"Decât să fiu mediocru la toate, mai bine să fiu foarte bun la ceva. Cred că, în jocul de şah, mai am mult de crescut, pot fi mult mai bun", spune Constantin Lupulescu, campionul naţional la şah al României.

Ne dăm întâlnire la metroul de la Piaţa Iancului. Aşadar, nu a venit cu maşina, şi nu pentru că a preferat să vină cu metroul, ci pentru că nu are una. Are 27 de ani, stă în Buftea împreună cu mama lui, azi e în Bucureşti să îşi înnoiască buletinul. Mergem într-un local simplu, cu mese şi scaune din plastic.

Nu-l recunoaşte nimeni pe stradă sau la masă, nici nu ne aşteptam la asta. Ne aşezăm, cei de lângă noi sunt fascinaţi de emisiunile de la televizor. E în jur de ora cinci, pe Antena e Moni, pe ProTV e Pepe. Se vorbeşte de divorţuri. Eu stau cu spatele la televizorul atârnat pe perete, el cu faţa. Luăm două sucuri şi vorbim despre şah. Mă gândesc că e o premieră pentru localul în care suntem. Aş pune pariu pe pionul din faţa regelui că am dreptate. Aş fi pierdut: "Ştiu locul ăsta de la Dacian (Dacian Pribeanu - un prieten al lui Constantin, şahist şi el)".

Locul 23 din sute de participanţi: "Am făcut praf" turneul

Tocmai s-a întors de la Campionatul European din Franţa. A luat locul 23, spune că "a făcut praf" turneul, deşi s-a calificat la Cupa Mondială, organizată în mod tradiţional de "primitoarea" Siberie, în oraşul Khanty Mansiysk. Însă când te uiţi în clasament, nu poţi să nu observi că românul a fost la un punct de campionul european din acest an.

Pentru el, însă, tot "praf" a fost turneul francez, un punct e diferenţă mare. Când a avut şansa să prindă plutonul fruntaş, a fost învins de o jucătoare din Ungaria, Judit Polgar, care la finalul competiţiei a devenit prima femeie care cucereşte o medalie, fie ea şi de bronz, în istoria Europeanului de şah. "E o jucătoare mare. Juca cu Kasparov, cu cei mai buni în general. Nu câştiga des, dar important e că era printre ei, în liga lor", spune Lupulescu.

Şi totuşi, campionul României putea să iasă câştigător în acel meci, mai ales că avea piesele albe. Ba chiar, într-un moment al jocului, chiar mai mult. "Aveam avantaj, nu unul decisiv, dar o poziţie mai bună decât ea. Am făcut o mutare greşită, a reuşit să recupereze, iar apoi am intrat într-o serie de repetări (mutări care se repetă, ale ambilor jucători). Aveam varianta remizei. Dar eu am decis să ies din repetare. Ea m-a pedepsit rapid. E o jucătoare care se agaţă, când i-ai dat o şansă a luat-o. Apoi, am intrat în criză de timp".

Când vine vorba de această lupta cu secundele, Constantin Lupulescu îşi aminteşte de vorbele unui englez, John Nunn: "El spune că atunci când intri în criză de timp, nu mai are ce sfat să îţi dea". Şansa aceasta a pierdut-o, altele se vor ivi, Constantin Lupulescu e sigur că jocul său poate fi mult îmbunătăţit.

"Plângeam că bunicul nu mă lăsa să-i iau turnul"

E un moment bun pentru a ne întoarce în timp, chiar până la debutul în şah al lui Constantin Lupulescu. Avea şapte ani, nimeni din familie nu făcuse şah de performanţă. Bunicul era amator şi el a fost cel care l-a învăţat primele mutări. Acum, Costică, aşa cum îi spun colegii şahişti, îşi aminteşte acele momente: "Ţin minte că aveam pionul chiar în faţa turnului (tura) bunicului şi voiam să iau piesa, deşi pionul nu ia aşa. Plângeam că nu aveam voie". În puţin timp, a-i lua turnul bunicului a devenit obişnuinţă. Atunci a mers să ia lecţii de şah.

A fost la un moment distanţă de a pierde orice legătură cu şahul, chiar înainte de a împlini zece ani. "Am ratat calificarea la faza naţională sub zece ani. Am fost foarte aproape să mă calific, dar nu am făcut-o. Atunci mi s-a zis ceva de genul "Gata cu cariera ta!"". Probabil vă imaginaţi ce simte un copil sub zece ani când aude asta. Însă atunci a apărut Emil Stan, care i-a arătat că există multe alte şanse. Şi, la 12 ani, Constantin Lupulescu ajungea campion naţional la grupa sa de vârstă.

De la 16 ani, timp de 7-8 ani, a avut acelaşi antrenor, pe Mihai Ghindă. Acum are 26 de ani şi nu are un antrenor. Însă lucrează din greu cu ajutorul site-urilor ca ChessBase sau discută cu prieteni şahişti pe Skype. "Spre exemplu, ne uităm cu toţii la deschideri şi venim cu idei noi. Apoi, le analizăm". În total, dacă e să adunăm orele de antrenament sunt vreo 5-6 ore pe zi, de luni până sâmbătă. Duminică, dacă nu se întâmplă să fie înainte de vreun turneu, eliberează mintea de surprize în deschidere, de pioni, nebuni şi cai. Înainte de competiţii, se întâlneşte cu alţi jucători români, se antrenează împreună.

A renunţat la facultate pentru şah

După ce a absolvit liceul, în Snagov, nu a continuat cu facultatea. Nu îi pare rău, aici a intervenit decizia cu care începeam articolul. "La şah, am aptitudini foarte bune. La altceva, aş fi maxim mediocru". Dacă nu era şahul, nu ar fi fost un matematician. De fapt, chestia cu şahiştii-matematicieni e mai degrabă un mit. "Eram mai bun la materiile de uman. La matematică aveam cinci, cu indulgenţă", glumeşte el. Mai este un mit, cel care s-a născut (sau s-a consolidat) odată cu filmul realizat după o carte a lui Vladimir Nabokov, "Apărarea Lujin", care prezintă povestea dramatică a unei partide neterminate de şah.

Este mitul şahistului obsedat, care stă cu ochii "lipiţi" de masa de joc. Alţi şahişti or fi aşa, dar Constantin Lupulescu nu. El e un şahist-maratonist, dacă se poate spune aşa. "Cred că fac câţiva kilometri în timpul unui meci. Nu am stare". Spre exemplu, la campionatul european, au fost multe meciuri în care, când adversarul avea o mutare mai grea, jucătorul nostru se ridica de la masă şi mergea să vadă ce se întâmplă la alte mese. Aşa a văzut şi superba victorie a unui alt român, Mircea Pârligras, în faţa campionului european de anul trecut, rusul Ian Nepomniachtchi.

Joacă în Bundesliga

Acum câştigă bine din şah. "Pentru un om de vârsta mea, e destul de bine, sunt mulţumit", spune el. E înscris la clubul AEM Luxten Timişoara şi joacă şi în campionatul Germaniei, unul dintre cele mai puternice din lume.

În Germania, competiţia poartă numele de Bundesliga, exact ca la fotbal, iar echipa lui Constantin Lupulescu, Turm Trier, este una de mijlocul clasamentului. Coleg de echipă îi este un alt român, Andrei Cioară. Spre exemplu, cel mai bun şahist român de astăzi, Dieter Nisipeanu, joacă la Baden Baden, una dintre echipele care se bat la titlu. Revenind la Constantin Lupulescu, el câştigă câte ceva şi din campionatul Greciei, are echipă şi acolo.

Cât câştigă un şahist

Dacă tot e Pepe la televizor şi se zvoneşte că a luat vreo 8.000 de euro pentru a apărea la o emisiune – şahistul mi-a spus asta, cine ştie pe unde-o fi auzit -, îl întreb dacă a câştigat vreodată atâta bănet la o competiţie. Îi e uşor să spună că nu, sumele câştigate de el lunar nu se compară cu cei 8.000 ai lui Pepe sau cu leafa unui fotbalist dintre cei slăbuţi din Liga 1.

"La campionatul european de acum, campionul a luat vreo 20.000 de euro, cam aşa. Eu, pentru locul 23, am luat 500". Însă e mulţumirea că s-a plimbat prin multe locuri din Europa. Turm Trier, clubul pentru care joacă, se află într-unul dintre cele mai vechi oraşe nemţeşti. I-a rămas în minte şi Suedia, pentru legăturile dintre oameni, structura societăţii, cum spune el.

Viaţa după şahul profesionist: "Aş vrea să fiu antrenor"

Îl întreb ce va face cu viaţa sa după ce va termina cu şahul de performanţă. El spune că sunt destule de făcut în şah, să antreneze pe cineva, o echipă şi multe altele. Spre exemplu, englezul de care vorbeam adineaori, John Nunn, este un cunoscut scriitor de şah, recunoscut pentru problemele pe care le propune.

Însă, în România, Constantin Lupulescu nu ar avea un public numeros, chiar dacă s-ar apuca să scrie. Au fost propuneri ca şahul să intre în şcoli, dar nimic nu s-a concretizat. Când m-am documentat despre şahul românesc, am dat peste câteva cluburi, dar numai trei dintre acestea contează cu adevărat, sunt susţinute financiar: AEM Luxten, unde joacă şi Lupulescu, Venus Bucureşti şi Medicina Timişoara.

Constantin Lupulescu

• Data naşterii: 25 martie 1984
• Loc în clasamentul mondial: 136
• Loc în clasamentul european: 109
• Rating ELO: 2620
• Marea maestru începând cu anul 2006
• Campion naţional în anii: 2007, 2010 şi 2011