Teama de coronavirus, de carantină și de naiba mai știe ce a golit, iarăși, magazinele. Sute, mii de oameni s-au înghesuit să-și facă provizii. A fost la fel de rău ca în primele zile când s-a anunțat că vom fi loviți de boală. Printre miile de cumpărători, m-am nimerit și eu, ieșit să iau câteva lucruri de strictă necesitate. Ceea ce ar fi trebuit să fie o banală sesiune (ca s-o numesc prețios) de cumpărături la magazinul din colțul bloculul s-a transformat într-o adevărată aventură. Pe care v-o povestesc mai jos.

Pe la ora cinșpe – cinșpe și ceva, mă sună soția: „Mergi și fă niște cumpărături: apă, hârtie igienică, prosoape de hârtie, săpun lichid, șervețele umede și, dacă găsești, niște spirt. A, și să nu uit, un kilogram de făină, un pliculeț de drojdie uscată și fructe”.

Mă execut și merg la Lidl-ul din vecinătatea blocului, în zona pasarelei de pe Mihai Bravu. Vreau să termin repede. Ajung în cinci minute și dau să iau un cărucior. Nu găsesc nici unul. „Nu-i a bună, mă gândesc. E miercuri, mijlocul săptămânii și o oră la care oamenii sunt la lucru”.

Lidl-ul de lângă noi se aglomerează seara, când locatarii blocurilor din zonă, se întorc de la serviciu.

Intru în magazin. Este plin de cumpărători. Totuși, ma îndrept încrezător spre rafturile de hârtie igienică și prosoape de hârtie. Data trecută, când a fost primul val, lumea s-a aruncat asupra produselor alimentare, mai puțin asupra celor de igienă.

Locul e gol. Au rămas doar sacii mari de ambalaj. S-au terminat spirtul, șervețelele umede, săpunul lichid și solid. Nu-mi convine... dacă nu găsesc aici ce îmi trebuie, voi fi obligat să merg la un alt market, ceva mai departe.

Raioanele s-au golit rapid

Mă îndrept spre raionul de fructe și legume...pustiu...deșert la carne...la brânzeturi...la conserve...la făină...iaurt...au mai rămas câteva sticle de lapte. Nu mă omor, dar folosesc la cafeaua de dimineață. Iau un bidon de un litru și jumătate. Mă mai uit în jur, la rafturile dezolant de goale, la oamenii care trec pe lângă mine cu cărucioarele pline de conserve, legume congelate, zahăr, cacao, ciocolată, sucuri, apă... Fără să îmi dau seama, văzându-i, mă apucă un început de teama: „Oare...dacă...”

Mai pun un bidon cu lapte și mă mă îndrept spre frigiderul cu produse congelate. Iau două plăcinte, una cu brânză dulce și stafide și alta cu varză și carne. De plăcinte nu s-au atins... și nici înghețata nu pare să-i atragă.

Mă uit în coș...mai nimic din ceea ce ar fi trebuit să cumpăr...doar lapte și două plăcinte congelate...privesc pe lista de cumpărături...în  jur...și mai dau o raită...

„La noapte vine tirul cu marfă din nou...”

Îmi iese în cale un tip, un supraveghetor, cu două torturi în brațe...nu-s pe lista mea. Îl opresc și-l întreb ce s-a întâmplat ori dacă sunt șanse să mai aprovizioneze magazinul cu ce am eu nevoie. Eu vorbesc, iar o duduie între două vârste care trage un căruț încărcat cu ouă, apă, conserve, ciocolată, napolitane, cola,  îi un tort și îl pune peste restul produselor. Nici „vă rog”, nici „am observat că nu vă trebuie”, îl ia pur și simplu și trece mai departe.

Uimit, cu ochii după ea, tânărul îmi răspunde sau poate vorbește singur: „Au înnebunit...n-ai cu cine să te înțelegi. La noapte vine tirul cu marfă din nou, să facă aprovizionare, iar mâine rafturile vor fi pline. N-ai cu cine să te înțelegi...”

Îl las vorbind singur și merg să plătesc.

Din păcate n-am găsit ceea ce aveam nevoie, drept urmare va trebui să merg și în partea cealaltă, la Kaufland.