Şeful comunicării în UE, Claus Sorensen, fundamentează criticile lansate de la Bruxelles.
Directorul general pentru comunicare din Comisia Europeană (CE), danezul Claus Sorensen, subliniază pentru „Evenimentul zilei“ că oficialii UE critică autorităţile de la Bucureşti din simplul motiv că în România există în continuare probleme la capitolul justiţie. Sorensen răspunde indirect şi nemulţumirilor parlamentarilor români, precizând că purtătorul de cuvânt al CE, Mark Gray, nu este nici pe departe „obraznic“ - aşa cum a fost catalogat de Sergiu Andon - şi că vorbeşte numai cu un mandat clar stabilit. Pe un ton relaxat, oficialul cu o experienţă de 20 de ani în cadrul Comisiei UE apelează, în ultimă instanţă, la metaforă. Comisia este „bunica“ şi vrea binele României, „Mecanismul de Cooperare şi Verificare“ pe justiţie - „medicamentul“ care trebuie înghiţit. EVZ: Un politician român l-a catalogat pe purtătorul de cuvânt al Comisiei Europene (CE), Mark Gray, drept „obraznic“, după ce acesta a declarat că amendamentele adoptate de Senat, care schimbau procedurile de numire a procurorilor, vin împotriva solicită- rilor UE. Este Mark Gray obraznic? Claus Sorensen: Cred că Mark Gray este un funcţionar public obişnuit şi politicos, care vorbeşte în cadrul mandatului şi exprimă punctul de vedere al Comisiei. Nu cunosc discuţia respectivă, dar aş fi surprins dacă ar fi fost obraznic. De fapt, este un tânăr simpatic. Unii politicieni au precizat că se îndoiesc de faptul că Mark Gray a exprimat punctul de vedere al CE. Vorbesc purtătorii de cuvânt ai CE în nume propriu? Toată lumea poate face greşeli, dar cred că, în acest caz, Mark Gray trebuie să fi fost foarte bine informat. Există un angajament general pentru stabilitate în cadrul politic din jurul acestui mecanism de cooperare, şi acesta trebuie luat în serios de toţi cei implicaţi. Nu cred că există o dorinţă de a critica pe cineva anume, dar trebuie să alertăm guvernul şi pe toţi cei implicaţi că acest concept al stabilităţii este important. Există o misiune care va veni în România, va exista un raport, la începutul anului viitor, şi sper că acesta va arăta că există progrese importante, pentru că dorinţa mea este ca această situaţie să nu se prelungească la nesfârşit. Este nevoie însă de un efort foarte determinat, şi nu de întoarceri sau schimbări pe parcurs. Asta nu ar fi o idee bună. Românii îşi percep ţara drept una dintre cele mai corupte din UE, potrivit unui raport recent al Transparency International. Înseamnă acest lucru că „Mecanismul de Cooperare şi Verificare“ nu dă rezultate? Cred că o bună metodă de lucru este aceea în care îţi fixezi nişte obiective şi apoi munceşti în fiecare zi pentru a obţine progrese. Cred că este o problemă care va necesita ceva timp, sper să ne miş- căm cât mai repede şi chiar faptul că vorbim despre acest lucru arată că există un interes la nivelul publicului, al partidelor politice, al guvernului, de a rezolva această problemă. Cred că, per total, există o abordare constructivă. Nu cred că cineva s-a implicat în acest efort cu inima uşoară. Scopul acestui mecanism nu este amuzamentul, el ilustrează o anumită îngrijorare, una pe care am avut-o şi în privinţa altor state. Nu este vorba doar despre România şi Bulgaria. Există mai multe cazuri de corupţie şi există îngrijorarea că, dacă nu rezolvăm problema, atunci performanţele economice şi cele politice vor fi afectate. E un exerciţiu necesar, e un pic dureros, e ca un medicament cu gust neplăcut - dacă te însănătoşeşte, atunci înseamnă că e folositor. Declaraţiile CE pe tema corupţ iei şi a reformei în sistemul de justiţie sunt deseori criticate de politicienii români, are apreciază că oficialii UE se amestecă în politica internă a ţării... Da, dar comisia intervine în statele membre în foarte multe cazuri, în cazul competiţiei sau al politicilor din domeniul energiei, spre exemplu. În urmă cu câţiva ani, când Italia a înregistrat întârzieri mari în implementarea directivei pentru piaţa internă, am avut o discuţie foarte directă cu oficialii italieni, despre cum ar trebui să-şi pună lucrurile în ordine. Acest lucru nu a fost apreciat întotdeauna. Când guvernul german a avut un deficit care a depăşit regulile Pactului de Stabilitate - pe care chiar ei l-au instituit - Comisia i-a adus în faţa tribunalului (Curtea Europeană de Justiţie - n.r.). Nu au fost foarte încântaţi de treaba asta. Este rolul Comisiei să asigure responsabilizarea statelor membre. E ca o bunică atunci când îţi spune: nu mânca prea mult gem, nu îţi face bine. Poate simţi că este un pic nesuferită, dar la sfârşitul zilei vei şti că are dreptate şi o vei respecta mai mult. Cred că acesta este rolul Comisiei, să spună: „Hei, asta am discutat, astea sunt regulile şi dacă oamenii încalcă regulile le spunem, iar apoi trecem la lucruri mai severe“. Totodată însă, rolul Comisiei este de a ajuta statele membre.
REFORMA UE
„Tratatul de la Nisa spune că numărul de comisari trebuie redus“
Tratatul de la Lisabona a fost respins în Irlanda şi, potrivit Tratatului de la Nisa în vigoare, CE trebuie să-şi reducă numărul de comisari începând cu următorul mandat. Preşedintele Traian Bă- sescu a anunţat că România va propune totuşi ca actualul sistem - un comisar pentru fiecare ţară - să fie păstrat până la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Este o propunere realistă? Cred că ar trebui să întrebăm nişte avocaţi pentru a afla răspunsul. Este clar că Tratatul de la Nisa indică faptul că numărul de comisari trebuie redus. Noi i-am cerut premierului irlandez să vină la Consiliul European săptămâna viitoare şi să explice cum vor rezolva situaţia. În acest timp, mă aştept ca procesul de ratificare să se finalizeze, mă refer la Polonia, Cehia şi Germania. Dacă ar fi posibil să se ajungă la un acord rapid, nu aş putea să ştiu, dar cred că ceea ce este foarte important este ca acele 26 de state membre care la momentul respectiv vor fi ratificat deja, să nu fie nevoite să ratifice încă o dată. O altă soluţie care a fost discutată este ca, în condiţiile în care Tratatul de la Lisabona nu va intra în vigoare înainte de alegerile europene, Parlamentul European să funcţioneze potrivit Tratatului de la Nisa. Dacă există o mică întârziere a ratificării irlandeze, putem folosi exemplul Comisiei Prodi, care şi-a prelungit mandatul din cauza problemelor apărute la audierea membrilor Comisiei Barroso. Există o flexibilitate, dar trebuie să spunem că în primăvara viitoare irlandezii trebuie să vină cu o soluţie.
Recomandările noastre
