Maine, marele comentator bifeaza cea de-a 70-a primavara cu regretul ca fair-play-ul dispare.

Jurnalistul va sarbatori la sediul "ProSport", alaturi de-o pleiada de fosti mari campioni, in frunte cu Nadia Comaneci.

L-am vizitat pe Cristian Topescu in biroul sau de director la „ProSport”, un loc cu aer de arhiva. Incaperea e un concentrat de pasiune. Stiva de dosare, din care ies marginile unor franturi de ziare, imi arata ca legenda este adevarata. Asadar, Topescu chiar e un fanatic al organizarii. Decupajele sunt perfecte. „Sunt enervant de meticulos”, se scuza comentatorul, ca si cum mi-ar fi ghicit gandurile. 

Discutia incepe abrupt. „Am niste zile nebune. Toti trag de mine, care incotro. Incerc sa nu refuz pe nimeni”. Are un fel fascinant de a o spune. Cand vorbeste, ma astept, din clipa in clipa, sa rosteasca „Inca un zece pentru Nadia Comaneci!”. Ma simt copil, e ca si cum m-as fi strecurat in televizorul alb-negru, de unde am auzit prima data „Vocea”.

Il intreb pe maestru cum se simte. „Sunt Cristian Topescu, am peste 40 de ani de cariera in comentariul sportiv audio-vizual. Am castigat doua titluri de campion national la hipism (sarituri peste obstacole). Implinesc 70 de ani de viata, dar sunt tanar. N-am obosit, fiindca muncesc mult si, cel mai important, sunt indragostit de ceea ce fac”.

In cele doua ceasuri petrecute cu Topescu, telefoanele i-au sunat de noua ori. „Vin, cum sa nu vin, dar am sa intarzii, stiti ce greu se circula pe ploaie in Bucuresti...”. Gazetarul isi mai luase un angajament. Trebuia sa plece. Pentru ca nu ii place sa refuze pe nimeni.

INTERVIU

„As mai comenta meciurile nationalei”

EVZ: Domnule Topescu, dupa Campionatul Mondial din 1994, ati declarat ca n-o sa mai comentati fotbal si v-ati tinut de cuvant. E o calitate rara in Romania. Cristian Topescu: E un defect al meu, am cuvant. Atunci, dupa ce columbianul Escobar a fost ucis, fiindca a marcat un autogol intr-un meci cu SUA, am inteles ca nu vreau sa mai comentez acest sport. In fotbal, pasiunea a degenerat in patima oarba, in crima!

Ati refuzat toate ofertele pe care le-ati primit de-a lungul acestor ani si pentru ca nu s-a inaintat „pretul corect”?Nu sunt mercenar. Niciodata, in meseria mea, banii n-au fost pe primul loc. Am refuzat ofertele pentru ca mi-ar fi greu sa revin fara sa existe comparatii cu comentariile dinainte. Am primit o oferta de la Kanal D, dar ce sa comentez in Liga I?

Ati comenta meciurile nationalei, daca ne calificam la EURO 2008?Cine stie, poate ca da... Dar, mai bine, uita ca ti-am spus asta. Nu vreau sa  se creada ca ma autopropun...

Care a fost cel mai frumos meci pe care l-ati comentat?Romania - Argentina, scor 3-2, de la Mondialul din America, in 1994. Atunci am facut o afirmatie riscanta. Am spus ca, daca scap teafar din meciul ala, o sa traiesc sanatos pana la o suta de ani.

Si unde o sa va prinda centenarul? (rade) Dupa ce n-o sa mai depind profesional de Bucuresti, vreau sa ma retrag acasa la sotia mea, in Sibiu.

Sunt unii care va reproseaza ca nu va pricepeti la presa scrisa, ca va exprimati mai bine la microfon...Au dreptate! Recunosc: n-am talent la scris. Nu ma pot compara cu regretatul cronicar Ioan Chirila, un rege al metaforelor, sau cu fostul meu coleg de la „ProSport”, Ion Cupen. Eu scriu cum vorbesc.

Ati avut probleme cu Partidul inainte de 1989. N-a incercat Securitatea sa va ademeneasca, sa treceti de partea lor...Dragul meu, ce se intampla... Eu am dosar. Mi-a zis Mircea Dinescu, de la colegiul lor cu studierea arhivelor, sa ma duc sa-l vad. De ce s-o fac? Sa aflu ca m-au tradat, poate, prietenii in care am crezut? Ce sa le zic acum, dupa atata timp, sa-i strang de gat? N-am turnat, eu m-am ocupat de sport. In plus, lucram in Armata...

Cum vedeti sportul romanesc astazi?E din ce in ce mai rau, nu mai apar campioni. Pentru ca e vorba despre o piramida a valorilor. Baza s-a erodat, iar varful sufera. Nu avem rezultate fiindca nu mai exista mentalitatea parintilor de a-i indruma pe copii spre sport, nu mai sunt campionate scolare si universitare, nu avem infrastructura.

Presa are partea ei de vina pentru ca popularizeaza in exces fotbalul, in dauna altor sporturi?E parte a unui cerc vicios. N-avem ce face, mass-media e o afacere. Trebuie sa vindem. Daca punem pe prima pagina o mare campioana, iar ziarul concurent un fotbalist in chiloti, ei vor vinde mai bine ca noi. Am incercat o data...

Sunteti un „apostol” al fair-play-ului...Am ajuns sa predic in pustiu, in desert! Unii ma compatimesc, dar eu cred in fair-play, si in sport, si in viata. Din pacate, dispare de peste tot. Uite, fotbalul romanesc in ce mizerie morala se scalda!

Totul pleaca de la conducatori, care se dau razboinici si instiga la violenta, se lauda ca „am batut si pe teren, si pe strada”. Oameni buni, niciun meci nu e pe viata si pe moarte. E un joc, nicio echipa n-a murit dupa o infrangere... N-am curaj sa-mi duc sotia pe stadion.

Am fost o data, la un meci international al echipei de fotbal Steaua. Noroc ca ea e mai de gasca. S-a imprietenit cu suporterii, a mancat seminte, dar rosesc eu cand aud ce se striga, daramite o femeie...

INEDIT

Comentatorul sportiv, asa cum nu-l stiti

„Evenimentul zilei de duminica” va prezinta aspecte mai putin cunoscute din viata jurnalistului.

Primul cal din viata lui Cristian Topescu, al carui tata, Felix, a fost component al echipei de calarie care a reprezentat Romania la Jocurile Olimpice de la Berlin, in 1936, se numea Luntras. Viitorul ziarist si-a incheiat cariera in saua lui Rasunet. Cel mai grav accident din cariera sportiva a fost o dubla fractura de clavicula.

> A debutat ca si comentator, la radio, in 1964. Primul sau reportaj a fost facut cu un magnetofon Nagra. S-a chinuit multa vreme sa-si corecteze un defect de dictie, un „bucurestenism”: pronunta „jioc” in loc de „joc” si „siut”, in loc de „sut”.

> Colaborarea cu TVR a inceput-o tot in 1964. El a absolvit o scoala de ofiteri, fiind incadrat in Armata inca din 1954. Topescu a fost doar  detasat la televiziune, leafa sa fiind solda din Armata!

> A suferit mai multe suspendari majore din TVR .

1 - In 1970 a baut sampanie in studio, in direct, cu membrii echipei nationale de fotbal, care se calificasera la Campionatul Mondial din Mexic. Atunci a uitat sa le atraga atentia jucatorilor sa multumeasca Partidului pentru „conditiile create”.

2 - In 1972, la o finala a Cupei Campionilor Europeni, disputata la Belgrad, intre Ajax Amsterdam si Juventus Torino, a relatat ca a vazut in centrul orasului un sir de autocare ale firmei FIAT din Torino. „Tovarasii” n-au apreciat gestul, fiind convinsi ca Topescu a fost subversiv, sugerand ca romanii nu se pot deplasa in strainatate.

3 - La Olimpiada de vara de la Montreal a facut multe „gafe”. S-a scuzat pe post pentru cazul in care nu va ajunge la timp la un bazin de natatie, precizand ca nu are la dispozitie bani sa inchirieze o masina. A fost „exuberant” la niste recorduri stabilite de inotatorii americani. Jurnalistul comentase cu tonul ridicat pentru a acoperi zgomotul de fond infernal, produs de fanii yankeilor. Suspendarea n-a tinut mult, Topescu fiind nevoit sa-si intrerupa concediul pentru a aparea pe post. „Se zvonea c-am fugit in America”, explica el.  

4 - La 9 iunie 1983, la meciul de fotbal Suedia -Romania, a apreciat ca jucatorii romani care si-au facut datoria fata de tara si care au oferte din strainatate (Camataru, Balaci, Boloni si Stefanescu) ar trebui sa fie lasati sa plece.

A fost suspendat chiar de Elena Ceausescu. Ea a ordonat sec: „Scoateti-l pe Topescu!”. Motivatia oficiala a fost ca jurnalistul instigase intreg tineretul roman sa fuga din tara!

Pana in 1990, n-a mai comentat decat o partida la televiziunea nationala, finala Cupei Campionilor din 1989, Steaua - AC Milan, scor 0-4. Prezenta lui a fost solicitata de stelistul Marius Lacatus care a insistat pe langa Valentin Ceausescu, fiul cuplului dictatorial si protectorul Stelei.

> Dupa 1990, Topescu a revenit in TVR. A fost insarcinat si sa selecteze crainice pentru ca era cunoscut ca avand gust la femei. Topescu a umblat pe la facultatile din Bucuresti, de la Institutul de Teatru la ASE si la  Arhitectura, cautand tinere chipese, gata sa se inhame la munca. Asa au fost selectionate cateva dintre crainicele emblematice din anii ‘90, printre care Iuliana Marciuc sau Carmen Movileanu.

> In Piata Universitatii, in 1990, s-au strans semnaturi pentru ca Topescu sa fie numit ministru al sportului. Comentatorul a refuzat, desi se adunaseara 40.000 de cereri. El a aparut „pe sticla”, declinand orice cariera politica.

> A fost casatorit de doua ori, inainte de a-si uni destinul cu Christel, actuala sa sotie, realizatoarea emisiunii in limba germana de la TVR. Are trei copii: Cristina (din prima casatorie), cunoscuta jurnalista; Cristi (din a doua casnicie), fost baschetbalist in prima divizie, la Steaua si Rapid; si Sebastian Felix, rodul iubirii cu Christel.

„Basti”, care are opt ani si jumatate, e pasionat de cai. In urma cu ceva vreme, el a primit un manz de la Andreea Marin, in cadrul emisiunii „Surprize, surprize...”.

Topescu, pe scurt

O cariera de exceptie

> S-a nascut la 26 martie 1937, in Bucuresti. > A absolvit  Academia Nationala de Educatie Fizica si Sport. > In tinerete a fost dublu campion national la hipism. > Este directorul ziarului „ProSport”. > A primit, in 1998, Ordinul Olimpic „Colanul de Aur”, chiar de la spaniolul Juan Antonio Samaranch, presedintele de atunci al Comitetului International Olimpic.

Conectat

De la geamantanul plin de scrisori la e-mailuri „trasnite”

> Pe biroul lui Topescu troneaza un computer de ultima generatie. Reputatul jurnalist nu e un novice. Navigheaza de ani buni pe internet. > Are si site personal (www.cristiantopescu.ro). E, de fapt, un fel de ziar virtual care „promoveaza tinerii care vor sa scrie, care promoveaza fair-play-ul ca mod de viata”. „Ideea nu mi-a apartinut, dar am marsat. Asa am intalnit tineri talentati. Ma gandesc sa-i „debutez” in „ProSport”, pentru ca merita. Aduc o anume puritate. Noi, ziaristii rutinati, parca ne-am inrait”, povesteste Topescu.

> Nu agreeaza forumurile gazetelor. „Se scriu tot felul de cuvinte obscene, se cearta forumistii, ca bezmeticii. Nu le mai citesc, sa nu ma mai amarasc”.

> Stie, insa, cat de importanta e legatura cu publicul. „Am invatat asta in televiziune, cand primeam zeci de scrisori de la telespectatori. Unora, le raspundeam. M-a impresionat cazul unei persoane care a pastrat epistola mea si mi-a multumit la douazeci de ani dupa ce i-am expediat-o. Am acasa un geamantan de scrisori primite. Chiar si de la admiratoare, pentru ca, in tinerete, eram foarte suplu. Sotia imi si spune: „Daca te intalneam atunci, nici nu te luam, prea erai slab”„, rade „nea Cristi”.

> Si astazi, Topescu da „reply” la e-mailuri: „Exista cititori carora nu stiu ce sa le spun. Cineva m-a rugat sa-i fac rost de genericul emisiunii „Drumuri europene”, realizata, la TVR, de Aristide Buhoiu, cu ani in urma. Mi-a scris sa nu-l trimit la Buhoiu pentru ca Aristide nu mai e in viata. A fost simpatic”.