Rusia menține o prezență în multe războaie, uneori inactive în ceea ce ea consideră a fi zona sa de influență. Multe voci spun că bucătăria este un loc sacru pentru ruși și, pentru a continua cu comparația, Vladimir Putin își coace la foc mic mișcările pentru a face presiuni asupra Occidentului. Foaia lui de parcurs este binecunoscută, dar sunt multe manevre în umbră care îl fac, prin invazia Ucrainei, să devină unul dintre cei mai de temut bărbați din lume.

Moscova gestionează așa-numitele "conflicte înghețate", care sunt acele ciocniri, mai mari sau mai mici, care variază în intensitate în funcție de cât de dornic este Kremlinul să apese butonul roșu și să facă presiune asupra adversarilor săi de cealaltă parte a graniței. Ucraina este doar un alt capitol din carnetul de război și geopolitic al lui Vladimir Putin.

Antonio Alonso, profesor de Relații Internaționale la Universitatea San Pablo CEU, explică pentru "20 Minutos" că "în afară de a presa Occidentul cu conflicte înghețate, Rusia își rupe izolarea internațională". Mai mult, în unele cazuri, cum ar fi în Nagorno-Karabah, "se poziționează ca făuritorul păcii. El devine un actor necesar", scrie 20minutos.es.

"În alte locuri există minorități rusești și acolo nu numai că acționează ca un element stabilizator, ci este direct implicat. Asta servește ca o supapă de evacuare și Putin o poate folosi cum dorește: pentru a distrage atenția sau pentru a-și reafirma poziția", adaugă profesorul. Privind pe termen lung, Alonso asigură că "poți începe să te gândești că Putin vrea ca toate țările care făceau parte din URSS să ajungă să spună da la toate". Sub această premisă, continuă el, "ceea ce își dorește Putin este să se înconjoare cu state care sunt curtea lui, care îl protejează de o eventuală intervenție militară a NATO". Și conchide cu o componentă importantă: "Nu trebuie să disprețuim puterea simbolică pe care o are. Acea frază că Moscova este a treia Roma, odată cu revenirea imperiului ţarist sau a imperiului sovietic".

Războiul din Ucraina. Totul indică un referendum la Herson

Pe de altă parte, Álvaro de Argüelles, analist geopolitic la El Orden Mundial, clarifică că "nu trebuie să cădem în tentația de a explica acest lucru din punctul de vedere că este doar un plan Putin. Sunt conflicte care sunt înrădăcinate pentru că sunt greu de rezolvat, care sunt în mare parte etnice".

Desigur, analistul este de acord că "Oarecum, Putin, atunci când vrea să facă presiuni asupra Occidentului, are posibilitatea de a le reactiva, dar nu cred că sunt latente din cauza unei decizii a Rusiei". Privind în perspectivă, De Argüelles vede chiar posibilitatea de a vorbi despre guverne-marionete, așa cum s-a întâmplat deja în cazul Ceceniei. "Scopul este ca Rusia să găsească un guvern care, în cele din urmă, vorbește în numele său. De fapt, totul indică un referendum la Herson pentru proclamarea unei a treia republici autonome (după Donețk și Lugansk). Este o modalitate pe care Rusia o folosește pentru a crește", comentează el.

"Întrebarea este dacă Rusia va fi capabilă să mențină toate aceste conflicte latente sau faptul că se va concentra asupra Ucrainei o va face să le uite sau chiar să le reînvie pentru că instabilitatea crește", afirmă el, introducând variabila că NATO "le poate reactiva pentru a constrânge Rusia la rândul ei".

Donbasul a devenit exemplul clar al modului în care Putin măsoară temperatura conflictelor. Estul Ucrainei, aflată în război din 2014, a devenit din nou centrul invaziei Rusiei asupra țării, după ce Moscova a eșuat cu planul său pe scară largă, care includea preluarea Kievului. Trupele ruse au fost nevoite să-și recalibreze capacitățile și au decis să-și concentreze toată puterea într-o regiune scufundată în război sub scuza lui Putin de a "proteja populația" pro-rusă.

Atacurile din Donbas s-au încrucişat dintr-o parte în cealaltă în ultima vreme, iar zona a fost sămânța revoltelor Euromaidan care l-au doborât pe Viktor Ianukovici (fugit cu elicopterul din țară, conform numeroaselor surse), ultimul președinte pro-rus pe care l-a avut Ucraina și care acum tocmai se refugiază la Moscova. Lupta politică a devenit armată, iar Donețk și Lugansk sunt două enclave controlate de facto de Vladimir Putin pentru cel puțin două treimi. Obiectivul Rusiei este să controleze întreaga regiune și, dacă este necesar, fie să o gestioneze ca "satelit", fie să o anexeze.

Transnistria este un alt marcaj pe harta lui Putin

Pe scurt, Rusia are un Donbas în fiecare țară pe care vrea să o influențeze într-un fel sau altul. Georgia nu face excepție. În 2008, Moscova a lansat o ofensivă împotriva țării cu sprijinul republicilor pro-ruse Osetia de Sud și Abhazia. Prima, de fapt, a reaprins flacăra autodeterminării cu războiul din Ucraina ca pretext. Acel conflict, acum înghețat, ar putea fi reluat dacă Putin l-ar dori pe aceleaşi baze ca și celelalte, inclusiv cel ucrainean.

Acest război, declanșat în august 2008, a fost cunoscut drept conflictul de cinci zile, deoarece trupele ruse au intrat direct și au devastat tot ce le-a ieşit în cale. La șaisprezece ani după acesta, georgienii continuă să-și amintească ororile și poziționarea lor de partea Ucrainei este de așa natură încât și această țară a solicitat aderarea la Uniunea Europeană, parțial de teamă că regimul Putin va repeta la Tbilisi aceeași manevră pe care a pregătit-o împotriva Kievului. de asemenea, apropierea de NATO este totală și, de fapt, deja în 2008 un referendum neobligatoriu a dus la un sprijin de 72,5% pentru aderare, deși aceasta nu a fost încă finalizată.

"În Georgia, s-au făcut deja multe paralele cu ceea ce se întâmplă în Ucraina, deși în Georgia au existat mișcări preventive ale armatei georgiene. Bineînțeles, în cele din urmă, chestiunile legate de identitate sunt atât de abstracte încât îi înlesnesc calea Rusiei dacă vrea să repete manevra", conchide De Argüelles.

Transnistria este un alt marcaj pe harta lui Putin. Acest teritoriu, situat între Ucraina și Moldova, s-a declarat independent față de poziția Chișinăului, iar Moscova "are grijă de el", deoarece este un fel de depozit pentru aproximativ 20.000 de tone de arme rusești de la Războiul Rece și adăpostește aproximativ 2.000 de bunuri ale trupelor ruseşti. Strâns legată de valorile URSS, Transnistria ar putea servi drept cale pentru ca Moscova să atace Moldova, o altă țară care se apropie din ce în ce mai mult de Occident și care, la fel ca Ucraina, a cerut să fie candidată la aderarea la UE.

În 1992 tensiunile au crescut în zonă și de atunci Transnistria este o republică independentă - recunoscută doar de Rusia - care trăiește sub controlul Kremlinului. În ultimele săptămâni, atacurile din zonă s-au intensificat, asociate cu "acte teroriste" atât ale autorităților locale, cât și ale Rusiei. Guvernul Republicii Moldova, confruntat cu această situație, a convocat chiar și Consiliul de Securitate de teama să nu se repete ceea ce se întâmplă în Ucraina. Și cert este că și Transnistria îi este utilă lui Putin în ofensiva sa împotriva Kievului pentru că Tiraspol, capitala, se află la doar 100 km de Odesa, o enclavă decisivă pentru a închide accesul Ucrainei la mare.

De asemenea, confruntările dintre Armenia și Azerbaidjan din regiunea Nagorno-Karabah i-au servit Rusiei pentru a-şi menține influența. Experții spun că Putin este interesat să mențină zona sub "haos controlat". Este un alt conflict înghețat în măsura în care, în ciuda faptului că atacurile au fost reduse de-a lungul timpului, flacăra este reactivată până astăzi. În martie 2022, versiunile azeră și armeană despre retragerea trupelor ruse au dus la o creștere a tensiunii. De ce? Pentru că la acea vreme Kremlinul a trimis "trupe de pace" în Nagorno-Karabah pentru a "securiza zonele de frontieră". În total ar fi aproximativ 2.000 de soldați dislocați.

Siria este un alt exemplu de conflict înghețat de Putin

În afara Europei, Siria este un alt exemplu de conflict înghețat de Putin. Deocamdată, președintele sirian, Bashar al-Assad, nu ar fi putut rămâne la putere dacă nu ar fi fost sprijinul Rusiei. Rolul Moscovei rămâne decisiv într-un război care, din ce în ce mai departe de lumina reflectoarelor, rămâne activ. Dar cursul evenimentelor depinde în mare măsură de deciziile pe care le ia Kremlinul.

Pe lângă toate acestea, sunt constante și manevrele Rusiei pentru "a speria" țările baltice. Estonia, Letonia, Lituania și chiar Polonia au suferit din când în când raiduri aeriene din partea luptătorilor ruși, lucru care s-a extins și în alte țări precum Danemarca sau Suedia. Acestea din urmă au denunțat asemenea raiduri în ultimele zile. Cazul suedez este și el special pentru că, împreună cu Finlanda, se pregătește să adere la NATO după decenii de neutralitate. Moscova a răspuns acestor intenții că vor exista "consecințe". Care vor fi acestea ştie doar creierul lui Vladimir Putin.