Fisuri din ce în ce mai adânci brăzdează „edificiul” european. Și nu e vorba numai de faptul că atât globaliștii, cât și naționaliștii se pregătesc pentru alegerile europene din mai.

Disensiunile sunt din ce în ce mai mari și la nivelul statelor. Germania și Franța par să fi ajuns la o înțelegere. Merkel și Macron sunt gata să conducă Uniunea împreună și, evident, să-și împartă laurii și beneficiile.

Dar planurile lor, contestate puternic pe plan interne, se lovesc în UE de opoziția fățișă a țărilor grupului de la Visegrad, dar și a Italiei, Ultimele mutări de pe tabla de șah a Europei merită o analiză atentă. În tabăra globalistă, Merkel și Macron vor să dea un exemplu că renunțarea la suveranitatea națională aduce mari beneficii.

Deși Angela Merkel se apropie de finalul carierei politice, iar Macron se confruntă cu frământări sociale majore, cei doi lideri sunt gata să-și angajeze țările într-o nouă aventură riscantă- un prototip a ceea ce ar putea însemna o Europă unită care își arogă și mai multă suveranitate în detrimentul statelor care o compun.

Tratatul pe care cele două puteri europene anunță că îl vor semna pe 22 ianuarie la Aachen, fosta capitală a imperiului european al lui Charlemagne, prevede o coordonare a mișcărilor celor două țări la Bruxelles, dar și o politică externă comună, o strategie de apărare coordonată și reguli identice în ceea ce privește afacerile.

Cum Macron nu a fost de acord să cedeze Uniunii Europene locul Franței în Consiliul Permanente de Securitate al ONU s-a ajuns la un compromis. Franța va sprijini Germania pentru ca aceasta să intre în cercul exclusivist al superputerilor. Obiectivul pare însă destul de greu de atins, dacă ne gândim că relațiile Germaniei nu sunt foarte bune cu Statele Unite.

Dar tratatul de la Aachen, care urmează să fie ratificat după semnare de parlamentele celor două țări, mai are un scop cel puțin la fel de important, Să transforme tandemul franco-german, nucleul dur al UE, într-o fortăreață a globalismului și politicilor progresiste.

O recunoaște, e drept cu alte cuvinte, un comunicat emis de staff-ul lui Emmanuel Macron, care vorbește despre „angajamentul în favoarea securiății și prosperității celor două popoare în cadrul unei Europe cu mai multă suveranitate, o Europă unită și democratică.”

Ce putere de seducție va avea proiectul globalist franco-german asupra celorlalte țări europene e greu de spus. Cert este însă că și tabăra anti imigrație își strânge rândurile. Vicepremierul Matteo Salvini a vizitat Polonia pentru a se întâlni cu președintele partidului de guvernământ, Jaroslaw Kacynsky, în încercarea de a-l convinge să se alăture unui viitor grup naționalist după alegerile europene.

În acest moment, Liga Nordului a lui Salvini face parte din grupul pentru o Europă a Națiunilor și Libertăților (alături de le Pen și Geert Wilders), în vreme ce partidul lui Kacynsky aparține grupului Conservatorilor și Reformiștilor. Deși Salvini spune că cele două partide au poziâii similare în multe privințe, polonezii sunt destul de rezervați, poate și din cauza declarațiilor laudative la adresa lui Putin pe care le-a fîcut Salvini.

Există însă și o altă cheie a conflictului deschis dintre partidele și guvernele naționaliste și cele globaliste. O nouă cortină de fier amenință Europa. Cel puțin asta lasă să se înâeleagă premierul maghiar Viktor Orban, care crede că într-un viitor nu foarte îndepărtat vor exista două civilizații europene, una "care își construiește viitorul pe o coexistență mixtă islamică și creștină", cealaltă, în Europa Centrală, care va fi doar creștină.

Deși partidul său FIDESZ este membru al Partidului Popular European, Orban nu a ezitat să salute cooperare dintre Polonia și Italia. "Axa Varșovia-Roma este una dintre cele mai minunate evoluții. Am speranțe mari în ceea ce privește această colaborare", a declarat Orban, care nu a ezitat să-și exprime dorința ca forțele care se opun imigrației să devină majoritare în toate forurile europene, inclusiv în Parlament și în Comisia Europeană.

Cât îi privește pe actualii lui colegii din PPE, Orban e foarte nemulțumit că aceștia își caută aliați printre partidele pro-imigrație.