Aşezată aproape la mijlocul ţărmului de vest al Mării Negre, Constanţa, anticul Tomis, şi-a afirmat menirea de port maritim şi puls viu de viaţă românească în sud-estul Europei, dincolo de vicisitudinile istorice numeroase cu care s-a confruntat. Vechimea aşezării şi atribuţiile sale specifice îi conferă o aură distinctă în istoria oraşelor ţării.
Metropolă a Pontului stâng în Antichitate, Tomis - Constanţa se va afirma de-a lungul secolelor, în indisolubila legatură cu istoria românilor, cu interesele lor comerciale şi spirituale, ca o punte între civilizaţii, nod important de comunicare între Orient şi Occident. Cele mai vechi urme de vieţuire umană din zonă datează din îndelunga perioadă a pietrei cioplite, Paleolitic, şi au fost descoperite în nordul oraşului, la Mamaia- Sat şi la Peninsula. În ceea ce priveşte primele mărturii documentare ale existenţei oraşului Tomis, actuala Constanţa, datează din secolul VI i. H.
”Uniunea Europeană” de început de secol I
De-a lungul istoriei, oraşele mercantile de pe ţărmul vestic al Pontului Euxin au cunoscut dominaţia Romei. Astfel, chiar de la începutul sec. I d. Chr., ia fiintă uniunea culturală a cinci cetăţi vest-pontice: Histria, Tomis, Callatis, Dionysopolis (Balcic) şi Odessos (Varna). Timp de aproape două secole, reşedinţa uniunii a fost stabilită la Tomis. Gazda poetului exilat Publius Ovidiu Naso, oraşul a fost întemeiat în cadrul unui amplu proces de colonizări greceşti pe ţărmul Pontului Euxin. Tomis s-a dezvoltat semnificativ în vremea împăratului Constantin cel Mare - din al cărui nume se spune că derivă numele actual al localităţii. Alte surse semnalează că originea numelui localităţii provine de la sora împăratului, Flavia Maxima Constantia, în timp ce alţii sunt de părere că oraşul poartă numele unui cartier înfloritor al metrolopei, denumit probabil Constantiana sau Constantia, cu două basilici, dintre care una episcopală. Noul nume a fost folosit, mult timp, în paralel cu cel tradiţional şi oficial, Tomis. Renăscut din ruinele istoriei
Supus cavalcadelor popoarelor migratoare, apoi aflat sub stăpânirea Imperiului Otoman, oraşul a fost de nenumărate ori dărâmat şi reconstruit. Un oraş peste oraşe, Constanţa de azi a cunoscut o reală dezvoltare numai după victoria României în Războiul de Independenţă (1878), când provincia a revenit la patria - mamă. O a doua etapă a procesului de evoluţie spectaculoasă a Constanţei a reprezentat-o perioada interbelică, când oraşul, dar mai ales staţiunea Mamaia, considerată un cartier al marelui oraş, era destinaţia favorită a celor cu dare de mână şi iubitori ai băilor de mare. În acest context, progresele metropolei de la malul Mării Negre sunt spectaculoase. Fiindcă nevoile comerciale creşteau vertiginos, se impunea redimensionarea şi modernizarea portului a cărui piatră fundamentală a fost pusă, în 1896, de către regele Carol I. Finalizat în 1909, portul Constanţa era deja legat de Capitală. În prezent, oraşul Constanţa şi micuţa Mamaia, ”Perla litoralului” se mândresc cu viaţa tumultoasă din verile toride, când parcă toată România vine să le dea bineţe, şi cu liniştea şi frumuseţea neuzitată a iernilor aspre, a căror preţiozitate este evaluată doar de localnici. Oraş-turistic Dincolo de modernul parc acvatic şi telegondolele care îţi oferă vederea panoramică a unei staţiuni ca un furnicar, la Mamaia, există Delfinariul constănţean care, la cei 38 de ani ai săi, nu pare să fi îmbătrânit, ci a rămas unul dintre principalele puncte de atracţie din zonă. Primul delfin prezentat a fost Harley, un exemplar din specia Phocoena, dresat în bazinul central al Acvariului.
Pe 1 mai 1958, la propunerea amiralului Bălănescu, era deschis primul acvariu public din România. Construit pe faleza Cazinoului din Constanţa, după planurile arhitectului A. Bernovschi, aici este adăpostită o mare varietate de peşti de apă dulce şi sărată, precum şi nevertebrate din Marea Neagră şi migratori mediteraneeni, în total circa 2000 de peşti din 60 specii.
La trei ani după deschiderea portului, în 1910 a fost inaugurat şi Cazinoul, mândria oraşului. Privind spre mare, impunătoarea clădire emană şi acum aerul cosmopolit al cazinourilor epocii. La o aruncătură de băţ, în spatele statuii lui Mihai Eminescu, se află Farul genovez, construit în jurul anului 1300 de către genovezii care făceau comerţ în port şi restaurat între anii 1858-1860 de către inginerul francez de origine armeană Artin Aslan.
Deloc de neglijat sunt si alte obiective turistice, precum Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie, în faţa căruia tronează gânditor şi de neclintit poetul Ovidiu, Marea Moschee sau Edificiul Roman cu Mozaic, toate aflate în Piaţa Ovidiu, ”Kilometrul 0” al oraşului.