... unii mai curiosi nu mai scapam de ei ... 8 martie, plec, alimentez cu benzina din 200 in 200 km ... Murcia, Granada, Malaga si apoi in Tarifa unde innoptez la un hotel . 9 martie, i-au un feribot rapid din Tarifa catre Tanger, Maroc ... 66 euro eu si mobra. In Maroc in vama, sunt indrumat gresit (pe alt culoar) de catre indivizii de acolo, cu un scop clar ... bani . In fine, ei zic ca ma ajuta dar sa ii platesc ... eu sunt putin mai smecher, le zic ca am bani doar pe card, vad un bancomat afara si le promit ca le dau ceva pe urma ... Oamenii rezolva ce au incurcat ei insasi cu buna voie cred . Am stampa pe pasaport, passavantul si sunt ok ...

Astia hai ca te asteptam in parcare sa ne dai banii ... Imi deschid usa si ... GAZ MAXIM Nu aveam de gand sa ma las pacalit ... nu am venit sa cer nimic, aveam actele in regula si ei m-au incurcat . Nu sunt dator sa platesc nimanui nimic. Si asa ii las pe saracii oameni fara spaga Din Tanger o i-au pe autostrada spre Rabat, pe centura Rabatului gasesc un McDonalds si fac prapad , apoi Casablanca si in final la capatul autostrazii - El Jadida. Aici innoptez la Hotel Ibis, 3 stele dar e impecabil, chiar luxos as putea zice. Dorm dus ... Pe autostrada la ei mi s-au parut nitel inapoiati ... animale, oameni, biciclisti ... ziua fara faruri, noaptea numai cu faza lunga ... 10 martie, plec din El Jadida cu directia Marrakech, dar pe drum ma razgandesc, o i-au pe coclau si dau in soseaua de merge pe langa coasta. Peisajul devine din ce in ce mai frumos, ba muntos, ba pe langa oceanul Atlantic ... peisaj mirific ... In fine, pe masura ce merg in sud tara devine din ce in ce mai salbatica.

Din cauza asta am supriza sa gasesc "oaza de civilizatie" Agadir, unde au chiar si un McDonalds .. sper ca va dati seama ca au inchis dupa mine din cauza de lipsa de stocuri, nu ? Din Agadir mai merg apoi pana in Tiznit, pe noapte ... e placut sa conduci pe sosea cu o banda pe sens intr-o tara unde faza lunga e la rang inalt ... ma adapostesc in final in spatele unui tir si merg asa. In Tiznit gasesc un hotel decent, receptionistul o rupe ceva pe engleza si palavragim toata noaptea ... ba ii mai repar si calculatorul si conexiunea la internet Am pastrat legatura cu el si acum pe yahoo Desi camera este ok, am o surpriza majora ... WC-ul nu are dispozitiv sa tragi apa ci doar o ... caldarusa ... Trebuie umpluta si turnata peste ...

Se pare ca in sud e regula asta, caci doar asa urma sa gasesc de aici in colo. 11 martie, las Tiznit-ul in urma, intre Goulimine si Tan-Tan schimb si uleiul la mobra (se apropia de 10.000 km cu uleiul ala, plus ca 6 litri in cufere atarnau greu ). Aproape de Tarfaya, ma intalnesc cu un rider spaniol, ne oprim, dam noroc si palavragim intr-o limba engleza curata din partea mea si o engleza-spaniolizata din partea lui. Dar ne intelegem.

Aflu ca intre Noadibou si Noackshot nu exixta benzinarii, intre Maroc si Mauritania nu exixta drum asfaltat si sa am grija sa merg doar pe urmele de camioane ca terenul e minat, plus inca alte cateva sfaturi care mi-au fost utile ulterior. Dupa fo ora-doua de conversatii de luam la revedere, nu inainte sa facem schimb de mailuri Spre seara ajung in Tah, un oras fix pe "granita" dintre Maroc si Sahara de vest. Ca o paranteza, Sahara de vest este de facto tot maroc, tot cu dirham platesti, tot politia marocana etc. Aici in tah este un motel micut si fara pretentii, dar curat, iar hangiul este un om de nota 11, Ali. Ma invita sa pun motocicleta in sufrageria de jos, si ma supun. Pretul la camera e mic, si ma simt pt. deranjul creat si ii dau 20 dirhami in plus (cam 2 euro). Omul nu mai stia apoi cu ce sa ma serveasca si a refuzat sa ii platesc consumatia. Conversam pana mai tarziu, apoi ma culc, pe o rogojita si o saltea subtire asezate pe dusumea.

Ce am uitat sa mentionez mai sus, in Maroc, mai ales in Sahara de vest, la intrarea si iesirea din fiecare localitate mai mare, cateodata si in desert aiurea, sunt checkpointuri ale jandarmeriei royale. Trebuie sa te opresti in fata unui semn sis a astepti sa te cheme politistul … In partea de nord a marocului toti imi faceau semn sa trec, asa ca incepusem san nu ma mai obosesc sa opresc … Dar in Sahara de vest s-au pus in fata mobrei si s-au luat de mine de ce nu opresc.

Nu e bai, dau actele si sunt in regula de fiecare data. 12 martie, plec din Tah si urmez traseul pe langa coasta oceanului spre Mauritania … Laayoune, Dakhla si ma opresc noaptea tarziu la un hotel cu 70 km inainte de granite. In afara faptului ca baia (cu caldarusa) e la comun n-am ce reprosa. Pe drum ma intalnesc cu 6 motociclisti francezi pe bmw-uri …

Au probleme ca nu mai gasesc benzina sans plomb si le fac urat mobrele cu Super … mie imi merge africanul de rupe pe “Super” … i-am deposit si mi-am vazut de drum … la intoarcere am intrebat de ei de curiozitate la vamesi, da se pare ca lipsa de benzina le-a zdruncinat dorinta de a vedea Dakarul … 13 martie, de dimineata, harnic, plec spre Mauritania … la granita coada … ma bag cu tupeu aproape pana in fata dar tot astept cam o ora-doua pana sunt bagat in seama … Apoi, intru in curte, mi se cere pasaportul si apoi sunt indrumat la biroul 1 … aici astept stampa pe pasaport … in timpul asta ma imprietenesc cu 2 francezi si o lituanianca si palavreagim vrute si nevrute sa treaca timpul … dupa o ora am stampa, dar trebuie la biroul nr. 2 … aici imi verifica pasavantul si apoi vor sa-mi vada sosetele murdare din cuferele de aluminiu pt. ca nu am pasiunea sa car cocaine si hasis, oamenii ma lasa in plata domnului, si asa ajung la … biroul nr. 3 … ma scrie individul intr-un catastif mare si imi ureaza drum bun … deja ma consideram victorios, ma urc pe mobra, si dau sa plec … la iesire, pasaportul, il dau, imi zice ok, mai merg cam 10 metri, ma opreste altul … pasaportul … il dau, e ok, mai merg alti 20 metri … pasaportul si cartea gris … ce sa fac, le dau iar … apoi ma intorce din drum ca se pare ca am uitat sa salut omul misterios de sub copacel …Well, astept fo ora aici, totul ca sa ma mai scrie un individ intr-un caiet mare de tot … singurul lucru care l-a interesat : cu ce ma ocup … Dupa ce termin aici, iar mi se mai cere pasaportul de fo 2 ori si astfel, dupa aproximativ 5 ore sunt afara din Maroc …

Intre Mauritania si Maroc fusesem prevenit ca nu este drum, sis a nu ma abat de la urme ca este terenul minat. Dar e vraiste toatala … masini arse, abandonate, nisip maricel pe alocuri si mai trebuie sa imping la African, pe zonele pietroase pierdeam urma si ma ridicam in scarite sa mai vad pe undetrebuie sa o i-au … In final, reusesc si gasesc granita mauritaneza. Mi se ia pasaportul, si am ok. Apoi l apolitie pt. stampa, la alt politest pt. passavant si exchange de bani. Vreau sa zic, cocinile de porci din Rumunija dau clasa la cladirile unde statea soldatii … si vorbesc foarte serios … din lemn, cateva cuie trase, mizerie, tavanul cu gauri, bine ca nu ploua acolo … Iar oamenii, si ei pitoresti, cel ce mi-a pus stampa cu o mustata mare de tot, cel care scria legal la cap cu un pansament mare de ii facea capul dublu si cu picioarele desculte. Intr-un colt cateva pusti automate se odihneau.

Si faza frapanta , cateva saltele murdare intr-un colt, oamenii acolo dormeau si munceau. Totusi sunt destul de rapizi fata de Marocani, unul din ei ma ajuta sa completez pasavantul care era in franceza. Mi se cere pt. pasavant 10 euro, dar fac fete-fete eu si ma lasa in pace. 5 euro asigurare mauritaneza, schimb 200 dirhami marocani pe 6500 ouguya (pe urma am vazut ca , chiar se dadea curs foarte bun la granita, eu aveam impresia ca sunt tepari si vroiam sa schimb in oras undeva). Daca in Maroc checkpointurile erau macar cu ceva semen oficiale, in Mauritania vedeau pur si simplu cauciucuri uzate, butoaie si alte deseuri aruncate pur si simplu pe strada si incropita astfel o bariera. Deja Marocul parea super civilizat. Ajung in Noadibou, cumpar de macare si baut, si-mi dau seama apoi ca nu am bani sa mai bag benzina .

Schimb 20 euro la un curs extreme de prost, si astfel reusesc sa fac plinul … Ma asteapta putin peste 500 km fara benzinarii si localitati pana in Noackshot … Plec, cu 90-100 kmh, demaraje domoale, trebuie sa merg la consum … In Europa, Africanul mi-a papat la 140-150 kmh 10%, da aici un consum peste 7% m-ar face sa raman in desert. Am 23 litri rezervorul si 10 litri suplimentari in canister … da una e defecta si supureaza pe la gat … Spre noapte, mai aveam cam 20 km pana in Noakshot, cand dau de un checkpoint al militiei. Mi se i-au actele, totul ok, numai ca politistului ii e foame … Vine la mine si incepe sa zica ca vrea bani. Eu ma fac ca nu inteleg, dar la asta ii e foame rau … Incepe si ma impunge cu pusca in abdomen, el give me money, give me money. Ma impunge de cateva ori pana mi se urca piticii pe creier, ii apuc pusca de teava si i-o smucesc, numai ca o are cu curelusa dupa gat, asa ca nu fac nimic. Asta se oftica si ma loveste cu patul pustii in umarul stanga-piept, dar am platosa, nu simt mai nimic. Zbier la el ca-I nebun, ma mai cert 5 minute pana vad ca nu-I chip … ii zic ca n-am bani la mine, mai am doar … 40 dirhami (aprox 3-4 euro) marocani. Omul lacom ii inhata si se schimba la 180 grade, imi multumeste, imi ureaza drum bun iar eu il bag undeva si imi vad de drum. Intru in Noakshot si bag benzina ... 31,2 litri ... din 33 cu cat am plecat ... am fost milimetric ...

Trag la Hotel Emira, care se pare ca era cel mai rasarit din aceasta capitala. In fine, vreau sa zic … comuna Odobesti par exemplu … oaza de lumina si cultura pe langa Noakshot … mizerie, case vai de mama lor. Blocul meu de 4 etaje ar trece drept zgarie nor. Pe strada nisip de era sa pic sis a-mi rup gatul, animale in mijlocul strazii pascand, turme de capre si de oi manate prin mijlocul orasului, masini de pica tablele de pe ele. 14 martie, mai schimb 50 euro la receptie in ouguya, cumpar de la Big Market de haleala (ceva in conceptia lor gen Carrfour, Metro etc. la noi; in conceptia noastra dugheana de la coltul blocului). Merg cam 250 km pana la Rosso. Aici sa bag benzina, si ma i-au oamenii negri direct sad au pasaportul, ma rezolva ei sa trec.

Eu zic ca vreau doar benzina si actele nu le dau decat la politie. Imi pun benzina dupa fo 15 minute de asteptare si apoi se tin scai dupa mine spre vama. Aici in vama , vin cu un politest. Asta da actele la mine. Le dau, n-am incotro. La care politistul nici nu se uita pee le si le paseaza la oamenii negri. De aici incepe tambalaul, imi sunt ceruti bani peste bani, eu fac fete-fete, bine ca aveam 2 portofele la mine, ii pacalesc ca am bani doar pe card, da tot nu scap. Ramane ca vine unu cu mine, sa ia banii “imprumutati” pt. taxe apoi de la mine. Ma urc pe bac cu asta, insa vad ca da actele mele la unul care fuge undeva. Cica sa-mi faca asigurare, dar bacul pleaca, claxonez, vreau sa ma duc inapoi pe mal, zic ca facara acte nu plec, da nu ma baga in seama cel de la carma, si sunt dus catre Senegal. Aici astia imi zic sa stau calm ca vin imediat cu o barca cu actele mele. Ma scot afara din vama, illegal practice, si imi zic sa las mobra in paza unui individ sis a vin cu ei inapoi in vama. Ma enervez, zic ca nu las mobra nicaieri si mi se pare absurd ca am parasit vama. Ma intorc si intru inapoi, astia dupa mine. In final vin si cu actele mele, fug aia peste tot si imi pun stampa pe pasaport si obtin pasavantul. In fine, acum nu vroiau sa-mi dea actele fara bani,ma uit injur, si caut sa fim langa un politest … le scot aprox 120 euro, le dau banii si ii smulg actele din mana intr-un moment de neatentie.

Astia ca nu e destul, ca mai vor, eu le zic ca nu mai vad alti bani de la mine si imi bag picioru si plec dupa ce ma mai cert putin si la poarta pt. ca si portarul vrea spaga … da eram cu capsa mai pusa decat dorea el spaga … De aici o tai spre Saint-Louis unde schimb bani, apoi Thies cu final in Dakar. Ajung noaptea tarziu , ma invart prin tot orasul in cautarea unui hotel, a oricarui hotel. Pe strada, la semafoare sunt abordat de puradei care vor bani, femei care for “fuki-fuki”, pe bani ofcors, diversi indivizi care vor sa-mi fie ghizi sau sa-mi vandal/cumpere nush ce, etc. Mi se pune pata rau deja si nu-i mai suport. Langa port, un taximetrist se ofera sa ma duca la un hotel … negociez la 10.000 cfa, si ok, ma tin dupa cazanul lui. In Dakar, o dacie rapciugoasa de prin 1970 toamna ar trece drept limuzina. Probabil s-ar plimba presedintele cu ea …

Numai masini de pe vremea lui papura voda. Transportul in comun : microbuze, fara geamuri pline full, in loc de geamuri au sudat zabrele. Apoi sa maximizeze profitul au sudat scari care duc pe acoperis, unde e … plin de negri. Si pt ca tot nu e suficient, si pe scari mai sunt agatati cativa negrotei. Per total cred ca factorul negru din si de pe microbuz depaseste cu brio masa acestuia. In fine, negrul ma duce la un motel unde nu mai sunt locuri, apoi la altul. 15.000 cfa camera, decent. Negrul taximetrist insa vrea mai multi bani, se tiganeste la 20.000, insa nu-i merge. Ii i-au cei 10.000 cfa din mana care i-I dadusem, el ii lasa, credea probabil ca ii dau altii, si dau sa plec. Asta se schimba la fata, face figuri, in final e de acord cu 10.000, da cu conditia sa-l i-au ghid maine.

Il las in aceasta credinta desi n-aveam de gand. Ma ajuta sa car bagajele sus, insa cu un oarece scop : sa se foloseasca de wc-ul din camera mea … normal ca nu nimereste gaura si da numai pe colac si pe jos … mi-a fost sila si sa mai intru macar in baie … Si al naibii vorbea cu mine foarte de aproape … adica fata mea de fata lui era cam la 15 cm or so … Mi-a propus de toate, de la suveniruri si “fuki-fuki” pana la excursii cu cazanul lui prin pitoreasca groapa de gunoi numita Dakar … Dupa ce ai fost in Senegal si mai ales Dakar, Rumunija cu al ei Bucuresti este o tara superba, foarte civilizata, iar oamenii, toti de nota 11, asta chiar si cocalarul care-ti ia fata si te da pe jos

15 martie, scarbit total de Dakar, mai precis de locuitorii lui, decid sa plec. Cum ieseam pe “autostrada” din Dakar, se mergea in coloana, mai mergeai 3-4m, te opreai etc. Avand cuferele laterale conduceam ca o masina, deci in rand. La un moment dat simt o lovitura puternica in spate. Un idiot, si militian pe deasupra uitase sa franeze … Norocul meu, cele 2 cauciucuri in spate, n-am patit nimic nici eu nici mobra. Il las in plata domnului, si ma indrept cu viteza maxima spre Roso. In drum in casca injuram de toate cele pe senegalezi, retardati, imputiti, animale …

In Roso cum intru, eram ca o bucata de carne aruncata in bazinul cu pirahna. Cum m-au vazut negrii au inceput sa urle, sa sara, sa gesticuleze, sa faca semne sa ma opresc, io ii dadeam gaz, mai sa intru in ei daca nu sareau, si ma opresc abia la poarta de la vama. Aici, portarul, cica 1.000 cfa sa trec. Io nu vreau sa platesc, cer sa vorbesc cu un politist si fac scandal. Tot felul de indivizi ca ma ajuta ei da ii expediez. In final ma lasa sa intru. Unul tuciuriu se tine scai dupa mine, dar stiu unde sunt birourile. Dau pasaportul, pus stampa, pasavantul etc. In fine, asta tot scai dupa mine, pana la urma nu scap fara sa-i dau 5.000 cfa ca se pusese in fata moto si nu ma lasa sa urc pe bac. Si nici mai marunt nu mai aveam, iar de rest va dati seama ca nici nu se gandea sa dea … Singurul om ok din Senegal, un negru amarat, se apucase sa spele mobra mea … Si chiar a spalat-o frumos. Ii dau 2.000 cfa (cam 3 euro), omul multumeste, si continua sa spele pana a facut-o luna.

Pe bac ma intalnesc cu unul din “prietenii” de ieri. Ala se bucura nespus, ma intreaba daca-l tin minte … Mie imi scapa cateva injuraturi in romana cu voce tare da n-am ce face … zic sa fiu cu ochii in paispe. Ala probabil a considerat injuraturile ca un salut in romana si era foarte bucuros … Mai ca imi venea sa-l arunc de pe bac in raul Senegal … Ajung in Mauritania,asta scai de mine … ma duc singur la politie pt. stampa si apoi sa obtin passavant. La politie imi sunt ceruti 2000 ouguya. Eu le zic, nu platesc nimic fara chitanta, aia fac fete-fete, eu ma tin tare. Ma duc intr-o camera fara ferestre si incep sa ma ameninte sa platesc, eu o tin tare, cer sa-l vad pe comandant. Astia inchid usa si ma lasa in bezna (nu erau geamuri) fo 15 minute. Nu e bai, ma joc pe telefon … Dupa 15 minute, iar, sa platesc, etc, insa ii amenint ca sun la consulatul lor din Italia, cum ca ma cunosc cu consulul (bullshit) … Are ceva efect, si sunt dus la comandant. Asta incepe sa-mi arate cum ma baga in calculator, pune stampa pe pasaport si totul ar parea ok … Insa clipeste gingas cu ochisorii lui bulbucati si sopteste mieros : atentie pt. mine ? Ii dau 500 ouguya in scarba si in mintea mea il trimit la toti dracii. Apoi 2000 ouguya pt. passavant, cu chitanta, si 4000 ouguya pt feribot, la fel cu chitanta.

Oamenilor negri in schimb le era foame, destul de suparati saracii ca ii sarisem, asa ca se pun la poarta si nu ma lasa sa plec. Degeaba apelez la politie , astia se spala pe maini si sunt singur vs fo 9-10 negrii hamesiti. N-am ce face pana la urma si le dau 4000 ouguya, “taxa de poarta” cica, ba mi-au facut si chitanta de mana

Iesind mult mai ieftin decat cu o zi inainte las Roso in urma, cu toate urarile de rau posibile … O bomba nucleara n-ar strica acolo … Spre seara ajung in Noakshot, trag iar la Hotel Emira, bag ceva de mancare, un dus (dupa care am tanjit foarte mult toata ziua) si ma culc. 16 martie, schimb ceva euro in ouguya la receptie, bag benzina full, mai pun ceva si in sticle sa incerc sa nu mai trec prin Noadibou si sa ma duc direct in Maroc ,aprox. 580 km trebuia sa-mi ajunga benzina. Si plec cu fenomenalele viteze de 90-100 kmh pe o caldura cumplita … Cu jacka deschisa, cataramele la cizme deschise si asa mai departe, dar tot mi-e cald de mor … n-am ce face, da-i inainte. Cand mai aveam cam 150 km pana la granita marocana, moare motorul … zic s-o fi terminat deja benzina, dar abia golisem o canistra in rezervor … trebuia sa mai fie …. Ma uit, e benzina .. ma uit mai atent , de la cilindrul 2 se formase pe el o pelicula consistenta de ulei … zic, sa vezi ca s-a calat, s-a dus naiba … nu e nimic in jur pe o raza de peste 100 km, am dat de dracu … Verific uleiul si este la nivel insa … Imi vine ideea sa desfac si pompa de benzina si … voila, se sudasera platinile intre ele.

Le desfac, curat putin, pun la loc si … merge ! Ajung seara in vama si e gol. Totul merge destul de repede, aproape european, fara spaga si pot zice ca in 2 ore zburdam iar liber prin Maroc. Trag iar la acelas hotel la 70 km de granita. Aici ma intalnesc cu un motociclist francez, Jerome, cu un tenere 660. Palavragim pana tarziu in noapte, ma ajuta sa comand ceva de mancare ,eu comandasem, facusem muuu, muuu, si cu dejtele in fel de coarne sa inteleaga chelnerul … se pare ca in maroc puii fac muu-muuu … iar eu nu mananc carne de pasare …. El stiind franceza se intelege cu chelnerul si ma pot desfata dintr-o vaca … Facem schimb de experiente si ii zic sa nu dea naiba sa se duca pe la Roso si ne bagam la somn. 17 martie, vreau sa traversez toata Sahara de vest azi. Pe drum intalnesc foarte multi motociclisti din sens opus cu nr. de concurs si masini de raliu. Toti ma saluta si le raspund. La o benzinarie intru in vorba cu 2 participanti si aflu ca este raliul Paris-Dakar Heroes (o clona).

Altfel, fara peripetii majore, ajung in Laayoune, unde simt cum incepe sa joace roata spate si la viteze mici sa se auda pocnituri. Ma dau jos de cateva ori sa verific lantul , trag de roata sa vad daca e ok, pana imi dau seama ca rulmentii s-au spart … E bezna si sunt in pustiu, imi bag piciorul si merg asa pana in Tah, cam 50 km. Aici trag iar la Ali, bag iar mobra in sufragerie, insa cativa oameni de acolo vor sa ma ajute. Demontam roata si incepem sa muncim. De fapt sa munceasca ei, un rulment e blocat, incalzesc butucul cu o torta pe gaz, se chinuie mult, in final reusesc sa-l scoata. Aveam rulmentii vechi la mine pe care ii schimbasem din romanica, si ii pun pe acestia, desi nu erau in stare excelenta. Vreau sa le dau bani dar refuza, vreau sa fac curatenie pe jos, dar Ali nu ma lasa. Mi se serveste in schimb “whiskey-ul” Saharei, adica un ceai foarte tare, fara alcool. Palavragim pana noaptea tarziu la 4 vrute si nevrute. Mi-au dovedit ca berberii sunt oameni.

Am numai cuvinte de lauda pt. ei, dar si pt. marocani in general . Stiu sa faca turism. 18 martie plec din Tah si fara peripetii majore ajung in Tiznit unde trag iar la acelas hotel. 19 martie, vreau sa ajung in El Jadida si plec destuld e devreme. Fac prapad din nou la McD Agadir … La aprox 20-30 km de Essoueira fac o pauza … atat ca sa vad ca un rulment iar s-a spart … Nu mai am de schimb, decid sa merg in oras sa caut ceva ceva. Dar cand sa plec, mobra moarta, nu mai invarte electromotorul . Zic, s-o fi desfacut nitel contactul de la baterie, nu e bai. Desfac la baterie , ca s-o gasesc pe aceasta umflata si fierbinte … Clar, regulatorul de tensiune kaput. Am de schimb, si ma apuc de lucru. Unele fire sunt carbonizate si mai trebuie sa mai tai din ele, in final reusesc sa schimb. Bateria e moarta si imi dau sufletul sa trag mobra la drum (iesisem putin in offroad), de unde, am noroc , e panta si porneste .

Ajung in Essoueira si gasesc rapid un service de mopede. Au rulmenti si mi-i schimba foarte rapid. Dupa foarte multe gesticulari si cu ceva ajutor de traducere in franceza reusesc sa ma fac inteles ca vreau sa cumpar si o baterie noua (n-am vazut oameni mai grei de cap decat astia), pleaca unul pe un moped si vine cu bateria. Nu incape perfect in locas, e mai mare, dar nu e bai, O las asa, merge ! E ora 18 si plec spre El Jadida. Pe drum incepe sa ploua, sacadat, apoi ca sa fie perfect, asfaltul se termina si incepe mocirla, e noapte, e noroi si ploua, iar retardatii vin cu faza lunga ! Tarziu in noapte, trag la hotel Ibis in El Jadida, ud si obosit. Cred ca aratam jalnic ca si portarul a uitat sa ceara spaga … 20 martie, autostrada pana la Tanger. Ma mai ploua pe drum, mai bag un McDonalds in Rabat. In port cumpar bilet, 660 dirhami, si astept fo 4 ore nava. Nu e bai, gasesc conversatie cu un olandez si o irlandeza. M-am amuzat putin cand am intrat sa cumpar bilet, cativa agenti mai ca se luasera la bataie pt. mine, ba sa merg cu unul, ba cu altul, trageau de mine care inspre el. Nu m-am suparat, m-au amuzat …

Pe feribot imi leaga astia mobra aiurea, si pica in timpul mersului. Imi indoaie bordul, chestia metalica care tine parbrizul si imi muta nitel comenzile. Ajung seara in Tarifa si dorm la un hotel. 21 martie, mobra refuza sa porneasca. Iar probleme cu pompa de benzina. Ii mai frec platinile si porneste. Undeva aproape de Granada moare mobra pe autostrada, o mai desfac pe banda de urgenta, ma ia si gaborul, dar o fac, merge si plec. Pe la Alicante, iar aceasi poveste, si pe urma spre Valencia din 40 in 40 km se gripa pompa de benzina. La o benzinarie cu 40 km inainte de Valencia pompa de benzina moare de tot si nu mai am ce-I face. I-au un pix si il pun inntre furtunul din rezervor si carburator ca sa elimin pompa de benzina, sa mearga prin cadere.

Dar autonomia oferita este cam de 30-40 km. Ma ia iar politia pe autostrada cand puneam benzina din canistra ca sa fie full rezervorul. Vor sa cheme masina sa ma scoata de pe autostrada, dar facusem plinul, porneste si ma lasa in pace. Trec putin de Valencia in felul asta si incepe mobra sa meaga urat, ba intr-un piston, ba in 2, asa ca ies de pe autostrada si ma bag intr-o livada cu portocale. Aici urmeaza sa-l astept pe taica-meu care venea cu dubita sa ma ridice. Am avut noroc si am mancat o groaza de portocale â) 22 martie m-am vazut cu tatal meu, incarcam mobra in masina si apoi pana pe 25 am mers continuu cu scurte pauze, conducand cu randul. Am revenit pe traseul Spania-Franta-Italia-Slovenia-Croatia-Serbia siin Rumunija pe la Drobeta.

Prin Slovenia a nins rau de tot, se facuse strat maricel pe autostrada … cu mobra eram mancat … Cu tatal meu vorbisem din Maroc sa vina spre mine. Imi era clar ca, cu cilindrul 2 din care deja curgea ulei la greu nu voi putea ajunge in Rumunija pe roti … iar o reparatie prin Spania/Franta era posibila insa prea costisitoare, asa ca … Totusi sperasem sa merg mai mult, sa ne intalnim macar prin Italia … Per total, pe mobra am facut cam 14.000 km, inca aproape 5000 km in masina  ceva cu feribotul … So, o excursie de 22.000 km aprox … Nu cred sa fi fost macar o zi in care sa fi facut sub 600 km … Pe moment am fost foarte scarbit de Senegal, cred ca acolo in loc sa ma vada ca pe o persoana, ma vedeau ca pe o pusculita : daca ma sparg gasesc euroiul inauntru. Insa apoi Marocul a fost foarte ok, iar Mauritania acceptabila. Acum mi-a mai trecut supararea pe Senegalezi, dar nu cred ca o sa ma reantorc in Dakar anytime soon. In Maroc as mai merge la anul in schimb … Cel mai naspa lucru au fost probleme la mobra, rezolvam una, apareau altele. Totusi am avut noroc ca am ajuns inapoi in europa. Acum am ajun si cunosc si Africa neagra, so, cred ca sunt pregatit pt. la anul pt. Cape Town-Bucuresti …