REFORMA MORALĂ NU A AVUT LOC. Cristian Preda susţine că, prin refuzul criteriilor de integritate, PDL-iştii au transmis în exterior că nu poţi avea încredere în justiţia din România, iar în interior - că, electoral, corupţia e tolerată.

După o şedinţă în care "reformiştii" au fost puşi la colţ de garda veche a PDL care a impus un statut fără criterii de integritate, Cristian Preda, unul dintre susţinătorii acestora, spune că democrat-liberalii au transmis un mesaj negativ pentru un partid aflat la guvernare. În exterior - că justiţia e politizată şi nu te poţi baza pe ea. În interior, "staţi liniştiţi, corupţii vor fi păstraţi că ei ne aduc voturi".

EVZ: Doar trei voturi, atât dă PDL pentru integritate? Cristian Preda: Din păcate, diferenţa dintre ceea ce ne-am promis nouă şi publicului şi realitatea acestui vot e foarte mare. Temerea colegilor mei că în acest fel e fragilizat partidul a fost mai puternică decât speranţa mea şi a Monicăi Macovei şi a lui Sever Voinescu că în acest fel vom redresa situaţia. Aşa s-a decis, trebuie să respectăm această decizie, dar e clar o diferenţă mare de viziune.

Diferenţa de viziune s-ar putea concretiza într-un pas înapoi? În acest moment, dezbaterea despre viitorul organizaţiei trebuie continuată. Un pas important e că s-a discutat, chiar dacă registrul retoric n-a fost întotdeauna unul înrădăcinat în argumente, ci în invective. Mi-aş fi dorit ca opiniile să fie mai stabile şi argumentele să nu se schimbe de la o zi la alta. Persoane care argumentau la sfârşitul săptămânii trecute în Biroul Permanent Naţional (BPN) în favoarea acestei măsuri au găsit o cale să întoarcă faţa de la aceste argumente şi să îmbrăţişeze poziţia celor care se temeau.

Argumentul a fost că o astfel de măsură loveşte în primari. Acest argument a fost folosit şi în discuţiile în care colegii mei au susţinut în BPN adoptarea măsurii.

De unde atunci întoarcerea acestui vot? Interpretarea pe care o dau eu este aceea că, în acest moment, filialele partidului sunt semnificativ mai puternice, mai autoritare decât Biroul Permanent Naţional şi în acest fel decizia a fost răsturnată.

Va costa partidul această decizie, inclusiv în confruntarea pe care o are în faţă cu USL? Eu cred că principala noastră problemă e acest bloc alcătuit de Ponta, Antonescu şi Voiculescu, şi nu confruntarea cu un presupus rău încarnat în ideea de schimbare a partidului. Aş observa însă, pe de altă parte, că într- un mod foarte interesant ieri (sâmbătă - n.r.) a vorbit numai o parte a partidului. Atunci când un partid este la guvernare, miniştrii au un loc de onoare în ceea ce înseamnă susţinerea publică a argumentelor, viziunilor şi în elaborarea marilor decizii. Ei bine, cu excepţia premierului şi a Elenei Udrea care, de altfel, ne-a spus că a intervenit mai degrabă contra dorinţei sale iniţiale, restul miniştrilor au tăcut mâlc. E o situaţie în care partidul a amuţit propriii miniştri cu ajutorul organizaţiilor locale.

A fost vorba de teamă? Cineva care se uită la această situaţie, dincolo de dispute personale care sunt fireşti, constată că miniştrii partidului aflat la guvernare sunt muţi. Niciunul n-a vorbit pe nicio temă, deşi premierul a prezentat un raport al guvernării. Deşi avem o echipă guvernamentală, în bucătăria internă miniştrii par să nu fi contat deloc.

Premierului i s-a mulţumit deja, e un semnal pentru congres? Situaţia este stranie pentru că aceleaşi organizaţii locale care în urmă cu trei săptămâni l-au destituit din poziţia de premier pe Emil Boc, ieri (sâmbătă - n.r.) discutau cum anume divizarea trebuie evitată şi integritatea este imorală. Un partid la guvernare, care este incapabil să se exprime prin miniştrii lui, construieşte un ritual de exorcizare a răului reprezentat de discursul despre integritate.

Putem vorbi atunci despre o baronizare a PDL? Cred că este o deplasare a deciziei într-un spaţiu incert al acestui nivel local al organizării şi un soi de autoanulare a dimensiunii naţionale a partidului. Asta se poate întâmpla şi pentru că se aşteaptă Convenţia. 

Ca o concesie a fost introdusă autosuspendarea, mizându-se declarativ pe onoarea celor cu dosare în instanţă. Credeţi un Gheorghe Falcă, de pildă, îşi va manifesta această onoare? Nu pot să speculez în privinţa unui caz sau al altuia. Mesajul trimis în exterior însă nu e foarte încurajator pentru că el este "nu avem încredere în justiţie, ea este manipulată de adversari, este politizată". Acestea au fost argumentele folosite pentru a bloca introducerea măsurilor împotriva celor corupţi. Or, asta citită din exterior, de partenerii noştri europeni, reprezintă un mesaj foarte negativ, pentru că principalul partid de guvernământ spune că justiţia nu funcţionează. Iar în interior mesajul către organizaţii este "staţi liniştiţi, corupţii vor fi păstraţi, că ei ne aduc voturi".

Deci nu vedeţi 200 de gesturi de onoare ale primarilor.... Onoarea nu are nevoie de regulamente. Şi, într-un mod formal, s-a introdus între drepturi autosuspendarea. E un fel de autoamăgire. De ce trebuie să te autosuspenzi şi nu să demisionezi? Ce te împiedică, în fond, ca după ce se termină cu bine un proces în care eşti târât, să spunem, pe nedrept, să te întorci în organizaţie. Nu te vor primi colegii? Poate te vor primi cu aplauze dacă s-a dovedit că într-un caz dintr-o mie s-a întâmplat o eroare judiciară.

Numai că pornind de la eroarea judiciară, noi am transformat asta într-o regulă. Şi mesajul trimis în exterior este justiţia din România nu este funcţională, că nu poţi să ai încredere în ea. Când o spune principalul partid de guvernământ cum vreţi să ne creadă Comisia că facem progrese pe calea justiţiei? Colegii mei nu s-au gândit la acest lucru când au spus că nu trebuie să sancţionăm pe cineva pentru că de fapt nu poţi pune baza pe justiţie.

Mai vedeţi acum rostul unei moţiuni promovate de dumneavoastră, Monica Macovei şi Sever Voinescu? Cred că da. Cred că este pentru noi o provocare să vedem dacă PDL poate reuni măcar 35 de persoane care să creadă că nu trebuie să faci compromisuri compro miţătoare, că trebuie să aduci oameni competenţi, că trebuie să rezolvi problemele cetăţenilor, şi nu problemele clientelei. Dacă nici măcar asta nu se poate realiza înseamnă că suntem într-o si tuaţie dramatică. Dar continui să fiu optimist şi să cred că trebuie să ne batem pentru această cauză şi să le explicăm oamenilor că nu putem să ieşim din acest marasm etico-politic prin compromisuri compromiţătoare.