CTP o putea păți pe vremea lui Ceaușescu! A scăpat ca prin minune de Securitate și Miliție

foto: arhiva EVZ

În ediția de vineri a emisiunii ”Cap limpede”, de la Digi24, jurnalistul Cristian Tudor Popescu (CTP), s-a referit, printre altele, la o activitate cultural-artistică pe care a bifat-o în anii dictaturii lui Nicolae Ceaușescu, venit la putere în martie 1965, după moartea primului lider comunist, Gheorghe Gheorghiu-Dej.

Astfel, pornind de la ultimele evenimente politice din România, CTP i-a spus moderatorului Claudiu Pândaru că mai bine comentează divorțul dintre Laurențiu Reghecampf și Anamaria Prodan.

Jurnalistul a motivat că a ajuns la această concluzie întrucât divorțul apărut între cele două personaje este mai interesant decât divorțul dintre PNL și USR. A fost o remarcă referitoare la faptul că Dacian Cioloș a constatat vineri după-amiaza că PNL refuză să negocieze cu premierul desemnat de președintele Klaus Iohannis.

„Până duminică, dacă PNL este în continuare interesat de discuții, știe unde să ne găsească. Oricum, noi mergem înainte, și, cum am spus, până la începutul săptămânii viitoare, vom face o propunere în Parlament, indiferent ce se întâmplă”, a subliniat Dacian Cioloș, desemnat recent de Iohannis pentru funcția de prim-ministru.

La un moment dat, Cristian Tudor Popescu a schimbat puțin discuția cu moderatorul și a dezvăluit câteva detalii inedite despre trecutul său. Mai exact, din tinerețe, când la conducerea țării se afla Nicolae Ceaușescu. „Am fost într-o brigadă artistică. Spre exemplu, se cânta: «la cârciuma din sat, petrol am căutat, dar n-am găsit petrol, ci doar alcool»″

CTP și fronda de pe vremea lui Ceaușescu

Moderatorul emisiunii ”Cap limpede”, Claudiu Pândaru, l-a întrebat pe interlocutor ce rol juca în acea brigadă artistică. „Nu-mi mai amintesc rolul, dar la un moment dat eu intram pe scenă și apăreau două fete care îmi puneau pe cap un carton cu hârtii de o sută de lei și cu pachete de Kent…

Și acolo era șpagă. Domne, eram curajoși. Brigada artistică de la Casa de Cultură Turturele…″, a rememorat CTP despre locul în care la mijlocul anilor 1990 funcționa una dintre cele mai populare discoteci din București, Why Not.

fosta discotecă Why Not

Interesant este că într-o perioadă în care criticile la adresa regimului puteau avea efecte devastatoare pentru destinul celui care le lansa, Cristian Tudor Popescu și brigada arstitică își permiteau să sfredelească moravurile Epocii de Aur.

Acte artistice ignorate de Miliție și Securitate

Culmea! Se pare că domnul CTP și colegii lui artiști au fost ocoliți și de cenzura patronată de cerberul Dumitru Popescu „Dumnezeu″. Poate într-o zi, jurnalistul va povesti mai multe detalii și despre caracterul invizibil al scenetelor despre formele corupției din Epoca de Aur, nu doar despre curajul de le fi pus în scenă.

Totuși, chiar dacă n-a avut probleme cu Miliția sau cu Securitatea din cauza activităților de la Casa de Cultură Turturele, jurnalistul a avut probleme după o simplă ieșire la bere. Iată ce povestea acesta în martie 2021 despre ce se întâmpla dacă milițienii te găseau în oraș, fără buletin.

„(…) În anii aceia, în anii '80, am fost ridicat într-o seară de miliție, împreună cu alți oameni, eram într-o berărie lângă Cișmigiu și îmi uitasem buletinul, n-aveam buletinul la mine. Și a venit o razie care a luat pe toată lumea de acolo. Cei care nu aveau buletinul au fost luați la secție, duși acolo.

La secție, ne-au aliniat pe toți, pe hol, la zid. Niciunul dintre noi nu era susceptibil de vreo infracțiune, ceva. Singura problemă era că nu aveam buletinul, trebuia într-un fel să ne confirmăm identitatea și să rezolvăm această problemă.

Puterea milițienilor înainte de 1989

Un ins de acolo, un milițian cu grad, trecea prin față și se uita și cum nu-i plăcea lui de vreunul dintre noi, zicea: «Ești șmecher, ai pleată, ai blugi, ești șmecher, ai?» La care, omul acela, mai țepos așa, îi răspundea:

CTP

«Da, domn'e, sunt șmecher! Și, ce?» «Aaaa, ești șmecher? Ia vino încoace!» Și era dus respectivul, la «separee» și de la «separee» se întorcea printre noi cu lacrimi cât boaba de strugure, nu mai scotea un cuvânt.

Știți că sunt metode: se dă cu săculețul de nisip la stomac, se dă profesionist, nu rămân urme, dar sigur, se pot rupe pereții stomacului... Aceasta era atitudinea, deci simplii cetățeni erau niște gândaci pentru milițieni.

Milițienii erau superiori. Ei erau tratați de către medici, de către măcelari, de către gestionari, cu mare deferență și respect, erau tovarășii de la miliție.”