Crizele ostaticilor. Să se implice sau nu politicienii în rezolvarea lor? Editorial Alecu Racoviceanu

Trei marinari români au fost răpiți în apele teritoriale ale statului african Togo. Imediat au apărut informațiile obișnuite unor astfel de situații, formarea unei Celule de Criză la Ministerul Afacerilor Externe și mutarea atenției spre o ambasadă îndepărtată, în cazul nostru cea din Nigeria.

Sunt puse în circulație și câteva amănunte, cele mai multe de la colegii lor de sindicat. Ce mi se pare interesant este că astfel de povești nu îi mai atrag pe politicieni. În afara unei declarații a ministrului Teodor Meleșcanu, foarte tehnică, niciun alt politician nu a abordat subiectul. Ce vremuri erau odinioară, acum vreo 14 ani, când președintele își paria șuvița din vârful capului pe situațiile operative din Orientul Mijlociu!

Evident, asta e soluția corectă, cel puțin ca imagine publică. Nu dă bine să te dai stăpânul serviciilor secrete, mai ales în perioada asta, în care serviciile fac și ele eforturi de a se prezenta cât mai distante de clasa politică. Pe de altă parte, trebuie să recunoaștem, fără presiunea scandalului și spectacolului pe care politicienii le aduc oriunde apar, cazurile de răpire tărăgănează fără a fi rezolvate.

Două exemple de români răpiți în străinătate vorbesc de la sine. Primul este cel al lui Iulian Gherguț, dispărut pe 4 aprilie 2015, ultimele informații fiind că a fost preluat de grupări teroriste de la bandiții care l-au răpit în Burkina Faso și acum se încearcă a se pune presiune pe autoritățile din România. Al doilea caz este cel al românului răpit în Libia, de la o instalație petrolieră, în iulie 2018. Să sperăm că nu e cazul și acum. Cei trei marinari răpiți erau pe nava Histria Ivory, deținută de firma românească Histria Ship Management, dar naviga sub pavilion maltez. Nava a fost atacată pe 3 martie, la ora 19.30-19.40. Din cei 21 de marinari aflați la bord (toți români) 3 au fost prinși de atacatorii veniți cu ambarcațiuni ușoare. Incidentul s-a petrecut la 20 de mile marine de portul Lome. E foarte probabil ca incidentul să fie unul din categoria atacurilor de piraterie și nu unul terorist.

Coșmarul care te face să pierzi ore întregi în bucătărie. Cum scapi de el

Iarna se dezlănțuie în următoarele zile. Urgia lovește cu toate puterile. Alertă ANM

Principalele argumente vin din cronologia atacurilor care au avut loc în ultimele trei luni în zonă. Toate par a fi jafuri, mai puțin un incident din 3 februarie, consumat în apele Nigeriei, când 5 bărbați înarmați au răpit 3 marinari. Eliberarea s-a făcut pe 1 martie. Spre deosebire de pirații somalezi, care beneficiază de porturi unde pot ascunde prada, cei din Golful Guineei preferă să răpească doar oameni, nu și să sechestreze nave. De obicei ei contactează posibilii plătitori de răscumpărări după câteva zile.

Dacă este vorba de pirați, mai mult ca sigur incidentul se va rezolva, pionul principal în negocieri fiind compania angajatoare.

Interesant este că pe 3 martie, cu o zi înainte ca anunțul răpirii să fie dat presei din România, MAE a „updatat” pe siteul său avertismentul de călătorie în Togo: „Ministerul Afacerilor Externe recomandă cetăţenilor români să evite deplasările în această regiune, din cauza numărului de tâlhării, care a crescut semnificativ, inclusiv în capitala Lome, precum şi din cauza deplasării unui detaşament de soldaţi togolezi în Republica Mali, fapt ce a generat deprecierea stării de securitate. În cazul în care cetăţenii români se află deja în teritoriu, aceştia sunt avertizaţi să manifeste atenţie sporită si să-şi ia măsuri speciale pentru securitatea personală. Totodată, cetăţenii români sunt informaţi ca în această perioadă pericolul privind posibilitatea răpirii cetăţenilor străini în zonele sus menţionate, este cotat la un nivel destul de ridicat, iar posibilităţile de intervenţie şi protecţie din partea autorităţilor locale sunt foarte reduse. Situaţia de securitate din regiune poate fi afectată de acţiuni teroriste prin grupări aflate în legătură cu rebelii din Mali.”

Normal, avertismentul nu îi viza pe marinarii români care aveau contracte de rezolvat în Lome și care la ora „updatării” erau probabil deja cu mitraliera la tâmplă, dar data postării ridică întrebarea: cât de pregătit este MAE pentru astfel de situații?