Victor Ponta a declarat următoarele: "Ideea este următoarea. Domnul Antonescu este în acest moment, pentru că eu am trăit şi suspendarea din 2007. Atunci, mulţi oameni ne-au zis: domnule, suntem de acord să îl suspendăm pe Băsescu, dar cine vine după? Şi domnul Geoană cu domnul Tăriceanu nu se înţeleseseră… Acum, opinia mea este că nu poţi să le spui românilor: domnule, daţi-l jos pe Băsescu şi după aia om mai vedea. Daţi-l jos pe Băsescu, pentru că noi, USL, îl susţinem pe Antonescu, care trebuie să fie în campanie„.

Despre plasarea lui Crin Antonescu la Cotroceni ca moment din planul puciştilor am scris într-un număr anterior al Evenimentului zilei. Mulţi cititori mă vor fi suspectat de paranoia conspiraţionistă. Declaraţia lui Victor Ponta, de miercuri seara, confirmă în chip ipoteza lansată de mine. Ba, mai mult, mă obligă să mă întorc la evenimentele din 3-6 iulie 2012, pentru a desluşi felul în care s-a concretizat un punct, dacă nu chiar cel mai important, din planul Loviturii de stat. Potrivit articolului 98 din Constituţie, în cazul suspendării preşedintelui ales, locul său la Cotroceni e ocupat de un preşedinte interimar, care e preşedintele Senatului. Înaintea Puciului, în fruntea Senatului se afla Vasile Blaga, preşedintele PDL.
Să admitem că planul loviturii de stat n-ar fi fost posibil dacă preşedinte interimar ajungea Vasile Blaga. Da, dar în acest caz, preşedintele interimar putea fi orice senator din partea USL, sau mai precis, ţinând cont că preşedinţia Camerei Deputaţilor revenea PSD, orice senator de la PNL. Puciştii au socotit însă că preşedintele interimar trebuie să fie Crin Antonescu, liderul PNL şi candidatul la Preşedinţie din partea USL. Pentru aceasta, Lovitura de stat a avut drept moment necesar plasarea celui mai leneş senator din actuala legislatură, Crin Antonescu, în funcţia de preşedinte al Senatului.
Realizarea acestei mişcări a presupus:
a) Cumpărarea UNPR şi UDMR pentru crearea unei majorităţi zdrobitoare la Senat.
b) Trecerea Monitorului Oficial prin Ordonanţă de Urgenţă în subordinea directă a Guvernului.
c) Adoptarea unei Ordonanţe de Urgenţă anticonstituţionale prin care i s-a luat CCR dreptul (exercitat din 2005 încoace, fără nicio problemă) de a se pronunţa asupra revocărilor din funcţia de preşedinte al Senatului.
d) Înlocuirea Avocatului Poporului cu un om de paie – Valer Dorneanu – deosebit de o sperietoare de ciori doar prin faptul că poartă ochelari.
e) Forţarea Regulamentului Senatului.
Reducerea prerogativelor CCR prin Ordonanţă de Urgenţă e ilegalitatea crasă care a stârnit mânia SUA, UE, a Marii Britanii şi a presei occidentale.
Trei sferturi din dezastrul extern al României îşi are cauza în încălcarea statului de drept pentru ca preşedinte interimar să ajungă exact Crin Antonescu. A meritat lovitura cumplită administrată României – plasarea lui Crin Antonescu la Cotroceni? În concepţia puciştilor, da.
Din următoarele motive:
1) În 2007, preşedintelui interimar Nicolae Văcăroiu i s-au cerut, de către artizanii suspendării, să comită ilegalităţi prin care Referendumul să fie fraudat. Şi pentru că nici nu se gândea să candideze în eventualitatea unei demiteri a lui Traian Băsescu, Nicolae Văcăroiu a refuzat să comită aceste ilegalităţi. Crin Antonescu se profila drept omul ideal pentru a comite ilegalităţile necesare fraudării Referendumului. Personaj lipsit de scrupule, liderul PNL şi-a făcut o ambiţie cancerigenă din a ajunge preşedintele României.
N-a fost o problemă morală să-i înlăture pe Călin Popescu-Tăriceanu de la şefia partidului şi pe Andrei Chiliman de la şefia PNL Bucureşti, să se alieze cu unul dintre cele mai detestate personaje din România – Dan Voiculescu -, să-şi calce în picioare adversarii din partid, transformând PNL într-o scuipătoare a sa. Cu un asemenea personaj ajuns la Cotroceni, comiterea infracţiunilor cerute de fraudarea Referendumului, refuzate în 2007 de Nicolae Văcăroiu, e sinonimă cu băutul unui pahar cu apă.
2) Asigurarea candidaturii USL la Preşedinţie şi furarea startului pentru prezidenţialele anticipate după demiterea lui Traian Băsescu: Asumat cu un huruit spectaculos, postul de preşedinte interimar oferă o vizibilitate uriaşă în România. Pe lângă satisfacerea ambiţiei bolnăvicioase de a fi starletă cu orice preţ, funcţia de preşedinte interimar îi oferă lui Crin Antonescu şi însemnate avantaje electorale. Aşa cum s-a văzut până acum, Crin Antonescu nu şi-a ţinut angajamentul de a fi un preşedinte interimar discret, cum de altfel îi cerea şi bunul simţ.
Convocarea şedinţei CSAT pentru a discuta atentatul din Bulgaria a fost un gest absolut inutil. O simplă convocare a şefului SRI şi un dialog cu premierul erau suficiente. Crin Antonescu a simţit nevoia de a se juca de a CSAT pentru a da curs unui exerciţiu de campanie electorală. Spre surprinderea unora, la şedinţa CSAT, Crin Antonescu a cerut demiterea din funcţie a directorului STS, Marcel Opriş. Momentul stă sub semnul transpunerii în practică a planului puciştilor de a-l plasa pe Crin Antonescu la Cotroceni: Cel de a putea comite ilegalităţile cerute de fraudarea Referendumului. Pretextul cererii l-a constituit acuzaţia că STS a instalat telefoane secretizate la sediul de Campanie al lui Traian Băsescu.

O simplă privire asupra evenimentelor care au dus la acest moment ne dezvăluie o schemă folosită deja şi la suspendarea lui Traian Băsescu. Acuzaţia la adresa STS a fost lansată de televiziunea puciştilor, Antena 3. E limpede că a fost plasată la morişca lui Dan Voiculescu pentru a se putea invoca ulterior nevoia de a se da curs sesizărilor din presă.

Joi, 19 iulie 2012, Comisia de Apărare a Senatului condusă de un personaj insipid, liberalul Cristian David, se întruneşte brusc, în plină vacanţă parlamentară şi în plină caniculă, pentru a discuta acuzaţiile din presă (a se înţelege Antena 3) la adresa directorului STS. În doi timpi şi trei mişcări, Comisia de Apărare, dominată de parlamentari ai puciştilor, întocmeşte un Raport către CSAT prin care cere demiterea lui Marcel Opriş. Evident, una dintre cauzele convocării CSAT a constituit-o şi discutarea Raportului.

Preşedintele interimar se apucă să joace teatru ieftin: El n-are încotro, trebuie să ia în discuţie un Raport al Comisiei de Apărare din Senat. Care Comisie s-a întrunit la ordinul său. Votul lui Iulian Fota duce la eşecul loviturii. E limpede că preşedintele interimar a vrut să transpună în practică unul dintre punctele cheie ale fraudării Referendumului: Înlocuirea lui Marcel Opriş cu o paiaţă a puciştilor. După schema folosită în cazul Avocatului Poporului, al preşedintelui TVR, al directorului de la Monitorul Oficial. Pentru pucişti, STS e văzut ca o instituţie cheie în fraudarea Referendumului.

N-am spus întâmplător: Fraudarea Referendumului. Din eşecul Loviturii din 2007, puciştii au învăţat că lovitura de stat nu se poate opri la suspendare. Ea trebuie să continue şi prin fraudarea Referendumului. Tentativa de a pune în fruntea STS o paiaţă a puciştilor a eşuat. Cunoscând angajarea cu orice preţ (chiar şi al izolării României pe plan internaţional) a puciştilor în ducerea până la capăt a Loviturii de stat, trebuie să ne aşteptăm şi la alte ilegalităţi comise de jucătorul de poker Crin Antonescu în ipostaza de preşedinte interimar.

Personaj lipsit de scrupule, liderul PNL şi-a făcut o ambiţie cancerigenă din a ajunge preşedintele României. N-a fost o problemă morală să-l înlăture pe Tăriceanu de la şefia partidului."