Mii de minori români nu au acte de identitate. Prin urmare, nu au nici drepturi, dar nici nu pot fi traşi la răspundere dacă încalcă legea.

Alexandru nu-şi ia ochii de la noi. N-are astâmpăr, se hârjoneşte puţin cu colegul de bancă, apoi începe să-şi frământe mâinile şi încearcă să-şi spună povestea. E un băiat chipeş, de 14 ani, care, pentru statul român, s-a născut adolescent. Motivul: a căpătat identitate abia acum, când a primit carte de identitate la intervenţia reprezentanţilor organizaţiei "Salvaţi Copiii". O scoate mândru din buzunar, ca pe-o diplomă primită la vreun concurs. "Uite", spune cu o sclipire în ochi, întinzând cartonul plastifiat cu poza lui pe el.

La 14 ani, în clasa a V-a

Alexandru nu a primit nici alocaţie, nici asistenţă medicală, iar dacă, prin absurd, s-ar fi gândit să spargă o bancă, poliţia ar fi fost în mare dificultate când ar fi trebuit să-l reţină. Pentru că nu exista. "Când mă oprea seara câte un poliţist şi-mi cerea să mă legitimez, îi spuneam că nu am acte şi-mi zicea că fac mişto de el. Şi i-o dădeam pe mama la telefon să-i explice", spune şmechereşte băiatul.

Pe mama sa a descoperit-o târziu, pentru că "a fost pe punctul de a-l abandona la naştere". A fost "ridicat" din maternitate de bunici, care l-au crescut. "Am făcut patru clase că m-a primit domnul director şi fără acte. Apoi, a venit alt director şi am fost dat afară. Aşa se face că acum sunt abia în clasa a V-a şi mă mai ajută bunica la teme", încheie Alexandru, care a fost inclus în programul "A doua şansă", după ce trei ani a stat "pe tuşă".

Povestea lui nu se diferenţiază cu mult de cele ale altor câtorva mii de copii inexistenţi pentru autorităţile din România. E doar mai norocos, pentru că majoritatea micuţilor fără acte nu sunt primiţi nici la şcoală, chiar dacă o astfel de măsură - impusă, de regulă, de directorii instituţiilor de învăţământ -, este abuzivă. Acum, este cu atât mai norocos cu cât nu doar că-şi poate continua studiile, dar are şi cu ce să se laude prietenilor şi ce să le arate pe stradă poliţiştilor: o carte de identitate.

"Născuţi" la 18 ani

În situaţia în care s-a aflat până nu de mult Alexandru se regăsesc şi cei patru copii ai familiei Gusti (de 13, 15, 17 şi 18 ani), dar şi mama, şi bunica lor. O familie care nu a trebuit să dea niciodată seamă autorităţilor, nu a cotizat la asigurările de sănătate, nu a primit alocaţii şi nu a avut acces la educaţie. Motivul: timp de trei generaţii, nu a figurat în niciun document oficial.

În cazul lor, lipsa actelor de identitate s-a perpetuat în timp, ca un păcat moştenit. "Problema a fost întâi la mine, că nu aveam acte, că mama nu mai ştia cu exactitate când m-a născut. Ce să-i faci, are şi ea o vârstă.

În plus, nici ea nu a avut acte. Mai avem acum de înfruntat ultima instanţă şi o să aibă acte cu toţii: cel mai mare, de 18 ani, născut pe 10 august, celălalt, de 17 ani - pe 1 ianuarie, apoi, celălalt, de 15 ani - pe 30 octombrie şi fata, născută în 1997, pe 15 aprilie", spune Floarea Gusti, punând accentul pe fiecare dată de parcă ar vrea să arate că refuză să ducă mai departe "păcatul inexistenţei".

"Vreau să fiu avocat, să scap nevinovaţii de puşcărie"

Şi, dacă acesta n-ar fi de ajuns, fata cea mică, elevă în clasa a VI-a, poartă temporar numele unei verişoare care i-a împrumutat, cu ceva timp în urmă, actul ei de identitate şi, odată cu el, dreptul la educaţie. Aşa că fata răspunde acum şi la numele Lililiana - aşa cum o ştiu colegii la şcoală -, dar şi la cel de Maria Alexandra, aşa cum a vrut mama ei să o cheme şi cum va fi înscris şi în documentul ei de identitate.

"M-am gândit că băieţii or să meargă ei, or să-şi găsească de muncă, dar cu fata ce fac? Trebuia să facă şcoală. Şi am luat certificatul unei nepoate, că tot nu voia să meargă la şcoală, şi mi-am dat fata în clasa I. Acuma, i-am explicat domnului director situaţia şi ne-a înţeles", explică mama fetei demersurile ilegale pe care le-a făcut "spre binele copilului". "Vreau să fiu avocat, să scap oamenii nevinovaţi de la puşcărie", o completează Maria Alexandra, până de curând Liliana.

Dacă pe ea a salvat-o faptul că e fată, pe fratele ei Costin Ştefan pare să-l salveze boxul. E campion naţional şi, spre deosebire de fraţii lui, a văzut aproape toată ţara. "Târgu-Jiu, Iaşi, Deva, Ploieşti, Arad. Şi am stat doar la hoteluri", enumeră băiatul oraşele româneşti prin care a trecut, ca pe cele mai exotice capitale ale lumii. Mama lui merge la fiecare meci pe care-l susţine în Bucureşti şi înviorează galeriile, ţipând din toţi rărunchii.

"Mie nu-mi place când vine la meciuri. Că mie nu mi-e frică, dar ea strigă «Au!!!!» de câte ori iau câte un pumn, spune băiatul trăgând cu ochiul la mama lui, Floarea, curios să vadă dacă aceasta are vreo reacţie. Femeia înţelege: "Îmi place la meciuri, când stau acasă mi-e frică".

Toţi băieţii ei au buchisit alfabetul la vârste târzii, prin programul "A doua şansă". Cei de la "Salvaţi copiii" i-au îndrumat acum să-şi facă şi acte. Urmarea: cel mai mare dintre copii îşi va primi cartea de identitate la 18 ani, odată cu certificatul de naştere. "E în clasa I. A trecut doamnă?", se întoarce femeia, amintindu-şi brusc că anul şcolar s-a terminat, şi zâmbeşte mul ţumită după ce primeşte aprobarea asistentei sociale. "Deci e a doua...", încheie ea cu mândrie.

"M-am gândit că băieţii or să meargă ei, or să-şi găsească un loc de muncă, dar cu fata ce fac? Trebuia să facă şcoală. Şi am luat certificatul de naştere al unei nepoate, că tot nu voia să meargă la şcoală, şi mi-am dat fata în clasa I.“, FLOAREA GUSTI, mamă a patru copii fără identitate

REALITATE ROMÂNEASCĂ

Prea săraci pentru a obţine documente

Cauzele pentru care mii de copii români ating şi majoratul fără să aibă vreun act de identitate sunt diverse, dar în centrul lor stau condiţiile precare de viaţă, susţin specialiştii.

"Majoritatea provin din medii defavorizate, din comunităţi rurale unde accesul la oraş e mai greu. Unii ajung să locuiască în alte zone ale ţării şi ar trebui să meargă să-şi obţină documentele din localitatea în care s-au născut şi nu au bani pentru asta, alţii fac parte din familii de romi, care nu pun preţ absolut deloc pe documente şi nu ţin cont de beneficiile pe care acestea le-ar aduce copiilor lor. Mai există situaţiile în care femeile au născut acasă şi nu s-au mai dus ulterior să-şi declare copiii şi să le facă acte", explică Liliana Bibac, reprezentant al "Salvaţi Copiii".

Ea şi colegii ei îi ajută pe micuţii aflaţi în această situaţie să demareze în instanţă procese de înregistrare tardivă şi să meargă la şcoală prin programul "A doua şansă". Asta, întrucât, din cauză că nu au identitate, cei mai mulţi dintre ei nu au fost primiţi la şcoală, în ciuda faptului că legislaţia românească nu condiţionează înscrierea în clasa I de deţinerea acestor documente.

Însă, deşi încalcă legea, directorii de instituţii de învăţământ care-i resping nu sunt sancţionaţi pentru asta.