Femeile care-ţi cer biletul în tramvai renunţă repede la job, din cauza neobrăzării călătorilor. Cele care rezistă spun că lucrează cu duhul blândeţii.

Calmi, politicoşi, zâmbăreţi. Pe scurt: „prietenii” călătorilor. Controlorii RATB vor trebui să semene cu însoţitoarele de bord. Este visul lui Gheorghe Aron, directorul Regiei Autonome de Transport Bucureşti, care a impus, în acest sens, şi reguli noi de selecţie a controlorilor. Planul rămâne deocamdată la stadiul de vis pentru că, în realitate, cei care se califică pentru această muncă renunţă uşor. „Fluctuaţia, în cazul controlorilor, e de 100%”, spune Aron. Cu alte cuvinte, câţi intră în meserie, tot atâţia pleacă. Motivul principal: salariul prea mic ca să justifice insultele şi, pe alocuri, pumnii călătorilor din Capitală.

Cu Bac şi stăpânire de sine Criteriile de selecţie a controlorilor nu ţin de vârstă sau sex, deşi Aron recunoaşte că femeile, cu vorba bună, scot mai uşor de la călătorii prinşi fără bilet actele de identitate pentru a scrie amenda. „Trebuie să aibă o diplomă de Bacalaureat, să ştie o limbă străină, atât cât să se poată înţelege cu un cetăţean străin, să cunoască ruta pe care fac controlul pentru ca, la nevoie, să ştie să răspundă la întrebările călătorilor şi, cel mai important, să aibă autocontrol. Te înjură, rabzi!”, spune directorul RATB. Pe cele 1.600 de autobuze ale oraşului sunt acum mai puţin de 300 de controlori, faţă de 500, minimul necesar. „Am avut cazuri în care au renunţat după prima ieşire pe traseu”, explică Mirela Bahrin, şeful Biroului Controlorilor.

Cei mai mulţi dintre angajaţi sunt studenţi, dar în sistem există şi controlori cu experienţă de zeci de ani. Jumătate dintre aceştia sunt femei. „În ultima vreme au venit să se angajeze casieriţe de la supermarketuri sau agenţi imobi liari”, spune Bahrin. Numărul mic de controlori e, poate, explicaţia procentului mare de blatişti: peste 75% dintre bucureştenii care circulă cu mijloacele de transport în comun au călătorit fără bilet, cel puţin odată, potrivit unui sondaj efectuat RATB. Ţigani cu abonament, români cu limba aspră

Din corpul de control RATB, format, de fiecare dată, din echipe de doi-trei controlori, în ţinută vestimentară tip (gri-bleumarin), face parte şi Lelioara Neagu. Are 47 de ani şi cere biletele sau abonamentele la control de un an. La interviul de angajare a fost întrebată ce va face când o vor lua-o la înjurat adolescenţii. S-a gândit mult, dar a acceptat postul. Altă soluţie n-a avut. „Îmi amintesc şi acum primul proces-verbal. Îmi tremurau mâinile şi vocea, şi-mi era teamă să nu mă fac de râs”, povesteşte femeia, care nu mai are acum nicio emoţie. A învăţat să-şi adapteze discursul pe fiecare tip de călător.

„Îmi dau seama din start, numai uitându-mă la om, care va fi discuţia şi tonul”, spune Neagu. Are şi un truc: „Îi privesc tot timpul în ochi şi nu ridic sub nicio formă tonul”. Metoda pare să dea rezultate: până acum nu a fost niciodată îmbrâncită sau înjurată. Cel mult i s-a răspuns cu: „La câţi nervi am azi, mai vii şi tu pe capul meu!”. Spune că nu face discriminare în autobuz, controlează şi romi, şi români. „Am avut surpriza să găsesc ţigani cu abonament, politicoşi, şi oameni respectabili, după felul în care erau îmbrăcaţi, care să-mi vorbească urât”. Mită spune că i s-a oferit, dar că a refuzat. De ruşinea şefei care a angajat-o la nevoie. Te înjură, dar ai un loc de muncă

La meseria asta, hulită de toată lumea, controloarea a învăţat să iubească oamenii şi comunicarea cu ei. Îi sunt necesari banii, care nu sunt mulţi, dar o ajută să-şi întreţină familia. În plus, la vreme de criză, are siguranţa locului de muncă: „RATB va exista întotdeauna”. Aşa se explică răbdarea cu care trece peste fiecare vorbă urâtă. A învăţat că ceea ce face e o meserie şi atât, de care se dezlipeşte imediat ce a predat, la sfârşitul zilei, legitimaţia de controlor. „M-am obişnuit să mă detaşez, de la un autobuz la altul, de toate replicile urâte ale diferiţilor călători, iar acasă nu mă mai gândesc deloc”.

PROBLEMELE CĂLĂTORILOR Scuza frecventă: n-am avut de unde să iau bilet

În fiecare zi, controlorul pleacă în buzunar cu zece „cartonaşe roşii”, cartele suprataxă, prin care se amendează călătorii cu 50 de lei, preţul unui abonament lunar pe toate liniile. Sunt zile în care epuizează toate „cartonaşele” şi zile în care nu dă nicio amendă, deşi controlează, în opt ore de lucru, 200 de călători. Controlorii recunosc ceea ce ştiu toţi bucureştenii: unii mai scapă, speriaţi de uniformă, şi sar pe uşa autobuzului, alţii, care se jură că n-au avut bani de bilet sau s-au grăbit, femeile gravide sau cei „mai tari de gură” sunt iertaţi. Mulţi dintre „clandestini” motivează, cel mai des, lipsa tonetei de bilete.

Adevărat, din cele 2.500 de staţii RATB, doar 300 au tonete. Scuza însă nu te fereşte de plata amenzii. „Spiritul civic” (care se traduce prin abonament, dacă circuli frecvent cu RATB, sau un portofel electronic, pe care să-l treci prin faţa validatorului de câte ori mergi cu tramvaiul) ar trebui să funcţioneze şi după ora 21.00, când se închid tonetele, deoarece controlorii se află pe traseu după orarul şoferilor RATB, adică până la ora 23.30. De anul acesta, Gheorghe Aron vrea să introducă în staţii automate de bilete, rezolvând astfel şi problema anunţului cu „Revin imediat”, pe care vânzătoarele de bilete îl pun uneori în geam.

DILEMĂ Cine-i controlează pe ei Pe vremea abonamentelor de hârtie, controlorii RATB puteau fi verificaţi de călători dacă se află la muncă sau la o „mică şpagă”: nu trebuia decât să soliciţi foaia de drum, în care era notat traseul pe care avea voie să efectueze controlul. Acum, această verificare nu mai poate fi făcută decât de personalul Regiei. Bucureştenii trebuie să se mulţumească doar cu legitimaţia, care atestă funcţia controlorului. Iar dacă au probleme sau vor să facă vreo reclamaţie, sunt invitaţi să sune la Biroul Relaţii cu Publicul, la numărul 021.311.13.98 sau 021.336.56.50/ interior 117/ 120/ 121.