Serghei Alexandrovici Karaganov, consilier al lui Vladimir Putin și șef al influentului Consiliu de Apărare și Politică Externă, care elaborează conceptele strategice ale Moscovei, a acordat un interviu incendiar revistei germane Der Spiegel, înainte de Consiliul NATO – Rusia. El vorbește despre ambițiile Moscovei de a redeveni o putere mondială recunoscută și de temerile că aceste ambiții vor fi ignorate de Occident. Un interviu excepțional, care ar trebui citit în toate cancelariile occidentale, în care Karaganov amenință cu războiul și ispitește cu zăhărelul.

Spiegel – Serghei Alexandrovici, NATO își consolidează prezența în Estul Europei, ca reacție la acțiunile recente ale Rusiei. Politicieni occidentali au avertizat că cele două părți ar putea ajunge într-o situație care să ducă la un război. Sunt asemenea avertismente exagerate?

Karaganov – Am vorbit deja despre o situație de pre-război de acum opt ani.

S – Când a început războiul din Georgia.

K – Chiar din acea perioadă, nivelul de încredere dintre marile puteri tindea către zero. Rusia a început să-și remodernizeze armata și de atunci situația s-a înrăutățit considerabil.

Am avertizat NATO în legătură să nu se apropie de frontierele Ucrainei, deoarece asta va crea o situație pe care nu o putem accepta. Rusia a stopat înaintarea Occidentului în această direcție și să sperăm că aceasta înseamnă că pericolul unui război a fost eliminat pe termen mediu. Însă propaganda care este vehiculată acum amintește de cea a unei perioade premergătoare unui nou război.

S – Sper că vă referiți la Rusia.

K – Presa rusă este mai rezervată decât presa occidentală. Deși trebuie să înțelegeți că Rusia este foarte sensibilă la chestiunile de apărare. Trebuie să fim pregătiți pentru orice. De aici, această propagandă masivă de acum. Însă ce face Occidentul? Nu face nimic altceva decât să diabolizeze Rusia; crede că suntem gata să atacăm. Situația este comparabilă cu criza de la sfârșitul anilor 1970 și începutul anilor 1980.

S – Vă referiți la staționarea rachetelor balistice sovietice cu rază medie de acțiune și la reacția americană?

K – Europa se simțea slabă atunci și se temea că americanii ar putea pleca de pe continent. Însă Uniunea Sovietică, deși devenise putredă în interior, s-a simțit mai puternică din punct de vedere militar și a purces la nebunia de a desfășura rachetele SS-20. Rezultatul a fost o criză complet inutilă.

Astăzi situația este total diferită. Acum, temerile Poloniei, Letoniei și Lituaniei trebuie să fie calmate de NATO prin staționarea de armament acolo. Însă aceasta nu le folosește: noi o interpretăm ca pe o provocare. Într-o criză, vom distruge exact aceste arme. Rusia nu va mai accepta niciodată să ducă lupta pe teritoriul său...

S – Dacă vă înțeleg bine, veți continua strategia de defensivă înaintată...

K – NATO se află acum la 800 de kilometri de granița Rusiei, armele sunt complet diferite, stabilitatea strategică în Europa se schimbă. Totul este cu mult mai grav decât în urmă cu 30 sau 40 de ani.

S – Politicienii ruși, inclusiv președintele Vladimir Putin, încearcă să-și convingă populația că Occidentul dorește război pentru a fărâmița Rusia. Dar este absurd.

K – Desigur, au existat o serie de exagerări. Însă policienii americani au declarat deschis că sancțiunile au drept scop o schimbare de regim în Rusia. Ceea ce este destul de agresiv.

S – Știrile de seară de la televiziunea rusă par și mai mult rupte de realitate. Chiar și un ziar din Moscova scria recent despre „iluzia unei amenințări externe”.

K – Elita politică din Rusia nu își dorește o reformă internă, nu este pregătită pentru asta. De aceea, o amenințare externă îi folosește. Trebuie să vă amintiți că Rusia se sprijină pe două concepte naționale: apărare și suveranitate. Abordăm problema securității cu mult mai mare atenție decât alte state.

S – Consiliul dvs. a prezentat premisele politicii externe și de apărare, care vorbesc despre solicitarea unei poziții de lider mondial. Mesajul este clar: Rusia nu vrea să-și vadă puterea erodată. Însă ce propuneri ați avansat?

K – Dorim să prevenim o destabilizare mai mare a situației din lume. Și ne dorim statutul de mare putere: din păcate, la asta nu putem renunța. În ultimii 300 de ani, acest statut a devenit o parte a structurii noastre genetice. Vrem să fim inima unei mari Eurasii, o regiune a păcii și cooperării. Subcontinentul Europa va aparține și el acestei Eurasii.

S – Europenii percep Rusia de astăzi ca pe o enigmă. Intențiile conducerii de la Moscova nu sunt clare.

K – Ne aflăm acum într-o situație în care nu avem câtuși de puțin încredere în voi, după toate dezamăgirile din ultimii ani. Și reacționăm în consecință. Există o tactică surpriză. Și trebuie să știți că suntem mai inteligenți, mai puternici și mai hotărâți.

S – Retragerea parțială din Siria a fost o surpriză, de exemplu. Ați lăsat intenționat Occidentul să își pună întrebarea ce efective retrageți de fapt și câte veți redesfășura în secret. Asemenea tactici nu sunt chiar de natură a crea încredere.

K – Asta a fost o lovitură de maestru, a fost fantastică. Folosim avantajul superiorității noastre în regiune. Rușii nu sunt buni la târguieli, nu se pricep la afaceri. Sunt însă excepționali luptători. În Europa, aveți un sistem politic diferit, unul incapabil să se adapteze provocărilor noii lumi. Cancelarul german a declarat că președintele nostru trăieșete într-o altă lume. Eu cred că trăiește într-o lume cât se poate de reală.

S – A fost greu să nu remarcăm satsifacția Rusiei față de problemele cu care se confruntă Europa. De ce aceasta?

K – Mulți dintre colegii mei îi privesc pe partenerii europeni cu deriziune și întotdeauna îi avertizez să nu fie trufași și aroganți. O parte dintre conducătorii europeni au căutat confruntarea cu noi. Drept urmare, nu vom ajuta Europa, deși am putea să o facem, în problema refugiaților. O cooperare la paza frontierelor ar fi esențială. În aceasyă problemă, rușii ar fi de zece ori mai eficienți decât europenii. În loc de asta, ați încercat să faceți un acord cu Turcia. Este dezgustător. Față de problemele noastre cu Turcia, noi am urmat o linie clară, dură  - cu succes.

S – Ați declarat că sunteți dezamăgit că Europa a trădat idealurile creștine. În 1990, Rusia dorea să fie parte a Europei – însă Europa lui Konrad Adenauer și Charles de Gaulle.

K – Și majoritatea europenilor își doresc această Europă. Pentru următorii câteva zeci de ani, Europa nu va fi un model atractiv pentru Rusia.

S – În premisele enunțate, consiliul dvs. a cerut ca puterea militară să fie folosită „când interese importante ale țării sunt în mod clar amenințate”. Ucraina a fost un asemenea caz?

K – Da. Sau o concentrare de trupe care am simțit că prezintă un risc de război.

S – Staționarea de batalioane în Țările Baltice nu este suficient?

K – Afirmația că intenționăm să atacăm Țările Baltice este idioată. De ce staționează NATO aici arme și echipamente? Imaginaâiv-ă ce s-ar întâmpla cu ele într-o situație de criză. Ajutorul oferit de NATO statelor baltice nu este simbolic. Este o provocare. Dacă NATO inițiază o agresiune – împotriva unei puteri nucleare ca noi – va fi pedepsit.

S – Miercuri, Consiliul NATO – Rusia se va întâni pentru a doua oară de la criza Crimeii. Nu credeți că reluarea acestei platforme de dialog este salutară?

K – Nu mai este un organism legitim. În plus, NATO a devenit o alianță calitativ nouă. Când am început dialogul cu NATO, era o alianță defensivă de puteri democratice. După aceea, Consiliul NATO – Rusia a folosit la camuflarea și legalizare expansiunii NATO. Când am avut într-adevăr nevoie de el – între 2004 și 2008 – nu a fost prezent.

S – Adică în timpul războiului din Georgia și al conflictului din Ucraina. În documentele emise de consiliul dvs, termeni ca demnitate națională, curaj și onoare apar frecvent. Sunt acestea categorii politice?

K – Sunt valori esențiale ale Rusiei. În lumea lui Putin, și a mea, este de neconceput ca femeile să fie hărțuite și violate în public.

S – Vă referiți la agresiunile sexuale care au avut loc la Köln de Anul Nou?

K – Dacă niște bărbați ar fi făcut așa ceva în Rusia, ar fi fost uciși. Greșeala este că germanii și rușii nu au vorbit în mod serios despre valorile lor în ultimii 25 de ani – sau nu au dorit să se înțeleagă unii pe alții în această chestiune. În timpul perioadei sovietice, și noi pretindeam că există numai valori universale, așa cum pretinde acum Occidentul. Mă sperie când europenii cer din ce în ce mai multă democrație. Sună ca în vremurile apuse, când poporul de la noi cerea din ce în ce mai mult socialism.

S – Unde credeți că a greșit politica externă a Rusiei?

K – În ultimii ani, nu am avut o strategie politică față de vecinii noștri apropiați, fostele republici sovietice. Nu am înțeles ce se întâmpla cu adevărat acolo. Singurul lucru pe care l-am făcut a fost să acordăm ajutoare acestor țări și să le cumpărăm conducătorii, cu bani care erau furați împreună. Drept urmare, nu am putut preveni conflictul din Ucraina. A doua problemă: nu ne-am concentrat prea mult pentru a identifica greșelile trecute – făcute înainte de 1990.

S – În presa rusă, au existat presupuneri că Rusia va trimite unele semnale de apropiere după alegerile parlamentare din septembrie. Sunt aceste presupuneri justificate?

K – Credem că Rusia este din punct de vedere moral în dreptul său. Nu vor exista concesii fundamentale de partea noastră. Din punct de vedere psihologic, Rusia a devenit o putere eurasiatică – am fost unul dintre părinții spirituali ai orientării către est. Însă acum opinia mea este că trebuie să ne întoarcem către Europa. Trebuie să găsim mijloacele de a revilatilza relațiile noastre.