Campania iniţiată de evz.ro dezvăluie ce dă farmec urbei de la malul Mării Negre. Schimbările recente nu au trecut de ochiul critic al locuitorilor.
Hulită de unii, venerată de alţii, Constanţa rămâne oraşul-emblemă de la ţărmul Mării Negre. Metaforă plină de controverse, urbea dobrogeană se află la limita mediocrităţii în rândul oraşelor participante la campania „Oraşul de vis”.
Istoria milenară şi poziţia geografică a Constanţei au favorizat dezvoltarea unui adevărat mozaic etnic. Uşor amuzaţi, constănţenii spun că „nu prea mai avem români puri în oraş” şi nu sunt departe de adevăr, dacă ţinem cont că, la zi de sărbătoare, din multe case răzbate atât miros de sarmale, cât şi de baclavale sau piperchi macedonesc generos în ceapă verde şi usturoi.
În oglinda timpului
Condus de zece ani de un edil extravagant, oraşul a trasat o barieră clară între trecut şi prezent, astfel că, acum, zestrea localităţii este alcătuită cu precădere din centre comerciale şi din coloşi de termopan.
Spaţiile verzi sunt din ce în ce mai rare, fapt cel mai adesea reclamat de constănţenii care, în afară de nisip şi de mare, tânjesc după câte un petic de verdeaţă. Puţine sunt şi investiţiile direcţionate către zona veche a urbei, unde monumente de o valoare arhitectonică inestimabilă se găsesc într-un accentuat proces de dezintegrare.
Doar pensionarii, ca Sandu Larie, fost şofer de troleibuz pe celebra linie 43, îşi mai amintesc de Constanţa de altădată. „Îţi era mai mare dragul să te plimbi pe străzi, în serile de vară, când căldura te ţinea departe de casă până după miezul nopţii. În afară de faptul că nu existau găştile astea de cartier, care să polueze cu vorbele urâte şi muzica dată la maxim, şi oraşul era mai curat. Vara era forfotă, ca şi acum, însă diferită, mai aşezată”, spune bărbatul de 65 de ani. Tot el vorbeşte şi despre terasele boeme cu vedere la mare, cu feţe de masă în carouri şi gustoasa bere Malbera, dar şi despre Centrul Vechi, cândva principalul punct de atracţie pentru turişti, acum o ruină insalubră şi periculoasă pentru călătorul neiniţiat.
Mamaia, zvâcnire de Babilon
La nord, staţiunea Mamaia, limbă de pământ între lacul Siutghiol şi mare, întruchipează un amestec eterogen de mirosuri, culori, zgomote, carne prăjită învelită-n lipie, grămezi de moloz, dansatori exotici sezonieri şi multe altele, încapsulate într-o uriaşă structură heteromorfă de beton, plastic şi sticlă care se întinde până pe plajă.
În timp ce ruinele cetăţii Tomis zac uitate, departe de ochii turiştilor, printre ierburi crescute haotic, PETuri şi câini maidanezi, ansamblul de fire de oţel suspendate, scripeţi şi cutii transparente în mişcare, numit „telegondolă”, oferă perspectiva câtorva acoperişuri de smoală ale hotelurilor înşirate de comunişti de-a lungul litoralului.
„Cei care cunosc şi iubesc Constanţa spun că despre oraş se scriu simultan două istorii. Prima este o sumă imaginată de jurnale de călătorie, impresii şi amintiri ale celor care aleg să-şi petreacă vacanţele aici. Cealaltă este povestea unui loc în cea mai mare parte a timpului izolat, lipsit de puls, ocolit de manifestări culturale de amploare ori de investiţii economice serioase, cu politicieni mediocri şi fără o elită intelectuală proeminentă şi activă”, ne-a spus Adrian Herţa, fost student constănţean, acum masterand într-un alt oraş al României, despre care spune că oferă mai multe oportunităţi.
El punctează şi secvenţe semnificative, relativ recente în istoria oraşului, ca defilarea primarului într-un costum cu însemnele naziste la o paradă de modă sau interzicerea unui ziar local.
Dincolo de privirea critică a locuitorului nemulţumit de viteza şi amploarea metamorfozei oraşului, Constanţa îşi păstrează aerul de poezie pe care, turist fiind, îl descoperi pe străduţele înguste ce duc spre mare, pe faleza lovită de talazuri şi chiar în cartierele tradiţionaliste, unde amestecul etnic este evident.
Constanţa înseamnă Farul Genovez, statuia lui Eminescu privind spre infinitul mării, Portul Tomis, cochet şi discret ascuns de povârnişul unde se încăpăţânează să rămână, demne şi verticale, Hotelul Palas şi Biserica Greacă, înseamnă forfota Şantierului Naval şi chiar vaporaşele de la cele trei intrări principale în oraş. REZULTAT PARŢIAL
Locul 6, la vot
În topul popularităţii, Constanţa ocupă locul şase după numărul de voturi primite de la cititori. Pe www.evz.ro, în cadrul campaniei „Oraşul de vis”, constănţenii au acordat, până în acest moment, numai 1.232 de voturi de popularitate. Îi este astfel rezervat un loc la mijlocul clasamentului, condus de Braşov cu 7.303 de voturi.
În ceea ce primeşte notele pe care tot cititorii le-au acordat, pe baza celor şapte criterii de evaluare - infrastructură, mediu, administraţie, siguranţă, cultură şi educaţie, sănătate şi dezvoltate economică - oraşul de la malul mării a obţinut valori între 4,96, la administraţie, şi 7,18, la dezvoltare economică.
În fotoreportajul Constanţei, actualizat zilnic, publicăm imagini trimise de cititori pe adresa [email protected]. Intră pe site-ul www.evz.ro şi votează oraşul preferat!
