Actualitate
Criminal sau pribeag în țară străină, hrănit la cantina săracilor? Aventura unui român în Irlanda. Exclusiv EVZ
Mansarda barului și cantina săracilor
Dezorientat şi flămând, s-a întors la Erin, patronul care-l adusese din România şi l-a rugat să-l reprimească. Acesta a făcut un gest de bunăvoinţă faţă de el. I-a spus că nu-l mai poate angaja şi plăti, dar îi acordă un răgaz de trei săptămâni, fie să plece înapoi în România, fie să-şi găsească altceva de muncă. În aceste trei săptămâni îi îngăduia să stea la mansarda unui bar pe care tocmai îl achiziţionase şi urma să-l restaureze.
Nu era degeaba cazarea. În schimbul acestui favor, Nicolae avea obligaţia să facă curat prin barul părăsit, adică să dezmembreze şi să scoată singur toate mobilele stricate şi tot ce mai era pe acolo, apoi să le ducă în spate, de unde urma să fie luate cu un camion de gunoi. Asta făcea toată ziua. Mansarda în care i se permisese să doarmă nu avea nici apă, nici încălzire, nici curent electric. Avea însă o canapea veche, ultima pe care urma să o dezmembreze şi să o arunce, pe care şi-a încropit culcuşul pentru noapte.
A descoperit şi cantina săracilor. Mergea acolo o dată pe zi, atât era programul, dimineaţa, între 9.30 şi 11.00. Mâncarea era adusă de la supermarket-urile din zonă. Alimente care mai aveau o zi până să expire sau chiar expiraseră. Mâncarea era mereu aceeaşi: o bucată de carne, cu legume. De regulă, cartofi.
„De foarte multe ori, carnea avea un gust sau o culoare ciudată. Când era rău de tot, rugam să-mi pună mai multe legume şi renunţam la carne. Era singura mea masă pe zi mai consistentă. Pentru seară, băgam în buzunar cât mai multă pâine de pe mese şi, dacă o convingeam pe câte o femeie de la cantină să-mi mai pună ceva legume la pachet, bine. Dacă nu, mâncam numai pâinea goală şi mă culcam” – îşi aminteşte Nicolae.
După trei săptămâni, îşi terminase treaba. Făcuse curat în viitorul bar. Patronul nu mai avea nevoie de el, aşa că l-a dat afară.
Nicolae a ajuns din nou pe străzi.
Recomandările noastre
