Cristian Bușoi - o eroare genetică a Zoologiei politice românești de azi | ROMÂNIA LUI CRISTOIU

Cristian Bușoi - o eroare genetică a Zoologiei  politice românești de azi | ROMÂNIA LUI CRISTOIU

Luni 18 ianuarie 2016, Alina Gorghiu a acordat un interviu Digi tv.

Dincolo de  adevărul  că la întîlnirea dintre un personaj fără sare şi piper şi o televiziune  fără nuri  nu putea ieşi decît o mămăligă prost fiartă, interviul a avut un moment mai aparte.

Alina Gorghiu a fost întrebată dacă Cristian Buşoi e sau nu candidatul PNL pentru primăria Bucureşti.

De ce un moment mai aparte?

Chiar şi pentru alegerile locale, un candidat, cu excepţia celor independenţi, porneşte în campanie după formula navetei spaţiale.

Se ştie că lansarea unei  navete spaţiale beneficiază de un spectacol tehnico-mediatic numit chiar aşa, lansare.

Candidatul unui partid beneficiază şi el de o lansare.

 În postdecembrism, procedurile de asumare a unui candidat au fost următoarele:

După întrunirea conducerii partidului, la care  o persoană e desemnată să intre în cursa electorală pentru o primărie, are loc o sindrofie mai mult sau mai puţin zgomotoasă,  prin care candidatul e lansat.

 Procedura are o dublă menire.

Pe de o parte,  e un moment de publicitate electorală, pe de alta, dă semn electoratului că persoana respectivă candidează în numele partidului. Asemenea unei legitimaţii pe care scrie Organele trebuie să acorde tot sprijinul posesorului  acestei legitimaţii, lansarea unui candidat obligă activul să sprijine persoana respectivă în confruntarea electorală.

De ce a fost întrebată Alina Gorghiu asupra candidaturii lui Cristian Buşoi?

Pentru că persoana cu acest nume reprezintă  în istoria  politică postdecembristă o eroare  genetică:

De aproape o jumătate de an, Cristian Buşoi trudeşte din greu la o campanie electorală pe cont propriu.

El s-a lansat de unul singur şi duce o campanie de unul singur.

E suficient să urmăreşti presa noastră liberă şi fără bani pentru a sesiza că e vorba de o campanie plătită din greu de Cristian Buşoi.

Deşi personajul e  unul dintre cele mai antipatice figuri create de Natura mediatică, televiziunile de ştiri îl găzduiesc cu generozitate.

De regulă un  personaj devine preferatul televiziunilor, pentru că e un  personaj interesant.

Televiziunile se bat să-l aibă de Gigi Becali în direct, deoarece o intervenţie a lui Gigi Becali stîrneşte interesul.

Asemănător, un personaj mediatic  puternic e Elena Udrea. Însemnările ei de pe blog, declaraţiile făcute în drum spre Poliţie, obţinute de jurnalişti deseori prin forţarea normelor civilizate,  aduc rating, tiraj.

Intervenţiile lui Cristian Buşoi nu stîrnesc interesul nici măcar a unei broaşte care ar trebui să se întrebe de ce stă candidatul la masă şi nu în baltă.

De vreo cîteva ori s-a nimerit să intervin la România tv în timp ce Cristian Buşoi se găsea în studio, pe post de  poponete ivit în mijlocul Drumului european.

Enervant la intervenţiile politicienilor rămîne impresia de repetare mecanică a unor clişee, vîrîte pe gît de conducerea partidului. Între noi fie vorba asta e şi una dintre cauze pentru care n-aş intra în politică nici mort. Cum să merg eu la televizor şi să deschid gura pentru a spune ce mi-a spus Alina Gorghiu să spun?

 Nici un politician care m-a contrazis nu m-a enervat mai tare decît Cristian Buşoi.

Şi nu pentru că spunea prostii cu ghiotura, ci pentru că spunea aceste prostii cu abnegaţia neroadă cu care un  ciocan pneumatic sparge asfaltul în plin București.  Aţi trecut cu toţii pe lîngă un şantier din stradă dominat de acţiunea unui ciocan pneumatic. Veţi fi remarcat  probabil   consecvenţa cu care păcăne maşinăria spărgînd asfaltul. Poate să  treacă pe lîngă el Cleopatra, înviată brusc. Poate să treacă pe lîngă el Isus Christos în drum spre Golgota, cu  povara Crucii în spinare.

El, ciocanul pneumatic  îşi vede de-ale sale.

Are o treabă:

Să spargă asfaltul.

Și pînă n-o dă gata nu se oprește.

Poate să izbucnească un război nuclear.

Poate să cadă toate clădirile din București.

El sparge asfaltul mai departe.

Aşa şi Cristian Buşoi.

Neghiobiile sunt rostite de el în chip imperturbabil, ca   un dispozitiv în care ai vîrît o fisă, şi acesta, stricat, nu se mai opreşte din repetarea aceloraşi vorbe.

Ei bine, cu toate acestea, presa noastră liberă şi fără bani e plină de articole rău mirositoare din punct de vedere publicitar prin care se reproduc părerile lui Cristian Buşoi despre lume şi viaţă.

Cristian  Buşoi despre străzile din Bucureşti.

Cristian  Buşoi despre situaţia din Moldova.

Soluţia lui Cristian  Buşoi la transpiraţia abudentă.

Programul lui Cristian Buşoi de educare sexuală a ştiucilor.

Presupun că în curînd toate ziarele, toate site-urile vor avea o rubrică:

Părerea lui Cristian Bușoi despre…

Iar televiziunile de știri, dat fiind că au și mai multă  nevoie de bani,  vor da lui Cristian  Bușoi să prezinte Buletinul meteorologic.

În  fustiță și cu decolteu, desigur.

 E de presupus  că toate aceste intervenţii sînt urmarea paralelor date de Cristian Buşoi celor din redacţie cu sau fără forme legale.

Altfel, ce neghiob ar fi în stare să sacrifice un centimetru tipografic sau un minut de emisiune pentru a  oferi cititorilor sau telespectatorilor părerile lui Cristian Buşoi despre lume şi viaţă? Mai ales că, repet, aceste păreri sînt de  mediocritatea apei de ploaie care n-a fost colectată într-un butoi și, prin urmare,  se scurge inutilă la canal.

Întrebării puse de Digi tv luni seara, Alina Gorghiu i-a răspuns astfel:

„Domnul Buşoi, în acest moment, este propunerea organizaţiei de Bucureşti, o candidatură finală poate fi decisă exclusiv prin validarea în Biroul Politic Naţional. (...) Este un coleg activ şi munceşte foarte mult, rămîne de văzut în ce măsură va rămîne propunerea finală a Partidului Naţional Liberal”.

Duşmanii lui Cristian Buşoi s-au grăbit să interpreteze răspunsul ca un fel politicos al preşedintei PNL de a se disocia de candidatura lui Cristian Buşoi.

Deşi răutăcioasă, interpretarea e corectă.

Lidera PNL şovăie să şi-l asume pe cel care se comportă ca un candidat al partidului.

La această declaraţie, Alina Gorghiu n-a mai revenit.

La scurt timp după interviu, presa a fost inundată cu o declaraţie a lui Cristian Buşoi la o conferinţă de presă:

„Am discutat cu Alina Gorghiu. (…) Titlurile care s-au pus pe intervenţia domniei sale sînt puţin rupte din context, dumneaei nu a spus nicio secundă că nu sînt candidat, a explicat doar o situaţie procedurală din interiorul PNL, o situaţie procedurală foarte corectă”.

Cum adică?

Alina Gorghiu spune ceva în public din care se înțelege că   ambițiosul Cristian Bușoi nu e propunerea finală a PNL pentru primăria București, chiar dacă de o jumătate de an asistăm la   strădania lui Cristian Bușoi de a ne convinge că e demult candidatul oficial al Partidului.

 Normal ar fi fost ca Cristian Bușoi să-i ceară Alinei Gorghiu să revină asupra declarației de la Digi tv precizînd că presa i-a interpretat-o greșit, prin ruperea din context.

I-a cerut asta Cristian Bușoi Alinei  Gorghiu, și lidera PNL, prudentă, s-a eschivat sau chiar a refuzat?

Nu știm.

Știm însă că Cristian Bușoi aduce astfel în lumea celor care cuvîntă o altă ciudățenie:

 Ține o conferință de presă pentru a ne spune ce i-a spus lui Alina Gorghiu, deși distinsa n-a murit și, prin urmare, ar putea spune ea în direct la tv.

Și ce i-a spus Alina Gorghiu?

Că e candidatul PNL!

E ca și cum   un românaș de al nostru din Drumul Taberei s-ar lăuda peste tot că e însurat cu Prințesa de Monaco.

Argumentul lui?

I-a spus lui Prințesa că  în ciuda a ceea ce se știe oficial, ei doi sunt căsătoriți.

N.B. De ceva vreme  se duce o campanie de presă menită a convinge conducerea PNL că o candidatură a lui Cristian Bușoi ar fi  o greșeală. Eu nu cred că misiunea presei e de a porunci   partidelor ce să facă și ce să dreagă. Prin urmare textul meu nu stă sub semnul îngrijorării sau revoltei că PNL   va opta pentru candidatura lui Cristian Bușoi la  Primăria Capitalei. Din punctul meu de vedere e dreptul PNL de a  propune  drept candidat pe cine vor botinele Alinei Gorghiu.   Am scris textul  de mai sus   nu de pe pozițiile unui analist politic, ci de pe cele ale unui zoolog al politicii. Ce numai Darwin să descopere Galapagosul?!