Primul caz de criminal în serie din această ţară a adus şi căderea de capete, la Ministerul Justiţiei şi la conducerea Poliţiei.

Indolenţa de care au dat dovadă cei de la Poliţie, cărora li se semnalase dispariţia unei românce şi a fiicei sale de 8 ani, apoi uriaşa minciună cu care şi-au acoperit lipsa unei minime cercetări a dispariţiei, au scos oamenii în stradă.

Două proteste au avut loc în faţa reşedinţei preşedintelui, iar presa a taxat în fel şi chip atitudinea celor în decizia cărora stătea cercetarea dispariţiei a două persoane.

Presa a fost cea care a răspuns apelurilor disperate venite din partea unei cunoştinţe de-ale româncei date dispărute şi cea care a făcut cercetări la domiciliul dispărutei.

Presa a fost cea care a dezvăluit detalii despre cele două dispărute, şi le-a dat publicităţii.

În ciuda acestor insistenţe, poliţia a tratat cazul drept părăsire intempestivă a teritoriului cipriot de către cele două românce, neavând nicio bază pentru această ipoteză.

În tot acest timp criminalul acţiona nestingherit, alegându-şi alte victime. În total, au fost şapte fete şi femei. Întâmplător, trei având legătură cu România.

Dacă toţi cei cu responsabilităţi în asigurarea siguranţei şi-ar fi făcut datoria, poate unele crime ar fi fost evitate.

STS nu este la primele acuzaţii de „malpraxis” în România. La alegeri, la accidentul din Apuseni, acum, în chestiunea localizării apelului, de fiecare dată au fost pomenite disfuncţionalităţi ale acestui serviciu.

Niciodată asumate. Niciun cap căzut.

Te-ar putea interesa și: