Starea de nesimțire a nației îmi aduce în memorie o mică anecdotă. În tradiția iudaică ”dibbuk” este un spirit rău, un fel de strigoi, un răposat, care pune stăpânire pe un om și-l face rău, nesimțit și apucător. Văzând că nimeni nu mai pomenește de ”dibbuk” un rabin îl întreabă pe Mendel din Kotzk (un fel de corespondent iudeu al lui Nastratin Hogea): ”De ce nu mai pomenește nimeni, în zilele noastre, despre ”dibbuk”?” Mendel a răspuns, repede: ”Pentru că, acum, nimeni nu mai vrea să-l alunge!”
Plouă, dar nu suficient ca bunul Dumnezeu să spele păcatele românilor, prea multe și prea grele. Așa că mă duc să răsfoiesc publicistica lui Nae Ionescu, cu gândul la aventurile lui galante și la traiul bun alături de Carol al II-lea. Cei doi au devenit dușmani de moarte, mai apoi, eu bănuiesc că din cauza unei femei, iar Nae s-a apucat să folosească Legiunea ca armă de răzbunare împotriva lui Carol al II-lea. Carol, i-a luat gâtul cu pricepere și fără multe urme, a tocmit un medic care i-a făcut o injecție lui Nae. De cele mai multe ori nu este vorba de ideologii și convingeri politice, ci de frivolități, petreceri și fuste!
Recomandările noastre
