Crucificarea lui Hristos, rezultatul unei voințe personale? Ce rol a avut Lucius Aelius Seianus în numirea lui Pilat din Pont în Iudeea?

Crucificarea lui Hristos, rezultatul unei voințe personale? Ce rol a avut Lucius Aelius Seianus în numirea lui Pilat din Pont în Iudeea?

Se știe că după celebrarea Crăciunului, Anului Nou și Botezului Domnului, cea mai importantă sărbătoare creștină este Învierea Domnului, care survine a treia zi după execuția sa prin crucificare. Nici până azi, istoricii n-au stabilit care au fost toate valențele executării lui Hristos și ce rol au avut romanii sau evreii. Să nu uităm că nazismul i-a acuzat pe evrei că ei l-au condamnat la moarte pe Hristos și de aceea, regimul nazist a devenit de facto un fel de judecător a posteriori pentru situația din deceniul patru al erei creștine.

Pilat din Pont, trimis în Iudeea de Seianus

Despre Pilat din Pont se știe că era un militar credincios împăratului, chiar prea credincios după calculele lui Seianus. Neîndeplinind anumite sarcini așa cum își dorise prefectul pretoriului, Seianus, în calitate de consul, după ce Tiberius a ajuns pe Insla Capri, în anul 26 d.Hr., i-a semnat lui Pilat numirea în Iudeea, care era încă regat clientelar al Romei, fiind cucerită la începutul deceniului 8 de viitorul împărat Vespasian și fiul său cel mare Titus.

Pilat din Pont a fost obligat să practice acolo politica antisemită a lui Seianus. A pedepsit crunt revolta zeloților, a executat vinovați conform culpei de lezmajestate introdusă de Tiberius pentru uzurpatori, evident, cu sprijnul lui Seianus. Când evreii s-au revoltat pentru că au trebuit să muncească la construirea unui apeduct, la Ierusalim, Pilat a pedepsit rebeliunea crunt.

Crucificarea lui Hristos - decizie personală a lui Pilat din Pont?

Curcificarea lui Hristos apare conform Evangheliilor, relatărilor lui Flavius Josephus sau Eusebiu din Caesareea, ca un fel de responsabilitate a evreilor, care i-au impus lui Pilat din Pont decizia, cerând eliberarea zelotului Barabas, revoluționar cu acte de violență și jaf la actic, în locul lui Hristos. Dar oare așa să fi stat lucrurile?

Răspunsul la această întrebare poate fi dat folosind un singur nume: Lucius Aelius Seianus. Evident, știm că Pilat din Pont a stat în Iudeea din 26 d.Hr. până la finalul anului  36  d.Hr, când a pornit spre Roma, dar nu l-a mai prins în viață pe Tiberius pentru a-și primi funcția la care visase.

Când a fost crucificat

Seianus murise în anul 31, iar crucificarea lui Hristos s-a petrecut în 33 d.Chr. Data a fost corelată atât din Evanghelia lui Luca, dar și din munca astronomilor. Se știa că Hristos avea 33 de ani la moarte. Luca spune că el a fost crucificat de Paștile Evreiești care au avut loc într-o Vineri, ziua dinaintea Shabatului. Astronomic, Paștile evreiești din luna Nissan au căzut vineri în mai mulți ani, 27, 30, 33 și 37 d.hr. În mod cert, Hristos nu putea fi crucificat în anul 30, fiindcă atunci Seianus era încă în viață și coordona represiunea contra evreilor, deci Pilat nu le putea face jocul. În 37, era deja prea târziu, fiindcă Pilat era deja la Roma, iar Tiberius murise, ceea ce ar contrazice textul Evangheliei lui Luca.

Explicația este aceea că Pilat din Pont, în intervalul 31-33 d.Chr. după moartea lui Seianus a început să se apropie de evrei, pentru a nu părea că fusese favorit al lui Seianus. În latină, favorit pentru un post se spunea Amicus Caesari. Ori Pilat îl execută pe Hristos, care spusese clar că i se cuvine tribut Caesarului și lui Dumnezeu ce-i aparține lui Dumnezeu. Așadar, Hristos, teoretic prieten al Caesarului (fapt ce l-a dezamăgit pe zelotul Iuda, determinându-l să-l trădeze elitei evreiești sacerdotale) este ucis ca adversar al Caesarului.

Jocul dublu al lui Pilat: crucificarea lui Hristos

Pilat a fost nevoit să respecte presiunea evreilor pe care înainte de 31 d.Hr îi ținuse în teroare. Pilat putea să decidă singur ce avea de făcut, evreii neputând să decidă. De fapt, evreii nici nu l-au influențat, dat fiind trecutul de persecutor al lui Pilat. Pilat, prin gestul spălării pe mâini, pur și simplu, dorind să plece la Roma, a decis executarea lui Hristos, dar a făcut să pară că ideea a fost a evreilor. Repet: ideea era sacerdoților evrei din Sanhedrin-Sinedriu, dar Pilat era cel care decidea 100%. Sanhedrinul nu putea vota sub nicio formă pedeapsa capitală.

Pilat știa că făcând jocul evreilor, făcea jocul lui Tiberius, care, după moartea lui Seianus îi asigurase personal pe evreii din Roma, scrie Flavius Josephus, că  doar vinovații și nu etnia în sine vor fi pedepsiți pentru crime, inclusiv lesmajestatea.

Așadar, Pilat îl execută pe Hristos, prin crucificare, dar nu ajunge la Roma, Tiberius e speriat că Hristos ar fi putut învia și trimisese misiuni secrete, chiar fără știrea lui Pilat ca să vadă ce se petrecuse. Pilat, într-un fel, greșise în opinia lui Tiberius, de aceea, abia la finalul anului 36 d.Hr. Pilat pleacă spre Roma. Istoricul Filon scrie că, de fapt, Tiberius l-ar fi rechemat după ce Pilat ar fi condamnat o serie de samariteni care ar fi sperat la venirea lui Mesia, dar informația nu se confirmă.

În 1961, în Caesareea, un colectiv de arheologi italieni  au descoperit o inscripție care arată că el a dedicat-o Divinului Zeu Împărat Tiberius, în calitate de prefect al Iudeiim ceea ce arată că e puțin probabil să se fi sinucis sau să fi fost executat.

Pialt s-ar fi sinucis

Din păcate pentru el, Tiberius murise, iar Caligula  nu i-a mai dat cinstirea cuvenită. Soția sa, Claudia Procula visase, conform Evangheliilor, că Pilat va pierde enorm dacă îi va face rău lui Hristos, fapt care s-a și întâmplat.

Moartea lui Pilat, născut undeva în anul 12 î,Hr., la Abruzzo s-ar fi produs fie în anul 37, prin sinucidere, fie ceva mai târziu, în vremea lui Nero, când el ar fi scris faptele din vremea guvernării sale, pe măsură ce se dezvolta creștinismul. Înclin spre a doua variantă, fiindcă Biserica Creștină din Ethiopia crede că el ar fi scris chiar un text apocrif, Faptele lui Pilat, care ar fi insistat asupra așa zisei vini milenare a evreilor în moartea lui Hristos, exploatate de naziști. Faptul că numele lui Pilat a rămas în onomastica creștină e o dovadă că Pilat a mai trăit cel puțin până în vremea lui Nero fără să mai fi avut vreo demnitate publică. Legenda spune că ar fi avut o proprietate.