Cristian Diaconescu spune că refuzul de a confisca averile ilicite va avea efecte foarte grave pentru România.

Cristian Diaconescu, fost ministru al justiţiei şi preşedinte de onoare al UNPR, a acordat "Evenimentului zilei" un interviu în care a vorbit despre refuzul României de a adopta o legislaţie eficientă de confiscare a averilor ilicite şi despre şansele ca acest lucru să se întâmple în cele din urmă.

EVZ: Ca fost ministru al justiţiei aţi negociat integrarea României în UE pe acest capitol. A existat la acea vreme o discuţie despre necesitatea ca România să legifereze confiscarea extinsă a averilor ilicite? Cristian Diaconescu: A existat o discuţie despre adaptarea sistemului judiciar românesc la cel european. Principala temă era atunci separarea politicului de justiţie. Confiscarea extinsă nu a făcut atunci obiectul discuţiilor. Controlul averilor demnitarilor a fost pus în discuţie în anul 2004. A existat o iniţiativă preliminară a guvernului, prin care averile care nu puteau fi dovedite licite să poată fi confiscate până la un procent de 90%. Atunci, ca de altfel şi în prezent, Con stituţia nu permitea acest lucru, deoarece caracterul averii se prezumă a fi licit. Practic, confiscarea urmează o sancţiune penală principală şi nu poate fi decât limitată la obiectul infracţiunii.

De ce nu a respectat România decizia Uniunii Europene din 2005 referitoare la confiscarea averilor? PSD susţine în prezent că reglementarea nu se referea la corupţie. Raţiunile care au stat la baza extinderii prevederilor europene şi euroatlantice se refereau direct la corupţie. Mai precis, la crima organizată şi corupţie, deoarece infracţiunile colaterale confiscării erau reglementate. Nu putem să ne facem că nu ştim care au fost temeiurile. Uniunea Europeană şi Statele Unite ale Americii au simţit nevoia să adopte o astfel de prevedere pentru că, la acea vreme, crescuse prezenţa oamenilor de afaceri din afara zonei europene şi euroatlantice în diverse tranzacţii şi acţiuni de spălare de bani, de trafic de influenţă, de dare sau luare de mită la nivelele cele mai înalte a structurilor guvernamentale şi de stat.

Uniunea Europeană va înnăspri la toamnă legislaţia anticorupţie, în contextul crizei economice şi după experienţa nefericită din Grecia. La Bucureşti, mulţi politicieni privesc această chestiune la modul facultativ. Mai putem păcăli o dată Europa sau trebuie să respectăm cerinţele europene? O eventuală tentativă de a păcăli Europa ar putea avea consecinţe mult mai grave comparativ cu anii trecuţi. În perioada preaderare sau în primii ani după intrarea în UE, asemenea lipsuri legislative puteau crea probleme de credibilitate, de imagine. În acest moment se pune problema tăierii fondurilor europene. Eu, sincer, nu m-aş juca cu astfel de prevederi. Situaţia generată de criza economică în Grecia, Portugalia, Spania supraîncălzeşte această temă. În Grecia, ţările europene acuză o fraudă fiscală clară, furnizarea de informaţii false referitoare la deficite. Frauda fiscală şi evaziunea fiscală deveniseră joc naţional în Grecia. România, care din păcate nu are un istoric extrem de bun din această perspectivă, trebuie să fie foarte atentă în ce măsură îşi adaptează legislaţia. Chiar un exces de zel din acest punct de vedere ar fi binevenit.

Credeţi că o astfel de lege a confiscării extinse a averii va trece de parlament? Ce politician şi-ar pune în pericol propria avere? Avem deja experienţa opoziţiei parlamentarilor faţă de judecarea dosarelor de corupţie. Am fost foarte mult timp o democraţie originală. N-aş vrea să devenim un stat membru al Uniunii Europene original. Nu facem decât să adaptăm legislaţia românească la legislaţia internaţională. A ne fura căciula ar reprezenta o greşeală extrem de mare.

Discutăm de o rată redusă de absorbţie a fondurilor europene şi identificăm mai puţin cauzele. Sigur, putem da politic vina unii pe alţii şi, pe fondul de ură existent la Bucureşti, să simplificăm discursul până la anihilarea sa. Din câte ştiu, raportul Comisiei Europene despre modul în care au fost folosite fondurile comunitare s-ar putea să ne creeze probleme politice chiar mai mari decât Mecanismul de Control şi Verificare (MCV), pentru că se referă la aspecte punctuale, la circuite prin care se drenează fonduri europene. Imaginea României se va deteriora şi mai mult. Nu trebuie să uităm că marii contribuitori la bugetul Uniunii Europene, Germania în special, se uită la fiecare euro, pentru că procesele de sprijinire a unor state care au intrat în vria crizei economice vor trebui să fie continuate.

De ce a eşuat Coaliţia în chestiunea reorganizării administrative a României? UNPR susţine reorganizarea teritorial-administrativă a României. Din păcate, această discuţie a fost deturnată politic şi reorientată către o discuţie cu o temă etnică, care, deşi este extrem de importantă pe un anumit palier, nu răspunde la toate întrebările. Ar trebui să discutăm despre absorbţia fondurilor europene, despre echilibrarea veniturilor şi cheltuielilor publice. Ei bine, toate aceste teme nu au făcut obiectul dezbaterii. Ele figurează în programele tuturor partidelor din România, dar atunci când trebuie luată o decizie în parlament, politicienii blochează astfel de iniţiative. Nici revizuirea Constituţiei nu trebuie confiscată de nimeni, de vreun partid politic sau de vreun politician.

Preşedintele Traian Băsescu a avertizat UDMR că interesul minorităţii nu trebuie să afecteze interesul majorităţii. Sunteţi de acord cu o astfel de abordare? În mod categoric trebuie găsită o formulă de compromis. Minoritatea maghiară are o serie de interese de ordin etnic, iar aceste interese trebuie foarte atent sprijinite, pentru că reprezintă o valoare pentru orice societate democratică. Acest element trebuie însă privit în pachet cu toate celelalte elemente pozitive al oricărui proces de reorganizare. Noi am decis în coaliţie să continuăm discuţiile despre reorganizare. Sper că acest lucru se va întâmpla. Cred că aspectele economice, absorbţia fondurilor europene trebuie să prevaleze, pentru că sunt inclusiv în interesul comunităţilor etnice.

Vă aşteptaţi ca UDMR să accepte o altă formulă în afara celei care prevede crearea Ţinutului Secuiesc? Eu cred că da, pentru că i-am văzut deosebit de interesaţi nu numai de discuţia despre păstrarea identităţii etnice, dar şi de a găsi modalităţi prin care această identitate să capete substanţă. În mod categoric, nu putem vorbi de autodeterminare la nivel local pe criteriu etnic. Această chestiuner, după părerea mea, este exclusă în acest moment. Putem discuta despre modul în care întregul pachet care vizează reorganizarea teritorială poate folosi inclusiv comunităţii maghiare.

Credeţi că statutul minorităţilor va fi adoptat în cele din urmă sau este suficient de periculoas electoral pentru a fi uitat în vreun sertar? Nu cred că putem elimina din discuţie niciuna dintre temele pe care actuala coaliţie le consideră importante pentru România. Din acest punct de vedere statutul minorităţilor, care aşteaptă în parlament de cinci ani să fie adoptată, reprezintă un obiectiv pe care UDMR îl susţine cu tărie.

Credeţi că actuala Coaliţie va rezista până la sfârşitul mandatului? Disponibilitatea la dialog a partidelor care o compun şi susţinerea reciprocă în momente în care presiunea publică a fost foarte mare, urmare a adoptării unor măsuri de auteritate, sunt argumente să cred că această coaliţie va rezista până în 2012.

REMANIERE

"Guvernul trebuie reîmprospătat" Credeţi că în această toamnă va avea loc o remaniere guvernamentală? Se vorbeşte despre schimbarea miniştrilor care nu au reuşit să acceseze fonduri europene? Cred că am discuta prea mult pe această chestiune şi nu s-a întâmplat nimic. Sunt convins că o împrospătare este necesară, poate şi datorită faptului că, în 2012, va fi nevoie de forţe noi care, în apropierea momentului electoral, să continue sensul modernizărilor şi restructurărilor, astfel încât să nu intrăm într-un proces regresiv deosebit de periculos. Mergem încă pe o linie destul de subţire când este vorba de indicatori economici. Pe de altă parte, partidele politice îşi doresc reprezentanţi guvernamentali cu credibilitate care să poată comunica nu numai lucrurile valabile, dar care să poată discuta cu societatea şi apectele controversate.

CITIŢI ŞI:

• Băsescu, aliat cu SUA contra ilicitului
• Mark Gitenstein, ambasadorul SUA la Bucureşti: Constituţia şi Drepturile Omului nu sunt licenţe pentru a fura
• Motivarea CCR privind prezumţia caracterului licit: Deţinătorul unui bun, supus unei insecurităţi continue