Editura Evenimentul si Capital

Impotenţa conducerii Muzeului Satului în faţa unei reparaţii istorice: casele basarabene. „Vindecarea rănilor rămase după ocupaţia străină”

Autor: | | 1 Comentarii | 1394 Vizualizari

Casele şi morile din Basarabia au fost demolate la ordinul unui ofiţer sovietic originar din ţinutul dintre Prut şi Nistru, care, plimbându-se prin Muzeul Satului, s-a enervat foarte tare că regimul comunist de la Bucureşti nu ştersese toate urmele care atestau că Basarabia e parte istorică a României.

- EVZ: Domnule Liviu Petrina, înţeleg că aveţi mari amărăciuni cu privire la abandonarea continuă a Basarabiei din partea guvernanţilor noştri. Să le luăm pe rând. Să începem cu reconstruirea caselor ba sarabene la Muzeul Naţional al Satului din Bucureşti.

- Liviu Petrina: La Muzeul Naţional al Satului ,,Dimitrie Gusti” din Bucureşti au fost cândva case din Basarabia, iar acum Asociaţia Casa Gratis Pro Deo acţionează pentru reconstruirea lor. Au fost trei case şi câteva mori de apă.

Acum patru ani, în primavară, exact la 30 aprilie 2014, am mers la celebrul Muzeu al Satului din nordul Bucureştiului să văd o casa din Basarabia; preconizam deschiderea unei librării dedicate cărţilor/ revistelor ce apar în Basarabia şi Bucovina şi mă gândeam să construiesc o casă tipic basarabeană, care să adăpostească librăria.

M-am adresat unui custode ce se plimba prin muzeu; era chiar director-adjunct. Mi-a spus că nu mai sunt casele basarabene, nici morile din Basarabia. Au fost demolate prin 1948, aruncate la groapa-comună.

M-am cutremurat şi mi-am spus: Aşadar, precum au fost aruncaţi în închisoare, apoi la Groapa-Comună, Bărbaţii Neamului Românesc, un Iuliu Maniu, un Pan Halippa, Brătienii, Elita Română ce a refăcut Unirea la 1918, tot aşa şi Casele şi Morile Basarabe, toate au fost arestate / demolate / aruncate la Groapa-Comună, în Siberia întinsă peste întreaga Românie ocupată de ţariştii-sovietici!

- Extraordinar! Nu au încăput de casele noastre? Ce aţi făcut aflând asta?

-În primul rând am simţit o vinovăţie împovărătoare, o tristeţe dureroasă. Mi-am reproşat că nu am ştiut despre acea sălbatică demolare, că, la un sfert de secol de la Evenimentele din 1989 şi la o jumătate de secol de la „Declaraţiade-Independenţă faţă de Uniunea Sovietică”, proclamată, cum a fost, încă de regimul comunist al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, în 1964, Casele Basarabe şi Morile-de-Apă / deVânt de Dincolo-de-Prut nu au fost încă re-primite pe plaiurile Muzeului Naţional al Satului...

Povară, tristeţe, durere... Asociaţia Casa Gratis Pro Deo (GPD) apără, între altele, prin Statut, tradiţiile, obiceiurile, însemnele şi tot ceea ce constituie componente ale identităţii naţionale a Românilor, precum şi al minorităţilor ce vieţuiesc în România. Apără clădirile de patrimoniu care reprezintă valori perene pentru comunitate, precum şi monumentele naturale sau făcute de om. Am scris imediat, în aceeaşi zi, conducerii Muzeului, o scrisoare straşnică prin care rugăm să fie readuse, în Sanctuarul din Capitala României, Casele şi Morile Basarabe, fără întârziere. Iată Scrisoarea din 30 Aprilie 2014: „Din datele pe care le avem –inclusiv din frumosul Album ce laţi dedicat Muzeului Naţional al Satului– am înţeles că în cadrul Muzeului, între cele 346 de monumente (2009) nu este nici unul din Basarabia!

Am înţeles că, până la ocupaţia sovieto-comunistă, existau trei case din Basarabia (din judeţele Lăpuşna, Orhei şi Cetatea Albă), iar mai înainte erau şi opt mori de vânt şi de apă din această Provincie a României.

Desigur, este trist să constatăm că, după un sfert de secol de la căderea comunismului (după o jumătate de secol de la „Declaraţia de Independenţă faţă de URSS” din 1964), nu s-a restituit Muzeului Satului comoara Basarabeană...

Vă rugăm –respectuos, dar stăruitor– să faceţi fără întârziere demersurile necesare pentru a rezolva această gravă, inacceptabilă situaţie. Vă sugerăm să recurgeţi la un Proiect bazat pe fonduri europene, dacă Bugetul Ţării nu poate oferi imediat sumele necesare pentru aducerea şi re-construirea caselor Basarabe.

Dacă ilustrul Dimitrie Gusti a construit Muzeul Satului în două luni (29 de gospodării), credem că şi urmaşii săi de astăzi ar putea rezolva problema (2-3 gospodării) în două săptămâni...”.

Am alertat totodată şi Instituţiile Statului, Ministerul Culturii. În seara acelei zile am deplâns situaţia la postul de televiziune Naşul, cerând celor responsabili o rapidă soluţionare.

Promisiunea din 2014

- Cum au evoluat lucrurile?

- După câteva luni, prin 18 August 2014, am primit un răspuns datat... 17 Iunie 2014 ! Un răspuns de la managerul Muzeului, doamna conf. univ. dr. Paulina Popoiu.

- Un răspuns pozitiv?

- Un răspuns birocratic, niţel infatuat. Eram asiguraţi că ,,Muzeul Naţional al Satului a avut deja în vedere reprezentarea arhitecturii Românilor din afara graniţelor (Bucovina, Basarabia, Banat) şi considerăm că un loc deosebit trebuie să îl aibă reprezentarea Basarabiei în expoziţia permanentă.” Ba ni se mai spunea: „Mai mult, chiar din anul 2011 (trecuseră peste 20 de ani de la căderea comunismului) s-a realizat o cercetare de teren în cadrul proiectului de cercetare multianual al Muzeului - Repertoriul arhitecturii vernaculare, în regiunea Orhei. Cercetarea a avut în vedere aprofundarea cunoştinţelor [asupra] arhitecturii în piatră, specifice Basarabiei, în vederea repertorierii şi viitoarei reprezentări în Muzeu (prin transfer sau reconstrucţie). În acest sens, s-a luat contact şi cu specialişti de la muzee din Chişinău, care şi-au oferit sprijinul de specialitate în cadrul unui asemenea proiect.”

Deşi se mai arăta în Răspunsul Conducerii Muzeului că Zona Basarabă a Muzeului a fost cândva acaparată de Primăria Bucureşti şi se aşteaptă eliberarea ei, am avut iniţial speranţa că s-au pornit lucrurile în direcţia bună.

Eram anunţaţi că Muzeul va demara „un nou Proiect de investiţie ce va viza refacerea / reprezentarea în Muzeu a unor asemenea obiective reprezentative, pe care le considerăm de mare importanţă etc. etc.”. Din păcate, au trecut peste patru ani şi suntem în acelaşi punct al neputinţei!

- V-aţi descurajat? Ce aţi mai întreprins?

- Nu, nu m-am descurajat, dimpotrivă m-am străduit să identific soluţii cât mai rapide de rezolvare. Am revenit cu insistenţe mereu la Muzeul din Bucureşti, la Ministerul Culturii. Am cerut sprijin de la ,,Ambasada R. Moldova la Bucureşti”. Am vorbit la Televiziune etc. Muzeul parcă a amuţit: nu ştie ce să spună, dar nu face nimic şi timpul trece. În aprilie 2017, am avut ocazia să-i întâlnesc la un spectacol oficial, stând în loje apropiate, pe cei doi miniştri ai Culturii: de la Bucureşti şi din Provincia Basarabă. Le-am prezentat, într-o scurtă convorbire, problema şi i-am prevenit că le voi trimite detalii în scris. Aşa am făcut chiar a doua zi; ambii demnitari - doamna Monica Babuc şi domnul Ionuţ Vulpescu - mi-au confirmat în scris primirea scrisorilor mele. Ambele ministere s-au arătat dispuse să sprijine acţiunea.

Vorbind despre această problemă cu fie-iertatul Alexandru Moşanu, vrednicul Preşedinte al Parlamentului Unionist, dânsul s-a oferit să o încurajeze pe doamna Babuc: ,,Mi-a fost studentă, lăsaţi că vorbesc eu cu dânsa, o să rezolve fără-întârziere”. Deşi grav bolnav, marele Bărbat-de-Stat octogenar găsea energie să mai contribuie cu ceva la vindecarea rănilor rămase după ocupaţia străină ...

„Am împins cu umărul Porţile Ministerului Culturii”

- Şi cum au evoluat lucrurile?

- Aşa am intrat în Anul Centenar. Mi-am spus: nu se mai poate aştepta!

Anul acesta Casele şi Morile Basarabe trebuie să revină Acasă! Am reluat bătălia mediatică, la televiziune. Am alertat şi alte personalităţi care înţeleg Cauza Basarabă.

Am implicat şi Administraţia Prezidenţială, care a pus la îndemâna Ministerului Culturii demersul nostru. Am împins cu umărul Porţile Ministerului Culturii, ale Primăriei, ale Muzeului.

Convorbiri bune am avut cu domnul Alexandru Pugna, secretar de Stat la Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale (frumos Titlu; să fie onorat!). Domnul ministru Pugna însuşi a fost student deal poetului şi omului politic Ioan Alexandru şi de-al meu la Universitatea Creştină Năsăud.

Am certitudinea că dumnealui a înţeles foarte bine imperativul rezolvării problemei în acest An Centenar. I-am spus limpede: Aveţi o şansă şi o datorie, trebuie să dăruiţi Centenarului Casele Basarabe!

- Centenarul trece, casele basarabe nu revin la locul lor...

Mesaje terifiante, transmise Ancai Pop, dupa deces! JIGNITA si moarta! E incredibil ce se intampla, in Romania

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: EVZ Special

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI