Suspiciunile de corupţie în Parlamentul European şochează tot atât cât ridică semne de întrebare. Cu procedee care au toate caracteristicile mafiei, dar ale căror obiective şi reţele sunt încă neclare. De ce să vizezi Parlamentul şi de ce pe aceşti aleşi? Lămuriri în şapte întrebări-răspunsuri cu Sandrine Roginsky, profesoară la UCLouvain şi specialistă în politică europeană.

1. Este inedită amploarea acestui caz în mediul european?

 

Amploarea este inedită, da. În trecut, Parlamentul European a fost deja arătat cu degetul. Mai ales după dezvăluiri ale unor jurnalişti britanici care au dovedit că unii deputaţi acceptau amendamente contra unor sume de bani. Dar aceste sume erau mai mici, nu erau implicate state, nici persoane atât de sus-puse ca vicepreşedinta parlamentului. Reţeaua nu era deci atât de dezvoltată cum pare să fie în cazul actual.

Ce e uimitor este că nu se găsesc cu adevărat legături puternice cu tipul de activitate al Parlamentului European. Or, nu este în mod special instituţia-far pentru aceste competenţe.

Prin tratatul de la Lisabona, Parlamentul a căpătat multă putere, dar mai curând pe subiecte precum legislaţia de mediu, piaţa internă, protecţia consumatorilor etc. Adică o legislaţie întreagă intra-europeană. Mai mult, în procesul de decizie, Parlamentul dă aprobarea şi Consiliul face ce vrea. Sau îşi dă avizul împreună cu Consiliul. Deci, în toate cazurile, în privinţa relaţiilor internaţionale, statele rămân actorii cheie. Am putea de aceea să ne punem întrebări în legătură cu ce face Qatarul faţă de state pentru a le spori loialitatea. Asta lărgeşte aria suspiciunilor.

 

2. Istoric, eurodeputaţii ar fi mai bine plătiţi tocmai cu scopul de a evita conflictele de interese. Se vede că asta nu îndepărtează corupţia de hemicicluri...

 

Istoria construcţiei mandatelor europene ne aminteşte de profesionalizarea care a avut loc în decursul anilor. În evoluţia democraţiei şi pentru ca locurile politice să nu mai fie rezervate notabilităţilor şi marilor burghezi, a avea un salariu suficient de ridicat a devenit normă pentru a nu fi susceptibil de a accepta bani de la alţii şi a intra în conflict de interese. Este adevărat pentru Parlamentul European, cum este şi pentru toate parlamentele. Aceasta permite oamenilor care nu sunt nici burghezi, nici rentieri să poată fi parlamentari, dar şi să se protejeze contra corupţiei.

 

3. La cât se estimează salariul unui eurodeputat?

 

Remuneraţia lunară a deputaţilor se ridică la 9.386 de euro înainte de impozitare, de la 1 ianuarie 2022. Ceea ce reprezintă 7.316 euro după scăderea impozitului. Salariul este condiţionat de prezenţă. Se poate adăuga bugetul ce le este alocat pentru locuinţă, deplasări etc. Este deci un salariu relativ ridicat, este clar, dar rămâne mai mic decât cel al unor funcţionari ai Parlamentului European.

 

4. Putem să-i considerăm pe eurodeputați „privilegiați”?

 

Salariile au fost crescute în momentul edificării UE. În mediul european, te afli într-un mix între parlamentari și diplomați. Diplomații sunt bine plătiți deoarece trăiesc departe de casă. Regăsim această idee în instituțiile europene. La bază, salariile erau ridicate pentru se încerca atragerea multor diplomați, în primii ani. Salariile sunt deci mari din motive istorice, pentru a limita corupția și conflictele de interese și pentru a ține cont de dificultatea muncii (în deplasare, etc).

 

5. Ținând cont de acest context, aceste suspiciuni de corupție sunt cu atât mai uimitoare…

 

În acest caz, totul este nebunesc. Această poveste seamănă mai mult cu un serial de televiziune decât cu realitatea din Parlamentul European. Dar chiar dacă salariile ar fi mai puțin mari, niciun element nu poate justifica asemenea acțiuni. Totul este „gros” în povestea asta. Asta nu pune sub semnul întrebării veridicitatea lucrurilor. Dar ai impresia că nu există discreție. Apoi asiști și la luări de poziție publică în plen. Privite retrospectiv, toate astea par suprarealiste. Există un aspect de serial tv. Dar pentru cei corupți, nu e prea profesionist.

 

6. Care ar fi obiectivele posibile ale acestor tentative de corupție?

 

Să vezi grămezile astea de bani pare incredibil. O deputată se apără spunând că ea nu știa că banii sunt la ea acasă. Toate astea sunt incredibile. Cazul are și o latură misterioasă. Deoarece asta ar însemna că Qatarul consideră că Parlamentul European are putere asupra dimensiunii relațiilor internaționale.

Or, nu acolo se situează locul Parlamentului European. Latura incredibilă este să vezi că persoanele care au dat bani au țintit o instituție care nu este cea la care te-ai gândi pentru obiectivele lor. Și să vizezi aleși la care nu te gândești ca având enorm de multă putere, în realitate. Există o latură inexplicabilă. Evident, există și problema transparenței și a riscului de corupție asupra cărora deputații atrăgeau deja atenția cerând reguli mai stricte. Dar când compari, există reguli în Parlamentul European care nu există în alte parlamente. Este, deci, o instituție care a avansat în aceste dosare ca pionieră.

Întrebarea este cum a ajuns Qatarul să identifice politicieni care ar fi coruptibili și să-i abordeze cu un scop precis. Asta este inexplicabil deocamdată. Ce arată asta în primul rând este și importanța faptului de a avea o presă liberă și o justiție liberă. Faptul că Parlamentul a reacționat repede și că nu a existat corporatism – vicepreședinta a fost demisă din funcție fără urmă de îndoială -, sunt elemente care pot să ne liniștească în legătură cu funcționarea democratică.

Poliția federală belgiană a confirmat că a găsit echivalentul a 1,5 milioane de euro cash.

 

7. Cazul va lărgi aria de suspiciuni?

 

El va rămâne în memorie. În Belgia, cu poveștile actuale din parlamentul walon, avem cu atât mai mult această imagine deteriorată a politicii și a celor care trăiesc din politică. Nu cred că asta va face bine Parlamentului European, cu atât mai mult cu cât rămâne instituția care este cea mai democratică, fiind aleasă direct de cetățeni. În orice caz, acest caz afectează imaginea, reputația, credibilitatea, legitimitatea instanței parlamentare europene și prin extensie a tuturor instanțelor parlamentare.

De asemenea, dă multă apă la moară complotiștilor. Căci s-ar putea spune că toate discursurile făcute în favoarea Qatarului vin, posibil, de la oameni care au primit bani. Asta deschide calea bănuielilor privind sinceritatea anumitor discursuri. Cred că scepticismul va crește și nu va fi ușor de reconstruit o legitimitate știrbită.

Coordonarea în timp cu Cupa Mondială e de asemenea ciudată. Nu e doar o coincidență. După percheziția la Marc Tarabella, îți vin imediat în minte toate ieșirile lui din presă în favoarea Qatarului în ultimele săptămâni, potrivit levif.be.

(Traducerea Rador)