Editura Evenimentul si Capital

Complicele tiranului: Gabriel Garcia Marquez şi teroarea din Cuba

12-05/4-5tismaneanu_CP-465x390
Autor: | | 5 Comentarii | 682 Vizualizari

A plouat în aceste zile cu omagii aduse talentului nepereche (real) al romancierului columbian Gabriel Garcia Marquez. Şefi de state şi de guverne (de la Puţin la Ponta) s-au întrecut în pioase reverenţe către cel dispărut.

S-a vorbit mai rar, adeseori în sotto voce, despre concesiile (mă exprim eufemistic) pe care le-a făcut lui Fidel Castro, despre deceniile de complicitate activă şi directă cu unul dintre cele mai odioase regimuri dictatoriale ale timpurilor noastre. Unii au încercat să ne convingă că abdicarea în faţă tiranului este un gest inevitabil, ba chiar onorabil.

A fost raţionalizat, în fel şi chip, comportamentul detestabil al romancierului în această perversă simbioză. Oameni oneşti, admiratori ai creaţiei literare într-adevăr de excepţie, au căutat şi mai caută să scuze ceea ce se dovedeşte a fi impardonabil. Amnezia se combină cu deliberată minimalizare a unui scandal etic. O spun din nou, a nu ştiu câtă oară: Garcia Marquez a fost un mare scriitor. La capitolul conştiinţa morală, însă, a capotat jalnic.

Opera să va fi mereu studiată, nu mă îndoiesc, la cursurile de istoria literarutii în secolul XX. Pactul sau cu diavolul totalitar va fi menţionat la cursurile despre totalitarism şi cei care l-au creditat şi servit. Asemeni un Maxim Gorki, alt mare scriitor, care a justificat şi a glorificat lagărele de muncă (adică de exterminare) staliniste.

Tocmai am citit un text al disidentului cubanez Armando Valladares. Am fost şi eu între aceia care am crezut versiunea des invocată a rolului lui Gabriel Garcia Marquez în eliberarea acestui erou şi martir al luptei anti-totalitare. Credeam că a existat ceea ce se numeşte un gest redemptiv. Suferinţele lui Valladares în Gulagul castrist au fost cumplite. Nu zile, nu săptămâni, nu luni, ci ani şi ani de zile. "Culpă" să? Apărarea drepturilor omului.

Reiese că este vorba de o enormă minciună, de o fabricaţie, de o intoxicare. Ceea ce afirmă Valladares este chiar mai grav decât faptul incontestabil că autorul “Veacului de singurătate” a fost apologetul dictaturii castriste, mesagerul global al “Bunevestiri” de la Havana.

Reiese că nu a fost doar un fellow traveller, precum Jean-Paul Sartre şi Simone de Beauvoir, ci un colaborator direct al represiunii din Cuba, un delator. Îmi amintesc de o afirmaţie tranşantă a Monicăi Lovinescu care spunea că nu poţi scrie cu aceeaşi mâna capodopere şi denunţuri. Intrăm aici într-o zona a promiscuităţii morale care pe mine mă lasă fără cuvinte. Mai precis, mă umple de indignare. Dar şi de greaţă.

Elena Udrea isi boteaza fetita! Surpriza! Cine e nasa copilului?!?

Pagina 1 din 1





Stirile zilei

Alte articole din categoria: Opinii EVZ

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI