Pentru luni, 13 februarie 2012, Traian Băsescu a invitat partidele parlamentare la Cotroceni.Liderii USL au găsit de cuviinţă să-l refuze. Victor Ponta a îngăimat ceva despre nu-ştiu-ce reuniuni de decor.

N-am dat nici o atenţie motivărilor sale. După ce unitatea de comando mediatic a lui Dan Voiculescu a fost cât pe-aci să-l trimită la zidul de la Târgovişte, ca trădător al "Cauzei Jos Băsescu!" liderul PSD se dă de ceasul morţii să convingă că el a rămas mai departe credincios măreţelor idealuri de la Grivco.

M-am oprit însă asupra justificărilor lui Crin Antonescu. De mult, de când am citit întâia oară "O scrisoare pierdută", n-am mai întâlnit o demagogie de asemenea întindere.

Fruntaşul PNL a declarat că nu-şi poate permite să meargă la consultările de la Cotroceni, în timp ce "mulţi concetăţeni de-ai noştri trec prin mari dificultăţi“. Prin dificultăţi înţelegându-se, desigur, cele provocate de iarna abătu­tă peste ţară şi, mai ales, peste televiziunile de ştiri. Mai slabii de inimă vor fi fost convinşi că preşedintele PNL a zis aceste lucruri hăt departe de Bucureşti, la Gura Caliţei, ducând în cârcă, prin nămeţii până la brâu, o votantă USL, scoasă cu găini cu tot pe gura hornului.

În realitate, Crin Antonescu îi invoca pe concetăţenii săi încercaţi de mari dificultăţi în studiourile Antenei 3, la un taifas amabil, de cafeluţă pusă la foc, urmându-i altuia, cu o seară înainte, şi precedând un altul, peste două seri.

Spre deosebire de autorii de proze portocalii, eu nu contest dreptul lui Crin Antonescu de a refuza o întâlnire la Cotroceni. Pun însă sub semnul întrebării motivul oferit cu huiet opiniei publice autohtone. Poate că în zorii democraţiei noastre tranzacţioniste, referirea la concetăţenii gemând sub jugul greu al zăpezii ar fi fost convingătoare. Virgini în materie de şmecherii electorale, românii se lăsau lesne traşi pe sfoară de smiorcăielile politicianiste. Azi însă, după succesive dezamăgiri provocate de negustoriile necinstite ale alegerilor, românii sunt mult mai circumspecţi cu toţi cei care le bocesc pe umăr, pentru a le putea şterpeli mai bine portofelul. Nu-i alungă, dar au mare grijă la buzunar.

Crin Antonescu ar fi fost mult mai convingător dacă găsea refuzului de a merge la Cotroceni un motiv mai serios decât cel că suferă în solidar cu cei uitaţi sub zăpezi. Am ţinut să reamintesc justificările liderului USL pentru a remarca un fapt uluitor.

Deşi avea toate temeiurile să dea o replică dură liderilor Opoziţiei pentru motivele invocate, Traian Băsescu n-a făcut-o. Am urmărit discursul lui Traian Băsescu de după reuniunea de la Cotroceni cu o atenţie surâzătoare.

Aşa cum spuneam într-un interviu din "Evenimentul zilei", eu nu-l iubesc şi nici nu-l urăsc pe Traian Băsescu. Pentru mine, domnul preşedinte e un obiect de studiu. Cum sunt toţi politicienii: din trecut, din prezent şi din viitor.

Sub acest semn, urmărind în direct discursul şi, mai apoi, citindu-l cu creionul în mână, m-a frapat că Traian Băsescu n-a avut nici o vorbă rea la adresa liderilor USL, a lui Crin Antonescu, îndeosebi. Mai mult, pe Victor Ponta, ironizat altădată ca fiind "imatur“, din domnul preşedinte al PSD, Traian Băsescu nu l-a mai scos.

După discursul din 25 ianuarie 2012, când şi-a expus coordonatele noii sale ipostaze – cea de preşedinte care se uită la noi de sus, din Deal, fără să-i tresară un muşchi al feţei la vederea săgeţilor trase de jos – mă întrebam cât timp Traian Băsescu va reuşi să joace acest rol, rezistând imboldului lăuntric de a spune tot ce-i stă pe limbă.

La nicio săptămână de la anunţarea noii ipostaze, a venit primul examen pentru Preşedintele Cel Mereu Înţelept. La finele Declaraţiei de presă din 29 ianuarie 2012, înainte de plecarea la Bruxelles, o jurnalistă de la Antena 3 l-a întrebat: "Fiind un summit informal, dacă mâine veţi fi întrebat sau se va discuta despre protestele din România, voiam să ştiu cu ce mandat mergeţi acolo, adică ce le veţi spune legat de aceste proteste care, vedeţi, nu se opresc, în ciuda gerului de afară?“

Nu trebuie să fii gazetar pentru a sesiza că reporteriţa de la Antena 3 a venit la Cotroceni cu această întrebare pusă în poşetă de conducerea postului.

O întrebare ţinând mai degrabă de profesia de chibiţ electoral decât de cea de jurnalist profesionist. O întrebare tendenţioasă, provocatoare, formulată pentru a satisface nu curiozitatea legitimă a publicului, ci interesele meschine ale mogulului.

Cum ar fi reacţionat vechiul Traian Băsescu? I-ar fi răspuns duduiei cu o ironie muşcătoare la adresa stăpânului ei, Felix Turnătorul!

Cum a răspuns noul Traian Băsescu? Ţineţi-vă bine! "Le voi spune că sunt proteste fireşti, generate de măsurile luate de România, că românii au plătit costul austerităţii, rămâne să-l mai plătească şi politicienii“.

Intervenţia din 13 februarie 2012 a fost un alt examen trecut cu brio de actorul Traian Băsescu. Pentru că, dacă-şi propune asumarea unui nou rol, Traian Băsescu sfârşeşte prin a se convinge că într-adevăr trăieşte şi gândeşte potrivit rolului respectiv.

Aşadar, Traian Băsescu şi-a asumat mai nou rolul de Cel Mereu Înţelept. Din ce cauză?

Adversarii săi din presă şi din politică, roşi de slăbiciunea de a-l urî, ne vor spune că Traian Băsescu se teme să nu fie demis. O asemenea apreciere a realităţii e bună pentru păreriştii de pe televiziuni. Publicul lor captiv stă în fund şi, în timp ce-i curg mucii de atâta trăire, se îmbată cu gândul că Traian Băsescu s-a speriat.

Politicienii din Opoziţie ar trebui să fie prudenţi cu o asemenea apreciere. Nu de altceva, dar de corectitudinea diagnosticului pus evidentei schimbări de atitudine a lui Traian Băsescu depinde succesul în acest dificil an electoral.

Plecând de la premisa că e mai eficient să-l supraestimezi pe Traian Băsescu decât să-l subestimezi, noi credem în următoarele calcule ale Preşedintelui.

Cîştigarea alegerilor de către USL cere în chip imperios depăşirea cercului îngust al electoratului radical, captiv, pentru a cuceri voturile nehotărâţilor sau chiar ale celor mai puţin interesaţi de politică.

Într-un asemenea context, Traian Băsescu pariază pe incapacitatea USL de a ieşi din strategia Isteriei perpetue, impuse de adevăratul şef al Alianţei, Dan Voiculescu.

Înaintea discursului din 25 ianuarie 2012, Traian Băsescu dădea o mână de ajutor acestei strategii a Opoziţiei. Durităţile sale faţă de adversarii din presă şi din politică erau mană cerească pentru clienţii permanenţi ai televiziunilor de ştiri.

Prin schimbarea bruscă a atitudinii, Traian Băsescu i-a lăsat pe aceştia fără muniţie. În plus, contrastul dintre isteria liderilor USL şi calmul său superior, dintre bădărăniile lui Crin Antonescu şi politeţurile sale curg net împotriva Opoziţiei.

Dacă ar fi să credem unora, discursul lui Victor Ponta din Parlament a stârnit panică în USL.Va fi stârnit panică, desigur, şi în USL, în acea parte a USL care vede politica din democraţie prin prisma luptei de clasă care se ascute zi de zi şi ceas de ceas, cum zicea Tătucul Stalin. O mult mai mare panică a stârnit discursul în PDL. Liderii partidului de guvernământ au sesizat că adoptarea de către USL a strategiei politice a lui Victor Ponta ar fi un dezastru pentru PDL la scrutinul din acest an. De aceea, liderii PDL se roagă la Dumnezeu ca USL să rămână mai departe fixat în dramoletele de tip Crin Antonescu.