Președintele Biden și-a dedicat cea mai mare parte a discursului său de marți despre starea națiunii pentru celebrarea unei lungi liste de realizări - în accepțiunea lui - legislative și economice: cheltuieli pentru programe sociale și lucrări publice, subvenții pentru cipuri electronice, chiar și mai multe subvenții pentru energia verde și o piață a muncii robustă. Dar, dacă el a făcut atât de mult pentru America, atunci de ce pare că cea mai mare parte a Americii nu-i apreciază munca?
Aceasta e contradicția care-i bântuie președinția acum, când intră în al treilea an de mandat și-și plănuiește probabil campania de realegere. Nemulțumirea reiese suficient de clar din sondaje. Rata aprobării lui a urcat la 44,2% în media sondajelor realizată de [site-ul] RealClearPolitics (RCP), dar ar fi trebuit să crească și mai mult cu toate aceste presupuse vești bune. Gallup indică o rată a aprobării de 41%. Aprobarea pentru performanța economică a lui Biden se situează pe RCP la 38%.
Ultimul sondaj Washington Post/ABC e chiar și mai defavorabil președintelui. Cam 41% din americani spun că o duc mai prost cu banii decât la momentul învestirii lui Biden, și doar 16% spun că o duc mai bine. Cei mai mulți - 62% - afirmă că Biden a realizat fie nu foarte mult, fie puțin sau nimic. Aici sunt incluși și 22% din democrați.
Și iată vestea cu adevărat proastă pentru Biden. Vreo 58% din democrați afirmă că ar prefera un alt candidat la președinție în 2024 din partea partidului; ba chiar Biden ar pierde într-o confruntare directă cu fostul președinte Trump, cu 48% contra 44%.
Dar sondajele nu sunt decât un stop-cadru al unui anumit moment dat, și puțini alegători sunt concentrați acum pe alegerile din 2024. Biden ar putea crește în sondaje dacă economia va evita o recesiune, dacă inflația se va reduce și dacă Ucraina ar alunga Rusia din cea mai mare parte a teritoriilor ocupate sau din toate.
Oricum, merită pusă întrebarea de ce o președinție atât de izbutită cum pretind Biden și presa că ar fi nu a reușit să convingă și opinia publică. O parte a răspunsului o constituie polarizarea, care face ca adepții unui partid să se opună automat unui președinte provenit din celălalt partid. Numai că acest lucru explică doar vreo 40% din rata dezaprobării, nu și restul de 16%.
Vom vedea cât de mult va rezista Biden Unificatorul 2.0
Biden a contribuit și el la polarizare, prin programul său politizat din primii doi ani de mandat, după ce în campania electorală se recomandase drept unificator. S-a căznit să treacă prin Congres noi cheltuieli de trilioane de dolari, cu majorități la limită. Administrația sa folosește puterea legislativă pentru a impune prioritățile progresiste ale dezbinării rasiale și alarmismului climatic, adesea fără o autoritate legală adecvată. Curtea Supremă i-a infirmat deciziile privind obligativitatea vaccinării și suspendarea evacuării chiriașilor rău platnici la nivel federal, și e probabil să procedeze la fel în privința ștergerii datoriilor studenților.
De asemenea, retorica președintelui a fost la fel de polarizantă ca aceea a lui Trump. A declarat despre o lege electorală din Georgia că e „Jim Crow 2.0” [segregare rasială - n.trad.], iar pe republicani i-a comparat cu Bull Connor [politician rasist, celebru în anii '60 - n.trad.]. Republicanii cred în „semi-fascism”, iar cei care vor să se folosească de plafonul datoriilor pentru a diminua cheltuielile federale reprezintă „haos și catastrofă”.
Toate acestea poate că-i mobilizează pe democrați, însă îndepărtează majoritatea populației. Acesta ar putea fi și motivul pentru care surse de la Casa Albă au lăsat să se scurgă în presă înainte de discursul de marți informația că Biden va evita o asemenea retorică și chiar a editat personal textul discursului în acest sens. Vom vedea cât de mult va rezista Biden Unificatorul 2.0.
Cea mai mare problemă a președintelui e aceea că nici una dintre victoriile lui legislative nu a produs beneficiile promise de el. Legea pandemică din martie 2021 de 1,9 trilioane de dolari a injectat atât de multe lichidități în economie încât a declanșat o inflație istorică. Rezultatul este acela că, raportat la inflație, celor mai mulți americani nu le-au mai crescut veniturile de doi ani. Ceea ce umbrește rata scăzută a șomajului ori de câte ori oamenii își fac cumpărăturile de zi cu zi. Și pot și ei să priceapă că cele aproape 500 de miliarde de dolari în cheltuieli și subvenții fiscale din Legea Reducerii Inflației din 2022 nu au avut absolut nimic de-a face cu reducerea inflației.
Americanii observă totodată și destrămarea consensului social, ceea ce-i face să se teamă pentru țara lor. Criminalitatea poate că nu mai e atât de ridicată ca în anii '90, dar în orașele mari a crescut considerabil. Fluxul de imigranți peste graniță ar fi mai puțin îngrijorător dacă ar exista impresia că e Biden e preocupat să-l oprească. Iar flagelul fentanilului nu e din vina lui, însă denotă un declin tulburător al valorilor, notează wsj.com
Cât despre politica externă, americanii pot vedea că lumea devine mai periculoasă, iar răufăcătorii ei mai îndrăzneți. Biden a făcut o treabă bună, chiar dacă tardivă, în privința înarmării Ucrainei, însă nu a reușit să-l descurajeze pe Vladimir Putin.
China a devenit mai puțin belicoasă în ultima vreme, dar cu nimic mai puțin agresivă în acțiuni, după cum o dovedește și provocarea ei cu balonul spion. Iranul continuă să avanseze cu programul lui nuclear, în ciuda protestelor Americii și aliaților.
Toate acestea înseamnă că există motive din belșug pentru ca alegătorii să fie sceptici în privința pretențiilor tot mai mari de succes prezidențial ale lui Biden. Norocul lui este că republicanii nu reușesc să acționeze, căci în caz contrar ar fi fost într-o situație mult mai dificilă.
(Traducerea Rador)