Parlamentarii din Comisia de cod electoral au schimbat din nou principiile votului uninominal. Legea capătă un contur constituţional, dar într-o versiune alterată. Membrii Comisiei de cod electoral au stabilit că numărul colegiilor electorale va fi egal cu cel al parlamentarilor, iar pentru a câştiga un mandat de parlamentar, un candidat are nevoie de 50% plus unu din sufragii.

Celelalte mandate vor fi redistribuite direct proporţional cu numărul de voturi primite. Proiectul va fi definitivat săptămâna viitoare în comisie, după care va intra în dezbaterea plenului Camerei Deputaţilor pentru votul final.

Când învingătorii nu iau tot

Forma proiectului este diferită de cea asumată de guvern şi respinsă de Curtea Constituţ ională, dar se bazează tot pe principiul scrutinului majoritar într-un singur tur. PNL, PSD, UDMR şi PC au convenit să susţină această variantă după trei runde de negocieri cu Asociaţ ia Pro Democraţia. PD-L a refuzat să participe la negocieri, dar nu se va opune proiectului. Deputaţii din Comisia de cod electoral au adoptat 35 din cele 65 de articole ale noii formule de uninominal asupra căreia s-au înţeles PNL şi PSD.

Principalul neajuns al acestui proiect este că favorizează posibilitatea ca învingătorul dintr- un colegiu electoral să nu intre în parlament. Un candidat care a câştigat un colegiu cu mai puţin de 50% plus unu din voturi să nu ajungă în Legislativ.

Pe de altă parte, dacă un partid obţine toate mandatele prin candidaţi care primesc 50% plus unu din voturi în colegii, primeşte un număr suplimentar de mandate compensatorii. Este însă posibil ca doar un sfert dintre mandate să fie obţinute direct, cea mai mare parte fiind atribuite prin redistribuire. În felul acesta, în parlament ar ajunge mai mulţi candidaţi propulsaţ i de rezultatele bune ale partidelor decât cei care se impun prin forţe proprii, ceea ce presupune o întoarcere la votul pe liste.

Formula compromisului

Partea cea mai bună a acestei situaţii este că vom ajunge la vot uninominal, consideră analistul politic Bogdan Teodorescu. „Într-adevăr, există posibilitatea ca o bună parte a judeţelor să nu fie reprezentate sau să nu rezulte ceea ce alegătorii au votat. Ca politician, poţi să-ţi faci bine treaba, să ai o campanie bună, să convingi oamenii, oamenii să te placă şi să te voteze, dar să obţii 48% şi să nu intri în parlament“, arată Teodorescu.

Vladimir Pasti, doctor în ştiinţe politice, specializat în studierea evoluţiilor politice şi sociale ale tranziţiei româneşti, consideră că această formulă este la fel de bună ca oricare alta. „Orice soluţie rezolvă o serie de probleme, dar naşte altele. Ştim deja că nu există o formulă a reprezentării politice perfecte şi va trebui să ne mulţumim cu formule doar parţial satisfăcă- toare. Pe de altă parte, vreau să subliniez că teza că un sistem de reguli electorale va modifica radical componenţa şi comportamentul clasei politice româneş ti este fie o utopie, fie o demagogie. Cine va face parte din elita politică românească şi cum se va comporta în această calitate nu depinde de legea electorală, ci de caracteristicile societăţii româneşti. Dacă vrem o clasă politică de o calitate superioară, trebuie să construim o Românie de o calitate superioară, nu să schimbăm legea electorală“.

Exemplul german

Politologul se aşteaptă la un raport de 60%-40% între parlamentarii aleşi prin mandat direct şi cei prin redistribuire, dar crede că electoratul nu trebuie să se teamă de sistemul compensării: „În ultimele alegeri din Germania, care utilizează un astfel de sistem, şeful unui foarte important partid politic a fost ales prin redistribuire, în vreme ce alţi politicieni mai puţin semnificativi au fost aleşi prin vot direct. Ţine de strategia partidului cum şi unde îşi trimite candidaţii. Se pot trimite candidaţi puternici în circumscripţ ii în care ştii că oricum ai majoritatea sau, invers, candidaţ i puternici în circumscripţii slabe, ca să maximizezi numărul de voturi obţinute. Partidele se vor adapta rapid la regulile electorale“, explică Pasti.

Un efect al acestui sistem de vot uninominal va fi amânarea reformei clasei politice, pentru că partidele nu mai au timp pentru experimente. „Sigur că vor conta şi propaganda de la centru, comunicarea şi banii. Dar fiind vorba de o campanie scurtă, partidele nu mai au timp pentru a promova un puşti pe care nu-l ştie nimeni, chiar dacă e absolvent de Harvard, e curat, cinstit şi devreme acasă, pentru că mănâncă sigur bătaie. Vedetele locale - învăţători, profesori, medici, primari - vor aduce voturi, fiindcă sunt recunoscute în stradă, iar celebrităţ ile naţionale sunt limitate şi contestate. Aşa că ideea reformării clasei politice mai aşteaptă“, spune Teodorescu.

Ultima şansă

Dincolo de forma în care va ieşi din „tocătorul“ legislativului, votul uninominal ar putea fi ultima şansă de a retrezi interesul electoratului pentru politică, după o perioadă în care lehamitea a distrus firava încredere în capacitatea de reformare a clasei politice. De aceea, Vladimir Pasti afirmă că nu forma legii este acum importantă: „Important este să treacă. Este important să treacă pentru că, după aderarea la NATO şi UE, introducerea votului uninomimal este SINGURUL proiect politic asumat de întreaga clasă politică şi transformat în angajament faţă de electorat al tuturor politicienilor români. Dacă nu reuşesc să îl treacă, credibilitatea întregii clase politice româneşti va scădea considerabil“.

Pasti consideră că pentru electorat sistemul de vot este neinteresant. „O parte a publicului a fost convins de discursurile politice - destul de demagogice, de altfel - care afirmă că vom intra într-o epocă nouă odată cu votul uninominal. Nu este adevărat. Indiferent de sistemul de vot, majoritatea actualilor parlamentari va putea fi regăsită în viitorul parlament. Pe de altă parte, electoratul este mult mai puţin interesat de cine anume îl reprezintă în parlament, decât de guvernare. Adică de preţuri, salarii, locuri de muncă, şcoli, spitale, pensii, medicamente etc. Iar guvernarea nu depinde de care persoană anume reprezintă în parlament judeţul x sau oraşul y, ci de partidele politice. Votul uninominal este la fel de politic ca şi votul pe liste, aşa cum votul pentru primari este un vot politic. Votul pentru primari este un vot uninominal. Nimeni nu crede că Adriean Videanu a fost ales primar al Bucureştilor pentru calităţile sale personale. De fapt, bucureştenii nu-l cunoşteau deloc pe Videanu. El a fost ales pentru că era candidatul Alianţei D.A., într-un moment politic în care bucureştenii aveau încredere în Alianţa D.A. Subliniez, votul uninominal, în oricâte ture ar avea loc, nu este decât un vot pe liste cu un singur candidat“.

Proiectul este un substitut mai puţin reuşit al celor două variante care l-au precedat. Deşi a fost adaptat la cerinţele Curţii Constituţionale, el nu asigură întotdeauna alegătorilor dreptul de a fi reprezentaţi conform voturilor pe care le-au acordat. Diferenţe între agende

Vom avea o formă mutantă a formulei de vot pe liste, dar dacă ţinem cont de momentul în care a fost generată, trebuie să admitem că mai mult de atât nu ar fi fost posibil. Dacă va fi adoptată de parlament, această lege va consfinţi amprenta compromisului asupra reformei clasei politice şi triumful lui „tot e mai bine decât deloc“.

Finalmente, aşa cum remarcă Vladimir Pasti, nu aceasta este problema politicii româneşti, ci incapacitatea sau lipsa de voinţă a politicienilor români de a se ocupa de agenda de priorităţi a populaţiei, în loc să se ocupe de agenda de priorităţi personală“. Această problemă nu se rezolvă prin legi electorale. Ea se rezolvă prin educarea clasei politice. Un lucru pe care noi nu l-am făcut niciodată“.

CARE VARIANTĂ ERA MAI BUNĂ?

Varianta Băsescu

> Circumscripţii uninominale cu un singur mandat de parlamentar. > Câştigă candidatul care obţine majoritatea absolută la primul tur de scrutin. Dacă nimeni nu primeşte 50%Σ1 din voturi, se organizează al doilea tur între primii doi clasaţi.

> AVANTAJ: formula permitea intrarea în parlament a cel mult trei partide, descuraja coaliţiile.

> DEZAVANTAJ: al doilea tur dubla costurile şi mărea eforturile administrative.

Varianta adoptată de Comisia de cod electoral

> Numărul de colegii este egal cu numărul de parlamentari. Numărul de mandate al fiecărui partid într-un judeţ se stabileşte în funcţie de coeficientul electoral. > Candidaţii care primesc 50%Σ1 din voturi intră direct în parlament. Restul mandatelor se distribuie proporţional cu voturile cumulate pe care partidul le-a obţinut la nivel de judeţ şi apoi la nivel de ţară.

> AVANTAJ: s-a renunţat la redistribuirea de pe liste a mandatelor necâştigate direct.

> DEZAVANTAJ: există posibilitatea ca majoritatea locurilor din parlament să fie obţinute prin redistribuire. Varianta Tăriceanu

> Se organizează un singur tur de scrutin. Jumătate din mandate se repartizează în mod direct în circumscripţiile uninominale, iar restul se distribuie în circumscripţia electorală, pe listele de partid.

> AVANTAJ: proiectul susţinea partidele mici, rezultând o reprezentativitate mai mare a clasei politice.

> DEZAVANTAJ: Lista nu ar fi fost supusă votului, iar jumătate din parlament nu ar fi fost stabilit de electorat.

COŞMARUL POLITICIENILOR

Votul direct, o istorie cu peripeţii PIEDICI. Votul uninominal agită scena politică de mai bine de un an. Deocamdată, fără succes.

Deşi oficial susţineau proiectul votului uninominal, parlamentarii au făcut tot posibilul pentru a îngreuna reforma sistemului electoral. Ameninţările repetate ale şefului statului privind convocarea unui referendum pe tema uninominalului au determinat guvernul să-şi asume proiectul propus de Asociaţia Pro Democraţia, puternic contestată de Traian Băsescu. De altfel, preşedintele a contestat la Curtea Constituţ ională unul dintre articolele legii asumate de guvern, considerând că o mare parte dintre parlamentari ar fi desemnaţi fără a fi aleşi de cetăţeni. „Nimeni nu poate fi ales fără să fie votat, indiferent care este sistemul. Vot de pe perete nu există“, declara preşedintele Băsescu.

Au picat testul

Nici unul dintre proiecte nu a trecut testele la care au fost supuse. Marcat de absenteism, referendumul din 25 noiembrie nu a fost validat, transformându-se într-un „eşec total“, după cum a recunoscut chiar şeful statului. Pe de altă parte, nici Cabinetul Tăriceanu nu a putut savura o victorie pe tema uninominalului, proiectul pentru care şi-a asumat răspunderea fiind respins în decembrie de Curtea Constituţională. Legea s-a întors în parlament pentru reexaminare. Puţinii susţinători veritabili ai votului uninominal pierduseră războiul pe ambele fronturi şi se părea că această temă va rămâne fără finalitate.

O nouă speranţă

Pe 29 ianuarie, Birourile permanente ale celor două Camere ale parlamentului s-au reunit pentru dezbateri pe tema votului uninominal. După mai multe runde de negocieri eşuate şi după câteva amânări din lipsă de cvorum în comisiile juridice ale celor două Camere, s-a ajuns în această lună la o formulă de compromis, susţinută de majoritatea partidelor parlamentare.