"Când am pus mâna la gât să scot cravata m-au imobilizat doi ofițeri SPP de brațe și m-au scos afară din mulțime, au răsturnat și o platformă pe care se aducea șampania, pentru că pe tricoul pe care îl aveam sub cămașă scrie 'Poporul a decis, Băsescu e demis și poporul este suveran.” Ioan Ghișe
Totuși, am uitat să menționez că mi-au pus și laxative în pepsi, mi-au sfâșiat tricoul în dreptul cuvântului ”suveran” o sticlă de șampanie mi-a căzut pe degetul mic de la picior, ceea ce mi-a provocat o groaznică încarnare a unghiei, in 2016, motiv pentru care a trebuit să umblu cu pantoful decupat ca un boschetar și mă deranja foarte tare și vizual, pentru că după cum se știe deja, eu sunt foarte sensibil și ușor de impresionat când e vorba de suferință. Eu n-am acum nicio problemă administrativă sau ceva de împărțit cu tiranul dar, nu mi s-a părut elegant nici modul în care și-a bătut joc de prietenul meu, sufletul meu pereche, Crin Antonescu. Din păcate, cu toate eforturile mele, Crin nici nu apucase să consume toate cărțile de vizită pe care scria ”president ad interim” și a rămas cu ele pe cap, plătite și complet inutile… Cu alte cuvinte, și f***t și cu banii luați. Mai departe, cred că și Crin ar trebui să-mi urmeze exemplul și să-l dea în judecată pe tiran pentru că sechelele lui nu sunt doar emoționale ci și fizice. A rămas cu un tic nervos de la strânsul pupitrului la ora 7 și de atunci, nu-și mai poate descleșta degetele. Cum înhață ceva, cum rămâne cu degetele chircite, de i se albesc, apoi s-nvinețesc, o imagine greu de suportat. Eu numai când mă gândesc mă apucă așa niște fiori pe șira spinării și mi se zburlesc sprâncenele de abia mai văd prin ele. Nu în ultimul rând, cred că o reparație morală pentru Crin ar fi să i se ceară scuze de la Washington pentru că a fost silit să dispară de pe scena politică, pentru cine știe ce fleacuri i-au spus ăia de la Dipartmănt of ză Steit, de n-a mai fost om după aia și s-a dus, bietul de el, taman la Napoli să-și oblojească rănile sufletești. Am un dinte și împotriva doamne Adina care mi-a interzis să merg cu ei, chiar și să le car bagajele și mi l-a adus înapoi gras de nu-mi venea să cred ce-a făcut din el acolo. Și tocmai ce făcusem un curs intensiv de limba italiană, în caz că prietenul meu ar fi dorit o pizza, un vin, o carte de poker. Dar, nu-i nimic, eu sunt iertător din fire și în afară de tiran, pe care nu pot să-l sufăr de uzurpator de președinție ce e, nu pot să zic nu mă am bine cu lumea. Chiar și medicul meu mi-a spus că sunt de-o blândețe ceva rar de-a mai văzut el de când e psihiatru, dar asta doar după ce-mi dă niște pastille care să mă împiedice să sufăr la nesfârșit.
De aceea vreau să mă răzbun pe Băsescu, și nu voi avea liniște până nu-l văd la pușcărie și că-mi cumpără alte tricouri pe care să le inscripționeze cum vreau eu. Asta doresc, reparațio ad intergrum, cu pușcărie, tricouri și tot tacâmul. Ah, și să nu se mai inventeze povești cum că am încercat eu să fur pupitrul pentru Crin, pentru că de fapt, atunci am nimerit cu totul accidental în curtea Cotrocenilor pentru că m-au fugărit niște câini și așa am sărit gardul. De fapt, tot pe Băsescu îl suspectez că a dresat special câinii ăia, pentru că prea s-au străduit să-mi sfâșie tricoul și pancarta pe care o purtam in noaptea aia. Cer să se consemneze si aceste fapte abominabile de care tocmai acum mi-am adus amintre, într-o străfulgerare de geniu care se manifestă în momente maximă concentrare sau agitație. Aș putea să vă mai povestesc multe, am pătimit groaznic și încă pătimesc, dar nu scot toți așii din mânecă (scuze, Crin, nu insinuam nimic), mai țin artileria grea pe mai târziu. Crin, XoXo, te iuby… Cu drag, Ionelaș Ghișe